BUREBISTA SI DECENEU
Date: Thursday, January 20 @ 15:56:49 EET
Topic: Regii nostri
Unul dintre cele mai pasionante capitole ale vietii de stat din timpul lui Burebista, ”cel dintâi si cel mai mare dintre toti regii din Tracia”, se referă, fără îndoială, la religia si cultura spirituală a geto-dacilor. În acest sens, izvoarele scrise mentionează, uneori egalându-i personalitatea cu cea a marelui rege, pe marele preot Deceneu. Acesta, un întelept al neamului său, până la înăltarea lui Burebista, a trăit retras într-un tinut greu accesibil, probabil pe muntele sfânt al geto-dacilor, Kogaionon (amintit de Strabo, identificat ipotetic cu Dealul Grădistii, pe care se aflau ruinele sanctuarelor de la Sarmizegetusa), ca un adevărat sihastru, slujitor al zeului suprem Zamolxis. Când si-a început opera sa reformatoare, ”Burebista, bărbat get”, dându-si seama de ajutoul imens pe care-l poate primi în înfăptuirea actiunilor sale, ”i-a dat o putere aproape regală” (Iordanes, ”Getica”, XI, 67-72).
Aproape unanim, scriitorii antici care s-au referit la raporturile dintre cei doi mari conducători ai dacilor, Burebista si Deceneu, subliniază conlucrarea perfectă dintre ei în clădirea celui dintâi si celui mai mare regat al Daciei, arătând că meritul exceptional al marelui preot a constat, în primul rând, în faptul că a făcut din învătătura sa, pe care unii o atribuie, desigur eronat, contactului său cu lumea egipteană si greacă, un instrument ideologic unificator al întregului neam geto-dacic. Pentru a exemplifica, vom cita un pasaj din cartea a VI-a, 3, 11 a ”Geografiei” lui Strabo, geograf si istoric grec, originar din Pont, contemporan cu evenimentele, pe care le descrie cu o mare probitate: ”Lăsând la o parte trecutul îndepărtat al getilor, întâmplările din vremea noastră sunt următoarele: Boerebistas, bărbat get, luând conducerea neamului său, a ridicat pe oamenii acestia, ticălositi la nesfârsitele războaie (dintre ei - n. n.), si i-a îndreptat prin abstinentă si ascultare la porunci (legi - n. n.), astfel încât în câtiva ani a creat o mare stăpânire si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine; ba a ajuns să fie temut chiar si de romani... Pentru a-si convinge poporul, el si-a luat ca ajutor pe Deceneu, un barbar vrăjitor, care umblase multă vreme prin Egipt, învătând acolo unele semne de prorocire, multumită cărora sustinea că tălmăceste vointa zeilor. După câtva timp fusese socotit chiar zeu... Ca dovadă de cât îl ascultau (getii - n. n.) este si faptul că ei s-au lăsat convinsi să-si stăpânească viile si să-si ducă viata fără vin”.
Acelasi Deceneu, ne spune mai târziu Iordanes în amintita lucrare, ”a desfăsurat o intensă activitate de masă, la proportiile întregului neam, să-i învete pe geti întelepciunea. De aceea, getii au rămas întotdeauna superiori în filosofie tuturor barbarilor si aproape asemănători grecilor, după cum relatează Dion Chrysostomos, care a compus istoria analelor lor în forma greacă” (carte pierdută din antichitate - n. n.).
Tot Iordanes este acela care lărgeste explicatia referitoare la rolul exceptional al lui Deceneu în istoria geto-dacilor: ”Ceea ce le era getilor prielnic, ce le era lesnicios, ce le era de dorit era să aducă la îndeplinire ceea ce sfătuitorul lor Deceneus (Dicineus) îi învătase să urmărească în toate chipurile, judecând că le este de folos. Iar el, observând că în sufletele lor sunt gata să-l asculte în toate si că au o inteligentă naturală, i-a initiat aproape în filosofie, căci era în această privintă un maestru priceput. Învătându-i etica, i-a înfrânat de la moravurile lor barbare; transmitându-le fizica, i-a făcut să trăiască potrivit cu legile însesi ale naturii...; instruindu-i în logica mintii, i-a făcut mai iscusiti decât alte neamuri; arătându-le practica, i-a îndemnat să-si ducă traiul în fapte bune; demonstrându-le teoria, i-a îndemnat să contemple cele douăsprezece semne zodiacale si prin ele cursul planetelor si toată astronomia, i-a lămurit si în ce mod discul lunar creste sau descreste, le-a arătat si cât de mult globul de foc al Soarelui întrece în măsură rotunjimea Pamântului... Acestea si multe altele predându-le Deceneus getilor din stiinta sa, le-a apărut ca o fiintă extraordinară, încât nu numai pe oamenii mai de mijloc îi conducea, dar până si pe regi”.
Acest din urmă fapt este pe deplin confirmat nu numai de rolul deosebit pe care l-a avut pe lângă Burebista, si pe care-l cunoastem din izvoare, ci si de evenimentele care au urmat după moartea marelui rege. Se stie, astfel, că după acest eveniment tragic marele preot preia conducerea regatului geto-dac, pe care-l cârmuieste cu deosebită pricepere, reusind, măcar pentru un timp, să frâneze tendintele centrifuge ale unor conducători locali puternici, pe care impunătoarea personalitate a lui Burebista îi tinuse sub ascultare circa 38 de ani.
Graiul nu poate reda măretia acestor vremuri si fapte; ele adeveresc si vor adeveri peste veacuri vitalitatea si întelepciunea românilor care, trecând prin grele încercări, au rămas neclintiti si au prins de fiecare dată noi puteri, ridicându-se, asemenea stejarului după furtună, si mai mândru spre soare.
prof. RUSTEM SEITABLA
Articol din Monitorul de Brasov, 9.9.2000
|
|