Marii pontifi asocia�i la domnie cu regii daci nu par a fi ni�te preo�i simpli sau improviza�i, ci uneori dimpotriv�. Astfel se men�ioneaz� despre Zalmoxis c� a fost reformator mitic, profet, mare pontif, taumaturg, rege, daimon �i zeu, c� a frecventat marile centre religioase ale lumi antice. Deci, c� ar fi urcat �ntreaga scar� a consacr�rii �i apoi a sacraliz�rii. Se relateaz� c� ar fi �nv��at medicina psiho-empiric� �i a propov�duit nemurirea sufletului, starea de beatitudine dup� moarte, fericirea egalitar� �n �mp�r��ia cereasc�. Pentru a ini�ia pe discipolii lui, s-ar fi retras �ntr-o subteran� din hieropola dac� Sarmisegetuza, �i ar fi reap�rut dup� 4 ani. De asemenea c� ar fi ini�iat, dup� ace�ti 4 ani, c��iva discipoli, prin a�a-zisele ospe�e ale nemuririi, un fel de simpozioane �n scop mitologic asemenea celor descrise mai t�rziu de Platon. Ceea ce �nseamn� c� Zalmoxis ar fi precursor pe continentul european al institu�iei simpotice chiar �nainte de Platon, care folose�te simpozionul �n scop filozofic.



Cu o precizare, c� la aceste ospe�e ini�iatice al�turi de Zalmoxis asistau numai c�peteniile militare �i sacerdo�ii principatelor conferedare �n regat. Apoi s-ar fi retras �ntr-o pe�ter�, unde ar fi �nv��at pe ucenicii lui.

Dintre ceilal�i mari pontifi, Deceneu pare a fi fost al c�rturar, de vreme ce Iordanes �i atribuie calit��i excep�ionale, pun�ndu-le �ns� pe seama gotismului �i justific�nd astfel un trecut de civiliza�ie �i cultur� r�vnit pentru acea vreme de go�i �i multe alte popoare europene. Nu mai prejos sunt marii pontifi Cosingas �i Vezina.

Printre institu�iile mitologice despre care avem indicii sigure sunt congrega�iile de preo�i-militari, dintre care una este cea descris� de Mircea Eliade, a lupt�torilor-lupi, care ac�ionau sub impulsul brutal al unei fiti carnasiere, ce poate fi numit� �i furor lycantropicus. Alt� congrega�ie militar� pare a fi, dup� noi, ce a lupt�torilor-ur�i - purt�tori de m�ti de tipul tactei galea, masc� mobil� de urs -, care �nso�eau atacul cu morm�ituri fioroase �n amintirea ursului-totem divinizat.

Mai erau �i ordinele c�lug�re�ti ale cti�tilor, capnoban�ilor, etc care duceau o via�� de pustnici, �n creierul mun�ilor, de unde coborau, din c�nd �n c�nd, pentru a propov�dui �n spiritul doctrinei lui Zalmoxis. O reminiscen�� a ordinului cti�tilor �n mitologia rom�n� sunt, dup� Traian Herseni, solomonarii.

Marii pontifi �i c�peteniile militare, �n frunte cu regele, f�ceau anual, la solsti�ii �i echinoxuri, procesiuni �n mas� pe culmile domoale ale mun�ilor. Erau ceea ce s-a numit mai apoi urc�rile pe munte, care aveau loc �ntre r�s�ritul �i apusul soarelui. Reminiscen�ele acestor urc�ri pentru rug�ciune pe munte, c�t mai aproape de cer, �n lini�te �i reculegere, au supravie�uit la rom�ni p�n� �n epoca modern�, fiind preluate de cre�tinism �nc� din perioada migra�iilor euroasiatice ale erei noastre si transsimbolizate magico-religios.

[…]

Interven�ia solomonarilor �n declan�area sau oprirea ploilor prezint� un aspect mitologic mai complicat. Etimologic numele de solomonar deriv� din numele �n�eleptului Solomon, mare vraci �i taumaturg, �i �nseamn� „mo�tenitor al �n�elepciunii” magice a acestui legendar �nv��at al antichit��ii orientale. De�i numele lui ca f�ptur� miraculoas�, cu caracter de semidivinitate meteorologic�, este biblic, a �nlocuit un nume mai vechi, existent �naintea erei noastre �n mitologia dac�.

