Motto: "a plecat la r�zboi [Traian] cu solda�i �ncerca�i, care dispre�uiau pe par�i, du�manii no�tri �i nu se sinchiseau de loviturile de s�geat� ale acestora, dup� grozavele r�ni ce le-au fost pricinuite de s�biile �ncovoiate ale dacilor"

Fronto, Principia Historiae, II (trad. �n Izvoare privind istoria Rom�niei, I, 1964, pag. 533)


Nenum�ratele cercet�ri f�cute, au adus contribu�ii deosebite la dimensionarea civiliza�iei �i a culturii geto-dacice, la fixarea locului pe care �l ocup� dacii �n ansamblul Europei antice �i a aportului acestora la �mbog��irea tezaurului cultural universal. S�p�turile arheologice efectuate �n ultimii treizeci de ani, pe tot cu�prinsul Daciei, printre care la loc de frunte se num�r� cele din complexul situat �n mun�ii Sebe�ului, cele de la Piatra Craivii Tili�ca, Bãni�a, C�p�lna, Cugir, Pecica, Raco� �i �nc� multe altele din spa�iul intracarpatic la care se adaug� cele de la Poiana, R�c�t�u, Brad, Piatra Neam�, B�rbo�i, C�rlom�ne�ti etc, din Moldova sau cele de la Crãsani, Bucure�ti, Pope�ti, Co�ofene�ti, B�zd�na, Spr�ncenata etc, din spa�iul extracarpatic au adus noi �i importante date cu privire la metalurgia dacilor. Pe l�ng� s�p�turi s-au efectuat numeroase studii cu privire la prelucrarea fierului. Toate acestea ne �ng�duie ast�zi definirea civiliza�iei fierului la daci c�t �i rolul metalurgiei la des�v�r�irea civiliza�iei dacice.
Armele se pot �nscrie printre elementele care pot ilusta gradul de civiliza�ie al unei popula�ii. Cercet�rile au dovedit c� cele mai vechi piese de fier descoperite la noi dateaz� din Hallstatt A, (sec. 12 �.e.n.) exist�nd indicii c� reducerea �i prelucrarea se f�ceau pe loc, fapt dovedit cu certitudine pentru faza urm�toare (Hallstatt B). O apari�ie at�t de timpurie a metalurgiei fierului arãta stadiul la care ajunse-se metalurgia fierului �n perioada de maximã �nflorire a statului dac.



Iscusi�ii me�teri geto-daci care prelucrau de mult� vreme �i cu deosebit� pricepere bronzul au �nv��at �i prelucrarea fierului ce implica o tehnologie mai complicat�. �n atelierele f�urarilor, care aveau un inventar bogat de nicovale, baroase, ciocane, cle�ti de forme �i dimensiuni diferite, d�l�i, dornuri, pile, me�t�ugarii daci realizau o mare diversitate de unelte si arme. Piesele de fier erau lucrate prin martelare, se �nc�lzea �i apoi se �ntindea �i se uniformiza forma obiectului ce se dorea ob�inut. Cu d�l�ile se t�ia piesa apoi se suda—prin batere la cald—sau se g�urea. Calitatea pieselor este dovedit� de lipsa urmelor de zgura din piesele finite sau din lipsa pieselor st�ngaci executate. Diferite procedee de c�lire asigurau duritatea �i rezisten�a obiectelor de fier prelucrate. M�iestria me�te�ugarilor autohtoni �n ce prive�te c�lirea este demonstrat� de faptul c� toate piesele g�site sunt c�lite, ba mai mult, c�lirea nu este uniform� ci se executa diferen�iat, numai asupra p�r�ilor active din pies�.

�n sec. 3—2 �.e.n. se constat� o considera�bil� �nmul�ire a cuptoarelor de redus minereu r�sp�ndite fiind pe �n�treaga arie de locuire a geto-dacilor. Din fier se lucrau uneltele de baz� �n agricultur�, nenum�rate unelte me�te�ug�re�ti �i un impresionant arsenal militar. Atelierele de fier�rie descoperite at�t �n interiorul c�t �i �n exteriorul arcului carpatic erau capabile s� satisfac� ne�cesit��ile �n obiecte de fier ale comunit��ilor de pe cuprinsul �ntregii Dacii.



