“LUPII NEMURITORI”
Stindardul Geto-Dac ,simbol al credintei in nemurire al stramosilor nostri
In aria etnica a geto-dacilor ,cuprinsa intre riurile Tisa,Nistru,Dunare Ciubrita si muntii Balcani,cu nucleul ei constituit de bazinul carpatic(1) ,credinta in nemurire constituie o trasatura dominanta a acestora , trasatura ce-i deosebeste de celelalte neamurin ale lumii antice.(2).

In acest sens Herodot ,vorbind despre geti ,precizeaza ca “ei isi spun nemuritori” (3),iar Diodor din Sicilia ,in Biblioteca istorica ,afirma ca acestia “…se cred nemuritori”(4).Uneori grecii privesc cu invidie pe geto-daci pentru credinta lor ,asa cum rezulta din spusele lui Lucian in Scitul sau oaspetele(5)
Ideea de nemurire in credintele geto-dacilor este exprimata pina si de celebrul stindard pe care acestia il purtau in lupte si la ceremonii. Descierea acestuia este realizata in conditii mai ult decit acceptabile de catre celebrul arhitect,al nu mai putin celebrei Columna lui Traian,Apolodor din Damasc.Aceasta descriere este realizata ,cum altfel,pe columna inaugurata la 12 mai 113, corespunde celei realizate de Arian ,care spune:”Insignele scitice le alcatuiesc niste balauri de marime proportionala cu aceea a prajinilor de care sunt legati.Se fac din bucati de pinza de diferite culori cusute laolalta.Balaurii acestia au capul intregul trup - pina la coada - ca ale serpilor.Viclesugurile acestea au fost nascocite pentru ca balaurii sa apara cit mai inspaimintatori.
Cind insa caii pornesc acesti balauri se 8umfla din pricina aerului ,semanind grozav cu fiarele si suierind din pricina miscarii puternice ,deoare ce aerul ii strabate cu putere.Aceste insigne nu numai ca fac placere ochiului si uimesc ,dar folosesc chiar pentru a putea fi deosebiti cei ce dau navala si pentru ca rindurile calaretilor sa nu se incurce.”(7)
In acest context descoperirea de la Budureasa vine sa confirme descrierea lui Arian,dovedind totodata si vechimea stindardului la geto-daci.
Vasile Pirvan, descifrind cu rigoarea stiintifica recunoscuta , constata ca :”Balaurul dacic e reprezentat pe Columna Traiana cu un cap de lup prelungit in chip de sarpe prin niste fisii de stofa ,care ,la bataia vintului , se unflau si formau o flamura serpentiforma orizontala.”(8).Referindu-se la acelasi tip de lup(din stindardul dacic), V.Pirvan avea sa este animalul simbolic al populatiei din Carpati,dar ca:”…acest animal reprezentat totdeauna in pozitie ofensiva deci ca simbol religios de aparare ,se gaseste simultan si in Caucaz”(9),mentionind ca de fapt este un element prescitic.
Analizind cea de a doua componenta a stindardului, trupul de sarpe, V.Pirvan mentioneaza ca acesta este imaginea insasi a furtunii, deci a unei divinitati ceresti si ca isi are originea in Asia Anterioara.(10)
Supunind unei cercetari mai atente acest steag,vom constata ca el exprima doua idei definitorii ale populatiei geto-dacice ; acelea de nemuritori si de razboinici. In acest context lupul ca totem specific il gasim prezent la o seri de popoare indo-europene (cimerieni ,sciti, latini s.a.).Este firesc. Indo-europenii impartaseau o baza comuna din care provenea un sistem comun ,cel putin la origini, de divinitati,credinte si de ritualuri proprii tinerilor razboinici.Mircea Eliade ajunge la concluzia ca numele etnic al geto-dacilor deriva “…in ultima instanta ,de la epitetul ritual al unei confrerii razboinice “.El isi acest proces in felul urmator:”…datorita eroismului si ferocitatii tineretului razboinic al unui trib ,epitetul lor ritual -lupii-a devenit numele intregului trib “ sau ca “…epitetul ritual al unui grup de tineri imigranti ,victoriosi , a fost acceptat de aborigenii invinsi si supusi(11).Dacii-spune Mircea Eliade -erau constienti de raportul dintre lup si razboi.
Descoperirile arheologice confirma acest lucru.Lupul constituie animalul cel mai frecvent intilnit in arta geto-dacilor .Amintim in acest sens descoperirile de la Cindresti(o fibula cu cap de lup),reprezentarea unui lup pe falera de la Surcea ,sau statueta de ceramica a unui lup ,descoperita la Carlomanesti. I.H. Crisan spune ca toate aceste descoperiri arheologice “ vin sa demonstreze rolul important pe care l-a jucat lupul in mitologia geto-dacilor ,ajungind pina la al reprezenta ca stindard de lupta al lor.”De asemenea stim ca religia avea la geto-daci si rolul de liant al comunitatilor omenesti .Credinta in nemurire ii determina pe soldati sa se arunce voiosi in lupta ,preferind moartea ,in locul infringerii rusinoase.Este acesta si motivul pentru care ,antichitatea greco-romana ii numea pe geto-daci drept nemuritori.
Iata cum ,stindardul reprezenta o chintesenta a celor doua idei de baza ale lumii geto-dace, credinta in nemurire si lupta ca mod de viata.De fapt ,esteb interesant de subliniat ca si astazi,in zonele de munte ale spatiului locuit de romani se mai pastreaza simbolul “sarpele casei”,simbol al binelui si perpetuarii vietii.Maria Gimbutas ,in lucrarea sa”Civilizatie si Cultura”,analizind cultura si civilizatia veche europeana pre indo-europeana,reuseste a sintetizeze printre altele faptul ca multe dintre credintele oamenilor din neolitic au fost preluat de “nou venitii indo-europeni”,sarpele nemuritor fiind ,se pare unul din aceste mituri.Ea subliniza ca;”Sarpele e nemuritor pentru ca isi schimba pielea ,dispare si reapare primavara”.Putem sublinia ca in acest fel se suprapune peste ciclul naturii,si mai tirziu ,trebuie sa aratam ,divinitatea suprema a geto-dacilor,Zamolxis v-a avea aceasi traiectori,disparind in pamint si reaparind dupa trei ani.Romulus Vulcanescu apreciaza ca “sarpele casei” este o faptura benefica ,care apara casa de duhurile rele ,nu face rau nimanui si se imprieteneste cu copii care impart hrana cu el.(18).Este ,in aceasta dee interesant sa aratam ca in folclorul romanesc apar deseori copii care beau laptele din acelasi vas cu sarpele.
Nu trebuie sa ne lasam inselati de faptul ca in mai toate mitologiile apare si o alta reprezentare a sarpelui,sub forma sa de Sarpe Cosmic,faptura malefica si monstruasa.Este acesta specific mitologiei indo-europene si putem aminti aici “Mahabharata”,Ghilghames”e.t.c.Si mitologia romaneasca pastreaza aceasta intruchipare a raului ,prin prezenta ,intoate basmele noastre a balaurului,simbol al raului,perfidiei,violentei,pe care Fat-Frumos il invinge intotdeauna .
Stindardul stramosilor nostrii ,asa cum ne-a fost el transmis de izvoarele antice ,poate fi denumit simbolic LUPII NEMURITORI .Cele doua cuvinte nefiind decit asocierea elementelor mistice care formeaza stindardul,capul de lup,lupta si victoria ,si trupul sarpelui nemuritor.Mai mult chiar ,putem sa decelam ingemanarea intre simbolul indo-european al lupului si cel autohton ,pre indo-european al sarpelui nemuritor.

