Oroles76 writes "5. In schimb, esenienii sunt de parere ca toate trebuie sa ramana in seama proniei divine. Ei cred in nemurirea sufletului si rasplata dreptatii li se pare bunul suprem. Cand trimit ofrande templului, nu aduc si jertfele cuvenite, deoarece au mijloace de purificare mult mai sfinte. De aceea, nu li se ingaduie sa intre in templu si au ceremoniile lor religioase. Sunt oameni cu moravuri exemplare si se indeletnicesc cu agricultura. Mai presus de toti cei ce-si atrag laudele prin propria virtute, esenienii merita sa fie admirati pentru dreptatea lor, prea putin cultivata de greci sau de barbari, cata vreme ei o respecta nu de scurta vreme, ci de multi ani in urma. Ca atare, au actionat in asa fel incat nimic sa nu-i impiedice sa-si foloseasca bunurile in comun, incat bogatii nu se bucura mai mult de averea lor decat cei ce nu poseda nimic. Sunt vreo patru mii de oameni care fac acest lucru. Nu vor sa auda de sotii si nici sa aiba slujitori, socotind ca s-ar dovedi nedrepti fata de ultimii si ca cele dintai sunt certarete, asa ca ei traiesc separat si se ajuta unii pe altii. Pentru administrarea veniturilor obtinute din munca campului, isi aleg oameni cinstiti din randul preotilor, care le procura provizii si le pregatesc hrana. Ei isi duc viata in felul acesta si traiul lor seamana cu cel al dacilor care se numesc Polisti (in original Polistai).
Text preluat din Flavius Iosephus, "Antichitati Iudaice", traducere Ion Acsan, "
