Socotit de Dante "il maggior poeta, duca e maestro" (cel mai mare poet, conduc�tor si maestru ) al pleiadei scriitorilor latini din "vea�cul de aur" al lui Octavian August, Publius Vergilius Maro (70-19 �.e.n.) — cunoscut, cel mai adesea, doar sub numele Vergiliu — a l�sat, �n importanta sa oper�, cuprinz�nd pe l�ng� vasta epopee Eneida, o culegere de poezii pastorale (Bucolice) si un poem despre munca p�m�ntului (Georgice) �n care g�sim numeroase informatii nu numai despre ro�mani si str�mosii lor, ci si despre multe alte popoare cunoscute lumii de atunci. �ntre acestea, tracii si ramura lor nordic� — geto-dacii, precum si alte neamuri, sithonii, bisaltii, ciconii, bebricii, edonii. Nu lipsesc agat�rsii, care, potrivit lui Heredot, locuiau �n podisul Transilvaniei si �n centrul Moldovei. Deseori vorbeste Vergiliu si despre legendarele amazoane pe care le consider� de origine trac� „Threiciae amazones".

Despre fiecare din aceste neamuri, poetul mantovan (s-a n�scut �n orasul Mantova) ne d� am�nunte interesante. Astfel, �n leg�tur� cu getii vorbeste de pustiul getic „deserta Getarum" — din nordul gurilor fluviului Dun�rea — dar si de ogoarele lor, ocrotite de zeul Marte „Mars Gradivus", �n ipostaza sa de zeu nu al r�zboiului, ci al sem�n�turilor.
Una dintre cele mai co�mentate informatii despre geti este cuprins� �ntr-un vers din Georgice (II,- 497) — coniurato descendens D acus ab Histro (dacul cobor�tor de la Istrul [Dun�rea — n.n.] pe care a jurat). Potrivit unor mentiuni din opera istoricului Aufidius (care a tr�it �n sec. I e.n.), dacii ar fi avut obiceiul ca, de fiecare dat� c�nd por�neau �n expeditie, s� bea din apa fluviului Istru, jur�nd s� nu se �ntoarc� din lupt� dec�t biruitori. Dar verbul coniurare mai are un sens, acela de „a constitui un fel de coalitie". Asadar, nu este exclus ca Vergiliu s� se refere la o coalitie a neamurilor geto-dacice, ce tr�iau pe ambele maluri ale Dun�rii. Aceast� „coalitie" con�stituia desigur acel „pericol dacic", despre, care vorbeste Horatiu, alt mare poet din „secolul de aur" al lui Octavian August, �n anul 31 �.e.n., c�nd Roma tr�ia sub psihoza unei iminente invazii dacice dinspre nord-est, prin Pannonia si Alpii Carintiei, o �ntrebare frecvent� �n capitala imperiului arat� Horatiu, era „numquid de Dacis audisti?" (ce-ai mai auzit despre daci?).
P�m�nturile traco-geto-dacilor se �ntindeau, cum rezult� din opera lui Vergiliu, spre tinuturile „polare", av�nd drept limite la sud, Marea Egee si la est Pontul Euxin. El considera spatiul tracic ca foarte �ndep�rtat, dincolo de el afl�ndu-se re�giunile hiperboreene, �ntinderile vesnic acoperite de om�turi si gheturi. C�nd �ncepea s� bat� criv�tul, �ntregul peisaj tracic �si schimba aspec�tul. O imagine vie a acestor tinuturi tracice, asa cum o vedea poetul, se desprinde din Georgice (III, 349-381). Stihurile vergiliene ne vorbesc despre „Istrul rostogolind ni�sipurile galbene", de z�pezile de-acolo, de carele ce trec peste apa �nghetat� a r�urilor, de apele m�rii, favorabile mai �nainte navelor, acum �ns� blo�cate de ger, de vinul pe care �l tai buc�ti cu securea, de oameni �mbr�cati cu bl�nuri de fiare, care beau zeam� de sorb, ce imit� rodul vitei s.a.m.d.
