BLAJINI, reprezentari mitice ale oamenilor primordiali, sau ale mosilor si stramosilor, celebrati primavara la Pastele Blajinilor, de obicei in ziua de luni dupa Duminica Tomii, sinonimi cu Rocmanii (Rohmanii, Rugmanii). Numele lor, de origine livreasca, intrate in folclor prin romanul popular de larga circulatie in evul mediu romanesc, Alexandria, definesc credinte mult mai vechi, cert precrestine. BLAJINII traiesc la hotarul dintre lumea de aici si lumea de dincolo, pe malurile Apei Sambetei, la varsarea acesteia in Sorbul Pamantului sau chiar sub pamant. Ei ar fi descendenti directi ai lui Adam si Eva, ar fi luat parte la facerea lumii, ar sprijinii Pamantul, etc.


BLAJINII sunt oameni de statura mica, umbla goi, si au corpul acoperit cu par. Barbatii se intalnesc cu femeile o data pe an, la Pastele Blajinilor, pentru a face copii. Baietii sunt crescuti de mame pana merg in picioare si pot sa se hraneasca, dupa care traiesc in izolare si asceza impreuna cu barbatii. Sunt credinciosi, buni la suflet, blanzi si intelepti, incapabili de a face rau, duc o viata austera cu posturi severe. Sunt insa oameni simplii, prostuti, nu stiu sa calculeze sarbatorile, in special Pastele, pe care il sarbatoresc cu o intarziere de opt sau mai multe zile, cand vad ca sosesc pe Apa Sambetei cojile de ou rosu aruncate special de gospodinepe ape in vinerea in vierea sau sambata din Saptamana Patimilor. Cand vad cojile de ou in tara lor indepartata, in general dupa o saptamana de opt zile, ei serbeaza acolo, noi aici Pastele Blajinilor sau Pastele Mortilor. In aceasta zi credinciosii depun ofrande pe morminte, bocesc mortii, impart pomeni, fac libatiuni, se intind mese festive in cimitir, langa biserica, sau in camp, la iarba verde. (Moldova, Bucovina, Dobrogea, Maramures, Bistrita-Nasaud).

Panteonul Romanesc -dictionar-,
de Ion Ghinoiu."