Din „ciclul solomonian” sau ciclul lui Preminte Solomon, dup� I. A. Candrea fac parte motive mitice pe care le g�sim �n toate produc�iile literaturii noastre populare, �n: basme, balade, nara�iuni, credin�e. Prin preminte (premudr�i la slavi) se �n�elege pream�ndru �i prea�n�elept la rom�ni. Legenda �l �nf��i�eaz� pe Solomon ca „poet, vizionar, proroc, moralist, parabolist, proverbist, naturalist, vr�jitor, medic”. Flavius Iosephus �l descrie �n latin� ca un vr�jitor �i vraci, care cuno�tea numele demonilor, �i izgonea din trupurile oamenilor �i f�cea minuni cu ei. Din literatura latin� motivul lui Preminte Solomon p�trunde mai t�rziu �n literatura arab�. Dup� literatura arab� Solomon posed� multe obiecte magice, cu care prcatic� magia alb� �i magia neagr�: „un covor magic cu care c�l�torea �n v�zduh, opinici magice cu care mergea pe mare ca pe uscat, o c�ciul� magic�, care �l f�cea nev�zut chiar dracului, un bici magic cu care c�nd trosnea �mpr�tia pe du�manii lui, o oglind� fermecat� �n care vedea tot ce se petrece �n lume �i un inel cu anagrama lui �n chip de pecete, cu care ce atingea se f�cea nev�zut, obiectele sau f�pturile dinaintea lui”.

Dintre legendele ce fac parte din ciclul Preminte Solomon ne referim numai la acelea care au leg�tur� direct� cu solomonarii la rom�ni. Termenul solomonar se �nt�lne�te �i �n Bulgaria. Solomonar e tradus de Weignard prin Zauberprophet, care descrie �i c�teva legende despre leg�tura balauri �i solomonari, din care reiese demonismul acestora.

Semidivinit��ile meteorologice sunt recrutate dintre oamenii care un num�r impar de ani au fost ini�ia�i �n tainele v�zduhului, ale mun�ilor �na�i, ale pe�terilor ad�nci �i ale iezerelor ascunse. Sunt protectori ai drumurilor de munte, st�p�ni peste �mp�r��ia de jos a negurilor, p�clelor �i promoroacei, de�in�tori ai secretelor V�milor v�zduhului �i st�p�ni ai balaurilor purt�tori de vremuiri.

Num�rul solomonarilor este relativ mic, pentru c� misiunea lor pe p�m�nt cere o ini�iere �ndelungat� �i dificil�.

La �nf��i�are solomonarii aduc a uria�i s�lbatici. Au chica ro�covan�, „zb�rlit� �i aspr� ca de porc”, ochii bulbuca�i �i s�ngero�i, trupul p�ros, au „cozi de pene la sub�ioar� �i noada terminat� printr-o codi��”. �mbr�c�mintea lor este tren�uroas� �i murdar�. Poart� „�undre albe”, peste care at�rn� traiste, �n care �in unelte magice, o topori�c� de fier desc�ntat�, un fr�u din coaj� de mesteac�n, o carte de �n�elepciune, un fel de pravil� de divina�ie. Sub cele �apte pieptare pe care nu le leap�d� niciodat�, nici pe c�ldura lui Cuptor, at�rn� la g�t o toac� mic� de lemn, simbol al declan��rii furtunilor. C�nd bate din toac�, toate spiritele elementare ale furtunii, V�ntoasele �i Ropotinele, �ncep s� foiasc� �n v�zduh.

Sub aceast� �nf��i�are resping�toare solomonarii descind din mun�i, la vremuri de cump�n�, str�bat satele, cer�esc �i �ncearc� inima oamenilor. Pomana ce eventual o primesc, o zv�rl pe ape, necura�ilor. Ei nu mul�umesc niciodat� celor darnici. Iar c�nd sunt alunga�i, se r�zbun� pe sate, vremuind ploaia �i grindina deasupra �arinilor �mbel�ugate.

�n c�l�toriile lor aeriene, �n v�zduh, c�l�resc pe balauri care m�n� nourii (�n unele legende nourii sunt chiar balauri), pentru a declan�a ploi n�prasnice. �n aceast� ipostaz� de c�l�re�i ai balaurilor sunt invizibili. Numai marii vraci �i contra-solomonarii �i pot z�ri �i nimici.