Toate aceste imagini constituie, �n bun� m�sur�, rodul fanteziei unui meridional neo�bisnuit cu iernile reci ale tinu�tului carpato-danubian. Pe de alt� parte �ns� �n imagini aproa�pe identice a descris tinuturile noastre si poetul Ovidiu, �n perioada �n care a tr�it exilat �n Tomis. Nu este deci exclus ca — asa cum par s-o indice si alte izvoare ale vremii (is�torii, geografii s.a.) — peri�oada cuprins� �ntre sec. I �.e.n.-sec. II e.n. s� fi cunoscut o r�cire accentuat� a climei, marcat� prin ierni deosebit de aspre.
De mare interes pentru cercet�torul modern s�nt informatiile din Eneida despre diferite personaje mitologice sau c�petenii legendare ale tracilor: regi si printese, ca Tereu, Thesus, Lycurg, Harpalyce, lupt�torul Butes ce se f�lea c� se trage din neamul regelui Amycis al bebricilor — trib tracic. Tot traci erau regele Ciseu (a c�rui fiic�, Hecuba, a fost sotia lui Priam) si Polymnestor sau Polymnester, c�s�torit cu Ilione, fata cea mare a regelui Troiei. Toate aceste personaje apar �n Eneida si ni se pare sugestiv s� ar�t�m c� arheologia zilelor noastre a relevat ample similitudini �ntre descoperirile de la Troia si descoperiri arheolo�gice de pe teritoriul Rom�niei (asa-numita cultur� Babadag).
Din tr�s�turile fizice si sufletesti ale acestor personaje, ca si din alte informatii cu privire la semintiile tracice, putem reconstitui, �n tehnica mozaicului (pun�nd informa�tie l�ng� informatie), portre�tul tracilor, asa cum �l vedea marele poet antic. Erau oameni de statur� �nalt�, uneori chiar urias�, ca Butes, de pild�. Se �nf�tisau cu o vigoare deosebit�, ca oameni din tinu�turile nordice, deprinsi cu frigul, cu asprimile vietii. Oric�nd gata de lupt�, erau ves�titi pentru s�getile lor. O tolb� cu s�geti trace e oferit� ca premiu la jocurile funebre organizate de Enea �n Sicilia, pentru a comemora moartea lui Anchise. Tolba avea o cing�toare lat�, era b�tut� cu aur si cu o pafta dintr-o piatr� scump�, str�lucitoare.
Tracii �ns� nu erau numai r�zboinici, ci si cresc�tori de vite si agricultori. Caii tracilor aveau mare faim� printre eroii Eneidei. Turnus, unul din to�var�sii lui Enea, mergea „c�lare pe un cal trac cu pete albe, cu pintenii gleznelor albi si purta sus fruntea tot alb�". Cresteau, de asemenea, turme de oi, pricep�ndu-se la t�m�duirea animalelor.
Agricultura constituia o �ndeletnicire important�, „tra�cii ar�", mentioneaz� Vergiliu, atunci c�nd vorbeste de ceta�tea �ntemeiat� de Enea la v�r�sarea Hebrului.
O �ndeletnicire de seam� era si viticultura. Pentru b�ut vinul, foloseau craterae, vase de form� si m�rime diferit�. Un asemenea crater descrii de Vergiliu era „un vas cu chipuri s�pate pe d�nsul, pe care Ciseu, regele Tracici i l-a dat [lui Anchise], odinioar� ca amintire si chez�sie a prieteniei". Astfel de vase, cari amintesc mult de rhytoanele atestate prin descoperiri arheologice, v�desc �nclinare; pentru frumos si m�iestria artistic� a tracilor. Calit�ti ce au f�cut, dealtfel, faima lui Orfeu mitologicul personaj trac care c�nt�nd din lir� sau din acel instrument propriu tracilor pe care Vergiliu �l numese Threicia cithara a, reusit, fie si pentru putin� vreme, s� p�trund� �n Infern, pentru a o vedea pe iubita lui sotie, Euridice.

de IOAN MICU"