Se presupune c� secera ca atare este o inven�ie nord-tracic� [1] av�nd centrul �n interiorul arcului carpatic, din care secer� ulterior s-a dezvoltat arma na�ional� a dacilor --FALX DACICA—sabia �ncovoiat�.

Falxul este un soi de secer� mai mult sau mai pu�in adus� de v�rf, ceva mai mic� dec�t sabiile lungi �i curbe sarmatice. Este arma tipic� de lupt� a dacilor drept pentru care apare figurat� pe numeroase monumente �i pe monede imperiale din secolele II-III en. Ilustrarea ei abund� �i pe scenele de pe Columna lui Traian [2] de la Roma sau pe monumentul de la Adamclisi [3]. Pu�in�tatea exemplarelor g�site �n site urile arheologice arat� importan�a pe care o aveau ca prad� de r�zboi, dar cu tot acest impediment s-au g�sit exemplare—sau fragmente—�n aproape toate cet��ile importante cercetate. Acest lucru ne d� o dimensiune a numarului de exemplare existent in epoca de maxim� �nflorire a statului dac.



Multitudinea de reprezent�ri a acestei arme specifice denot� popularitatea ei �n arsenalul lumii antice �i impactul pe care aceast� arm� l-a avut �n b�t�liile pe care dacii le-au purtat, fie �n Dacia fie acolo unde i-a �nso�it pe purt�torii ei. Un astfel de exemplu �l reprezint� o inscrip�ie de pe o cl�dire din castrul Cohortei I Aelia Dacorum. Aceast� inscrip�ie cu relief reprezent�nd sabia dacic� con�ine �i numele truibunului Claudius Menander care a �inut sa-�i sublinieze descenden�a dacic� prin raportarea la sabia �ncovoiat� [4]. Mai mult �nc� una din legiunile participante la r�zboaiele dacice �i r�mas� �n zona Sarmizegetusei pentru supravegherea zonei �i-a incrustat numele unit��ii pe un bloc de marmur� prin cioplirea literelor sub forma de sabii curbe [5]

Este foarte probabil ca, la origine, Falx Dacica s� fi fost o simpl� unealt�, folosit� la recoltarea p�ioaselor, �i s� fi evoluat, datorit� dublului rol al ��ranului dac, nevoit adesea s� lase muncile c�mpului �i s� apuce armele. Acesta este �i motivul pentru care falxul este o arm� folosit� �ndeosebi de c�tre pedestrime. Apari�ia sabiei curbe �n forma ei consacrat� coincide cu trecerea de la epoca bronzului la cea a fierului, metal mult mai potrivit pentru o astfel de arm�-unealt� [6].

Aceast� arm� este r�sp�ndit� �n toate �inuturile geto-dacilor fiind exportat� �i �n lumea celto-german� �i sarmatic�. Avea lama lung� �i �ngust�, ascu�it� pe partea concav� �i prev�zut� cu un m�ner de lemn sau de os, foarte potrivit� pentru t�iere �i spintecare �i mai pu�in pentru �mpungere. Unele exemplare descoperite prezint� �an�uri de scurgere a s�ngelui [7] �i incrusta�ii pe lam�. Varianta mai scurt� se numea Sica ( �n limba dac�) iar cea lung� ( cu o lungime medie intre 0,60—0,70 cm) se numea FALX (�n limba latin�) [8]. Falxul era curbat �nspre treimea anterioar� ceea ce o facea deosebit de eficace �mpotriva ligamentelor picioarelor inamicilor.

Falxul �n sine este o arm� �nsp�im�nt�toare: lama curbat� asemenea unui cosor a�ezat� la cap�tul unui m�ner de lemn se dovedea a fi o arm� mortal� �n m�inile unui lupt�tor bun �i toate popula�iile care �nconjurau �ara dacilor au �nv��at s� se team� de ea .[9]




Ac�iunea de t�iere se f�cea printr-o mi�care de lovire �i tragere. T�ierea era amplificat� de folosirea ambelor m�ini. C�nd era folosit cum trebuie putea t�ia cu u�urin�� un membru sau sa putea decapita un adversar. Deasemenea datorit� ciocului care rezulta din curbur� �i a m�nerului lung putea p�trunde prin coifuri �i armuri, provoc�nd r�ni grave sau produc�nd como�ii cerebrale �n cazul loviturilor la cap.