Prof.Ovidiu Popescu



Note bibliografice

1 V. Pirvan ,Getica, Ed.Meridiane ,Bucuresti 1982,pg 518
2 Vezi in acest sens studiile lui I.H.Crisan -Spiritualitatea geto-dacilor ,Getica lui V.Pirvan, Ovidiu Popescu -“Credinta geto-dacilor in nemurire element de continuitate “ in Sargetia 1982-1983,pg.171-178
3 Herodot “Istorii”
4 Diodor din Sicilia ,Biblioteca istorica
5 Lucian ,Scitul sau Oaspetele,
6 C.Daicoviciu, H.Daicoviciu,Columna lui Traian,ilustratiile 17,37,38
7 Arian,Arta Tacticii,
8 V.Pirvan,op.cit. pg.293
9 Idem pg.294
10 Idem op. Pg.295,V.Pirvan precizeaza ca nu este vorba de gindul religios al sarpelui subpamintean ,ci de acela al unor demoni ai vazduhului .Vezi si Dacia lui V.Pirvan in Ed.Stiintifica 1958 pg.60.
11 M. Eliade,De la Zamolxis la Ghinghis Khan,Ed.Stiintifica pg.30
12 I.H.Crisan ,Spiritualitatea geto-dacilor ,Ed.Albatros ,pg.413
13 Ovidiu Popescu ,Credinta geto-dacilor in nemurire - element de continuitate,Sargetia XVI-XVII 1982-1983,PG.171-178
14 M.Eliade ,op.cit. pg.31
15 Marijo Gimbutas,Civilizatie si Cultura,Ed.Meridiane,1989,pg.102
16 Mihai Coman ,Mitologia populara romaneasca ,Ed.Minerva 1986,pg.112
17 idem,pg.113
18 Romulus Vulcanescu ,Mitologia romana,Ed.Academiei,1985,pg.524
19 Popescu Ovidiu,op.cit.
20 Muresan Pompiliu,Citeva precizari privind cultul sarpelui,in Biharea ,IV,1976,pg.193-194

"