Cu 1.600 de ani �n urmã, istoricul Dio Cassius a notat: "Se gãsirã si comorile lui Decebal, cu toate cã erau ascunse sub apa r�ului Sargetia... Cãci Decebal, prin mijlocul captivilor lui, abãtu r�ul, sãpã albia lui si pun�nd �ntr�nsa mult aur si argint, precum si alte lucruri de mare pret si care puteau suferi umezeala, puse peste ele pietre si grãmãdi pãm�nt; dupã aceea aduse din nou r�ul �n albia lui, iar �n pesteri, tot cu ajutorul acelor captivi, ascunse vesmintele si alte lucruri de felul acesta. Dupã ce fãcu acestea, el ucise pe captivi, ca sã nu spunã nimãnui nimic. Dar Bicilis, un sot de-al lui, care stia ce se lucrase, fu prins si dãdu pe fatã toate acestea..."

Cele de mai sus erau scrise la 200 de ani dupã cel de-al doilea rãzboi daco-roman. Nu se stie dacã ele reprezintã adevãrul istoric, dar o realitate a rãmas: Dupã acel rãzboi, imperiul si-a refãcut finantele, un an romanii au fost scutiti de impozit, Traian a organizat timp de 123 de zile sãrbãtori la Roma si a construit o serie de edificii mãrete. Cercetãtorii au evaluat la 165 de tone aur si 330 tone argint prada luatã de Traian din Dacia, dar oare acesta era tot aurul strãmosilor nostri? Unii oameni de stiintã, evalu�nd productia de aur din Muntii Apuseni la 15-20 tone/an (exploatarea era intensã si strãveche, sã nu uitãm cã aur din minele de l�ngã Brad s-au gãsit si �n tezaurele antice din piramidele egiptene, fapt demonstrat prin analize chimice), au estimat stocul de metal galben acumulat de daci la circa 1.000 tone! Atunci unde este restul? Cu sigurantã cã Decebal nu a ascuns tot tezaurul �n acelasi loc. �n plus, �n mod sigur, fiecare tarabostes avea averea lui. Sã nu uitãm nici stocurile de la exploatãrile miniere, care erau nu numai �n Apuseni, ci si �n Banat, �n zona Ocna de Fier. Unde poate fi acel aur? Din c�nd �n c�nd, aurul dacic a trimis c�te un "semnal", cele mai semnificative fiind: - �n secolul XVI, la vãrsarea Streiului �n Mures, un pescar a scos de pe fundul apei c�teva monede de aur. Mai sus, �ntr-o boltã ziditã, a gãsit 40.000 galbeni si bucãti de aur nativ. Unul dintre beneficiarii comorii a �ncercat sã v�ndã c�te ceva la Alba Iulia, dar a aflat cardinalul Martinuzzi, care, prin mijloace "specifice" a recuperat totul, �n urma unor cercetãri intense �n apa r�ului el rotunjindu-si tezaurul. Cardinalul a �nceput sã cheltuie fãrã socotealã, construind un castel la Vintu de Jos si cumpãr�nd cu nemiluita cai, bijuterii si alte obiecte de lux, atrãg�nd astfel atentia asupra lui. Drept urmare, �mpãratul Ferdinand de Habsburg l-a trimis �n zonã pe generalul Castaldo, care l-a lichidat pe Martinuzzi, dar nu a mai gãsit dec�t 2.000 de monede de aur. Un cronicar povestea cã la Gherla, un alt domeniu al lui Martinuzzi, s-au gãsit 1.600 kg. aur nativ si 250.000 florini. - Cronicile vorbesc de niste butoaie cu monede vechi de aur aflate �n posesia domnitorului Petru Rares al Moldovei. - La 1716, un clujean pe nume Pavel Varga, �mbogãtit brusc, lãsa un testament �n care pomenea de o mare comoarã din care luase ceva, restul, care ar fi putut �mbogãti toatã populatia Transilvaniei, rãm�n�nd ascuns. - Pe la 1800, copilul unui tãran a gãsit 264 monede de aur pe Dealul Aninesului. - �n 1804, un preot din V�lcele a descoperit la rãdãcina unui fag bãtr�n 400 de monede dacice tip "koson". Ulterior, �n aceeasi varã, s-au mai gãsit 35, respectiv 987 monede de acelasi tip. - �n 1970, un lucrãtor a gãsit o monedã tip "koson" (nume care se presupune a proveni de la regele Cotiso, ceea ce ar confirma vechimea si acumulãrile din tezaurul dac) �n zona sanctuarelor de la Sarmisegetuza. Enigmele rãm�n. Dacã evaluarea la 1.000 tone a tezaurului dacilor este mãcar aproximativ realã, �nseamnã cã romanii au mai fost pãcãliti o datã de �nteleptul Decebal, chiar si dupã moarte, Bicilis juc�nd, probabil, rolul de "pion otrãvit". Chiar dacã o parte din aur a fost �ngropatã �n albia Streiului, restul poate fi oriunde �n arealul fostului regat dacic, zona cetãtilor de l�ngã Orãstie fiind cea mai "fierbinte", dar sã nu uitãm cã toatã zona montanã dintre Olt si Tara Hategului, probabil chiar si Masivul Godeanu, era un spatiu strategic, cu drumuri de culme si cu cetãti la gura vãilor. Dacã mai adãugãm si zona asezãrilor si a exploatãrilor aurifere din Munti Apuseni si Munceii Dognecei, aria de cãutare se mãreste, la fel si sansele de a se mai gãsi ceva si doar norocul sau eroziunea naturalã pot aduce ceva nou.

de ILIE CHELARIU
"