Lupt�torii foloseau de obicei falxul pentru a croi o cale prin unit��ile inamice compacte, dar puteau lupta la fel de bine �mpotriva cavaleriei u�oare datorit� lungimii falxului.. Cei �narma�i cu falxuri, care se asem�na ca mod de folosire cu romphaia tracic�, luptau �n unit��i mici, av�nd ca dispozitiv de lupt� modelele scitice de triunghi cu v�rful �nainte. Deoarece aveau nevoie de spa�iu pentru a-�i folosi armele c�t mai avantajos, nu foloseau dec�t rar scuturi c�ci acestea i-ar fi incomodat. De obicei ei luptau cu pieptul gol �i numai cu o scufie pentru protec�ie.

Falxul era o arm� grea, m�nuit� cu ambele bra�e. �n unele reprezent�ri pare sa fie o lam� asem�n�toare unei coase ata�at� la cap�tul unui m�ner rezistent de lemn sau alt material, iar �n altele pare mai degrab� asem�n�toare unei s�bii, lu�nd o form� u�or curbat�. Faptul c� putea cauza r�ni grave sau amput�ri, a generat at�ta team� �n r�ndul solda�ilor romani �nc�t un grup special de legionari purtau armuri la bra�e �i picioare �i erau oponen�i ai lupt�torilor cu falxul. �n urma tot mai deselor �nt�lniri ale romanilor cu m�nuitorii de Falx, a f�cut ca armurierii romani s� adauge dou� benzi transversale de metal pe coifurile solda�ilor pentru a putea rezista loviturilor n�ucitoare.

Printre primele reprezent�ri grafice care ilustreaz� sabia �ncovoiat� poate fi socotit �i blocul de piatr� de var descoperit la Gr�di�tea Muncelului �i p�strat la Muzeul din Deva. Relieful a fost g�sit �n afara perimetrului cet��ii �i este de dimensiuni modeste (h=0.83m; lat.= 0.57 cm �i grosimea de 0.33 cm) �i executat grosolan, conservat �ntr-o stare precar�, reprezint� dou� personaje din care unul �n picioare cu o lance �n m�n� �i altul a�ezat pe p�m�nt, av�nd capul acoperit cu o bonet�. L�ng� acest personaj—f�r� �ndoial� un tarabostes dac—se vede o sabie curb�, de fapt cu lama dreapt� �i numai c�tre cap�t curbat� brusc. Na�ionalitatea acestui individ este precizat� de sabia curb�, figurat� �n spatele lui. Genul acesta de sabie apare des pe monedele imperiale romane b�tute dupa terminarea r�zboaielor de cucerire a Daciei c�t �i pe monumentul roman din Britania (B.Mitrea, Sabie dacic� pe un monument roman din Britania, �n Revista ist. Rom�n�, IX, 1939, pag. 264—270)
O alt� reprezentare a falxului dacic este pe placa de marmur� g�sit� tot la Gr�di�tea Muncelului printre ruinele unei cl�diri �i aflat� acum tot in custodia Muzeului din Deva. Aceast� plac� de dimensiuni ceva mai mari ( 1,115 mX 0,57m) �i �n c�mpul superior, �ncadrate de o tabula ansata se afl� mai multe semne ad�ncite �i executate sub form� de litere �ntruchip�nd �ntr-un fel artistic numele Legiunii a IV Flavia Felix. Cercet�torii au stabilit ca aceast� legiune a fost cantonat� la Sarmizegetusa—probabil prin c�teva deta�amente de supraveghere dupa primul r�zboi dacic �i sigur prin mai multe efective dup� cel de al doilea (Dio Cassius, XVIII, 9, 7). Este relevant faptul c� o legiune a ales s� �i graveze numele sub form� de s�bii curbate pentru a �n�elege faima acestui tip de arm�. (M. Macrea, Sarge�ia, II. 1941, pag. 133-136)

Faptul c� aceste arme au reprezentat principalele trofee luate de catre �nving�tori a f�cut ca numarul de exemplare g�site s� fie extrem de mic. Totu�i �n aproape toate cet��ile �i localit��ile mai importante din Dacia s-au g�sit s�bii curbe, �ntregi sau fragmentare.