De�i de natur� demonic�, aceste semidivinit��i meteorologice provin, cum am spus, din oameni. Devin solomonari copiii n�scu�i cu c�i�� pe cap. Ace�ti copii predestina�i din na�tere sunt fura�i de mici de solomonarii b�tr�ni �i du�i la „�coala de solomonie”, care se afl� �n „crugul p�m�ntului”, pe Cel�lalt t�r�m. Acolo li se pred� �tiin�a magic� a solomoniei p�n� la v�rsta de 20 de ani de arhedemonul Uniil�. Traian Gherman descrie cu lux de am�nunte �coala de solomonie. Din relat�rile lui reiese c� ini�ierea copiilor predestina�i a deveni solomonari era foarte grea. Copiii sunt supu�i la cele mai aspre chinuri �i acte de curaj �nchipuite de vreo minte omeneasc�. Num�rul celor ce trebuie s� devin� solomonari e limitat, c�nd la 7, c�nd la 9. A�a c� trierea lor este extrem de riguroas�. �coala de solomonie este instalat� �ntr-o v�g�un� sau pe�ter� inaccesibil� oamenilor de r�nd. Aici copiii ale�i erau ini�ia�i st�nd pe o piatr� de moar�, legat� de un fir de a�� de tavanul pe�terii. Piatra se �nv�rtea vertiginos la lumina unui opai�.

�n intervalul acestor 9 ani de solomonit �ntre oameni, solomonarii de�ineau puteri semidivine, pe care prin statornicie le �nt�reau �i definitivau. C�nd erau nesocoti�i de oamenii de r�nd, pedepseau satul �ntreg. Atunci �i deschideau „sus�elele” (hambare pentru bucate) �i porneau la desc�ntatul unui balaur. Urcau culmile mun�ilor, ajung�nd la unul din iezerele t�inuite sau la un lac dintr-o gur� de vulcan, la marginea c�ruia citeau din pravil� p�n� asudau �i �nghe�au apa. Apoi p�eau spre crucile ghe�ii, cu topori�ca de fier o sp�rgeau, ajuta�i de moroi chema�i de ei anume. Ghea�a m�runt� o azv�rleau cu fr�ul de mesteac�n �n capul balaurului care ie�ea prin copc� �i �nc�lecau pe balaur d�ndu-i pinteni. Balaurul se smucea din copc�. Solomonarul, cu opincile lui de o�el, continua s� m�run�easc� ghea�a �i cu ajutorul moroilor o �nc�rca �n spinarea balaurului. D� pinteni �i �ine bine de fr�ul de mesteac�n, ridic� toiagul spre cer, se umple v�zduhul de nori negri. Trage de c�p�stru balaurul ce scotea fulgere pe n�ri. Moroii s�reau pe balaur al�turi de solomonar. Solomonarul smucea fr�ul �i ca un bolid intra �n nori, m�n�ndu-l �ncotro dorea st�p�nul lui. C�nd ajungeau deasupra satului socotit s� fie pedepsit, la porunca solomonarului moroii zv�rleau grindina. Dac� s�tenii, v�z�nd furtuna cu nori negri, prindeau de veste de cump�na ce-i a�teapt� �i tr�geau clopotele bisericilor, solomonarul cotea balaurul spre p�dure �i munte, unde desc�rca �nciudat grindina. Dac� s�tenii nu prindeau de veste, bucatele lor intrau �n sus�elele (hambarele) solomonarilor. Dup� ce ab�teau grindina peste sat, moroii disp�reau, iar solomonarii duceau balaurul �ntr-o �ar� cald� �ndep�rtat�, unde �l omorau, �l jupuiau �i �i vindeau pielea �i oasele, bune ca talismane refrigerente.

�mpotriva operei nefaste a solomonarilor oamenii de r�nd se ap�rau prin desc�ntece, rug�ciuni �i rituri magice, intermediate de vr�jitori �i contra-solomonari.

Desc�ntecele erau practicate de fo�tii solomonari, deveni�i contra-solomonari sau „me�teri pietrari”. Iat� cum descria Traan Gherman un asemenea desc�ntec: „Un astfel de contra-solomonar, c�nd vedea c� se apropie furtuna �i z�rea balaurul, se decul�a, punea jos �nc�l��mintea cu talpa-n sus �i sta �n picioare pe ele; apoi �i �ntoarce p�l�ria �i a�a �i-o pune pe cap; lua patru furcu�e, le �mpl�nta �n patru p�r�i ale lumii, f�c�nd semn �n aer �i zic�nd - „Trage-te �n alte p�r�i, Simioane”, sau f�cea cruce cu un fier deasupra norilor �i rostea: „Cu toaca te opresc/ S� vii peste sat”.

