„Nu este nimeni dintre sarma�i �i ge�i care s� nu poarte o teaca cu arc �i s�ge�i muiate �n s�nge de vipera”
Ovidiu; Trist.; IV; 1;78

„ge�ii, care se m�rginesc cu sci�ii, �ntrebuin�eaz� acelea�i arme ca �i ace�tia, ei sunt to�i arca�i c�l�re�i”
Tucidide;II; c. 96

„Arcul, coarda �i s�geata constituie deja un instrument foarte complicat, a c�rui inventare presupune acumularea unei experien�e �ndelungate �i a unui spirit mai ascu�it, deci �i cunoa�terea, �n acela�i timp a multor alte inven�ii”
Fr. Engels; Originea familiei; pag. 23


To�i oamenii valizi �ndat� ce puteau purta arme, participau direct la lupte, de regul� �n cadrul familiei sau a tribului c�ruia �i apar�ineau.

�n func�ie de specificul acestui trib sau de starea social� a individului, acesta putea fi pedestra� sau c�l�re�. �n ambele cazuri individul era un arca� priceput, deprindere bine �nsu�it� �n timpul exerci�iilor militare, v�n�torilor sau deselor ciocniri armate.
Arcul este arma care a ajuns �n oastea �i societatea dacic� la performan�e deosebite, fiind m�nuit� cu multa m�iestrie de arca�i. Datorit� faptului ca era o arm� de baz�, tehnicile de realizare a arcurilor (alegerea lemnului, fierberea lui pentru a-l �ncovoia) erau foarte dezvoltate. Arm� a luptei de la distan��, ale carei r�d�cini i se pierd �n timpuri imemoriale, era realizat� adesea de lupt�torii �n�i�i sau de me�teri specializa�i.

Unele arcuri erau realizate din coarne de animale, �mpreunate la mijloc printr-o bucat� dreapt�, altele din lemn de corn, zad� (tis�), alun, carpen, frasin, ulm.

Coardele erau f�cute din in, c�nepa, intestine de animale, vine de cal sau vit�. Pe vreme umed� arcurile se purtau ne�ncordate pentru a nu-�i pierde elasticitatea.

�n timpul mersului, o�tenii �l purtau at�rnat peste um�r, �n m�na sau �n tolbe anumite. Un arc mediu putea arunca s�ge�i p�na la 200 de metri.





Era folosit ca arm� ofensiv� at�t �n atacuri statice de c�tre pedestrime c�t �i �n atacuri rapide de c�tre cavalerie, c�l�re�ii daci, adesea �nz�ua�i dup� model sarmatic, numi�i catafractari, tr�g�nd foarte bine din goana calului.

S�ge�ile, confec�ionate din lemn, ori mai rar din trestie, aveau o lungime de 0,80—0,90 cm �i v�rfuri metalice, cu trei muchii, altele conice �i cu doua muchii, avind un ghimpe (spin). Un arca� instruit �i dibaci putea lansa p�na la 12 s�ge�i pe minut. Aceste s�ge�i, �n num�r de cca 16—24, se p�strau �n tolbe frumos ornamentate �i erau adesea �nmuiate �n otrav�. Complet�rile cu s�ge�i se f�ceau adesea din cele g�site pe c�mpul de lupt� sau luate de la prizonieri. V�rfurile de metal au copiat la �nceput pe cele de piatra �i os. Confectionarea la scar� larg� a v�rfurilor din bronz �i fier f�c�ndu-se prin sec. VII-VI �en, odat� cu incursiunile sci�ilor. V�rfurile de form� piramidal� alungit�, cu trei muchii, dupa model scitic au fost intens folosite �i de c�tre daci. S�ge�ile cu tub �i doi spini sunt �ns� specifice Daciei


Bibliografie

---Armata geto-dac� ; Col. Dr. Gheorghe Tudor ; Editura Militar�, 1986
---Istoria infanteriei rom�ne; Col. Dr. Gheorghe Romanescu; Editura �tiin�ific� �i pedagogic�; 1985
---Istoria militar� a poporului rom�n; Nic. Densu�ianu; Editura Vestala; 2002
---Dictionar de istorie veche a Rom�niei; D.M. Pippidi; Editura �tiin�ific� �i pedagogic�; 1976
---Istoria rom�nilor din Dacia Traiana ; A.D. Xenopol ; 1913
---Istoria rom�nilor; Academia Rom�nã; Editura Enciclopedic�; 2001


C�t�lin Borangic
"