Pumnalele curbe—Sica—au fost g�site �n mai multe morminte dacice din Transilvania cum sunt cele de la Blandiana (H. Ciugudean, �n ActaMN, XVII, 1980, pag. 425—426, fig. 2/1—2),

---T�rt�ria(H.Ciugudean; D.Ciugudean, Ephemeris Napocensis, III, 1993, p. 77—79.),

---C�lan (Sargetia XXX, Morm�ntul tumular dacic de la C�lan (jud. Hunedoara), A. Rustoiu; V.S�rbu, I.V. Ferencz)

---Osen (B.Nikolov, Trakiijski nahodki ot Severozapadna B�lgaria, �n Arheologija—Sofia, XXXII, 1990, 4, fig. 9, 10)

---T�rnava (B.Nikolov, Trakiijski pametnici v�v Vracansko, �n Izvestija—Sofia, XXXII, 1965, (�n NV Bulgariei)

---C�l�ra�i ( C.S Nicol�escu—Plop�or, Antiquites celtiques, �n Oltenie, �n Dacia, XI—XII, 1945—1947, pl. I/6)

---Cetate (�n Oltenia) (idem)

---Cugir (I. H. Cri�an, Civiliza�ia geto-dacilor, II, Bucure�ti, 1993, fig. 11)

---Pope�ti (jud Giurgiu) (Al. Vulpe, La necropole tumulaire gete de Pope�ti, �n Thraco-Dacica, I, 1976, pag. 201, fig. 14/2-3)

---Solotvino (Ucraina Transcarpatic�)----cea mai nordic�---- (A. Rustoiu, E. A. Balaguri, C, Cosma, Solotvino—„Cetate” (Ucraina Transcarpatic�). A�ez�rile din epoca bronzului, a doua v�rst� a fierului �i din evul mediu timpuriu, Cluj-Napoca, 2002,fig. 4 dreapta)

---Histria ( D.M Pippidi et al., Raporta asupra activit��ii �antierului Histria �n campania 1956, �n Materiale, V, 1959, pag. 309, fig.11)

Cercet�rile arheologice efectuate �n diverse puncte ale fostei Dacii au dovedit dezvoltarea deosebit� a metalurgiei cu cel pu�in dou�-trei secole �naintea cuceririi romane, transform�nd civiliza�ia dacic� �ntr-o civiliza�ie binar�, o civiliza�ie a lemnului dublat� de o civiliza�ie a fierului de tip La Tene perfect comparabil� cu cea a cel�ilor �i cu nimic mai prejos dec�t cea roman�





[1] -Clemens Flavius Alexandrinul 1, 16, p. 132 (Stahlin, II, p. 49). „Tracii au inventat a�a-numita «harpe». Este un cu�it mare, �ncovoiat”

[2] -Radu Vulpe; Columna lui Traian, monument al etnogenezei rom�nilor; Editura Sport—Turism; Bucure�ti, 1988

[3] -V. Barbu; Adamclisi, Edit. Meridiane, Bucure�ti, 1965

[4] -I.I. Russu; Daco-ge�i �n imperiul roman, Edit. Academiei, Bucure�ti, 1980

[5] -I. Glodariu, E. Iaroslavski, Civiliza�ia fierului la daci, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1979

[6] -Gheorghe Tudor; Armata geto-dac�, Edit. Militar�, Bucure�ti, 1986

[7] -Nicolae Lupu; Tili�ca, a�ez�rile arheologice de pe C���na�, Edit. �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1989

[8] -I.Glodariu, E. Iaroslavski, opera citat�

[9] -N. Densu�ianu, Istoria militar� a poporului rom�n, Edit. Vestala, Bucure�ti, 2002

C�t�lin Borangic"