Rug�ciunile �mpotriva solomonarilor se adresau Maicii Domnului �i lui Dumnezeu. Iar ceremoniile magice se desf�urau �n cur�ile bisericilor, unde prin amenin�area norilor �i tragerea clopotelor se �ncerca �ndep�rtarea solomonarilor.

Din descrierile lui Traian Herseni �i complet�rile lui I. A. Candrea constat�m o confuzie de interpretare mitologic� a solomonarilor, c�nd ca daimoni, c�nd ca demoni. Precizarea pe care am f�cut-o intre daimon �i demon nu �ine de subtilitate de interpretare teoretic� a unor f�pturi mitice, ci de raportul aceestor f�pturi mitice cu oamenii, de prietenia sau du�m�nia pe care o manifest� spontan, organic, venind din ad�ncul firii lor divine, bune sau rele. F�r� s� recurg� �n mod expres la aceast� distinc�ie, Traian Herseni ajunge inevitabil la rezultatele implicate de distinc�ie. Solomonarii sunt mo�tenitorii ktistai-lor sau skistai-lor, c�lug�ri abstiten�i, care aveau puteri supranaturale �i c�l�toteau prin nori. „Solomonarii, sub forma lor inalterat� de cre�tinism, nu erau considera�i c� fraternizeaz� cu diavolul, nici c� recurgeau la mijloace impuse, nici ca fiind du�mani ai spi�ei umane. Ei nu urm�reau �i nu pedepseau pe cei r�i”.

Alterarea cre�tin� a mitului solomonarului se exercit� pe dou� c�i: 1. p�strarea legendei solomonarilor �i alterarea personajului mitic, din daimon transform�ndu-l �n demon, instrument al r�zbun�rii divine a diavolului �n lume, �i 2. transfigurarea legendei solomonarilor �n legenda lui S�ntilie ca purt�tor al norilor �i ploilor, aflat �n subordinea bunului Dumnezeu.

�n studiul de mitologie rom�neasc� men�ionat, Traian Herseni emite o ipotez� pe care, pe bun� dreptate, o consider� abord�nd o treapt� superioar� de probabilitate fa�� de cele emise anterior. Traian Herseni, �ntr-un studiu consacrat dragonului trac, descrie pe capnoban�i drespt c�lig�rii daci c�l�tori prin nori, care provocau sau �mpiedicau ploile fertilizatoare la daci �i supravie�uiesc transsimboliza�i �n mitul solomonarilor la rom�ni. Ipoteza se refer� la viziunea evolu�ionist� care se degaj� din reconstituirea celor trei faze principale ale activit��ii personajelor mitologice care premerg solomonarilor: „1. o faz� arhaic�, �n care balaurul (dragonul) era un demon al apelor, al apelor terestre, al lacurilor de munte (considerate f�r� fund), ca �i al apelor atmosferice, mai ales al norilor capabili de a se ridica, a pluti �i de a se deplasa �n aer f�r� aripi, ca aburii, bruma �i cea�a; 2. o faz� mai �naintat�, �n care balaurul s�lbatic a fost subjugat de magician, pentru a-i pune fr�ul, a-l c�l�ri �i pentru a st�p�ni prin intermediul lui norii �i mai ales furtunile. Acesta este cazul atestat de Strabon, al ktistai-lor sau skistai-lor geto-daci, considera�i pentru aceasta drept c�l�tori in nori; 3. o faz� mai recent�, �n care balaurul (dragonul) a fost botezat �n sensul c� el a fost atribuit Sf. Ilie, singur sau ca intermediar al bunului Dumnezeu. La un moment dat, probabil �n faza a doua, magicienii sau, �n terminologia folcloric� rom�n�, solomonarii au abuzat de puterea lor �i au folosit balaurii �mpotriva oamenilor, de aici apari�ia unei noi categorii de magie alb�, aceea a anti-solomonarilor, care au st�p�nit nu numai balaurii, ci de asemenea �i pe solomonari, pentru a-i constr�nge la ac�iuni exclusiv favorabile oamenilor. Solomonarii �i anti-solomonarii au persistat, ca �i balaurii, �ndelung timp �n spa�iul carpato-danubian, cu toat� apari�ia �i �nv���mintele. Profund diferite, ale bisericii cre�tine!”.





Din „Mitologie rom�n�” de Romulus Vulc�nescu

"