Să vedem cît de puternică era Dacia văzută prin prisma documentelor istorice contemporane ei. [EB:DACIA] : “… poporul dac ocupa la vremea respectivă teritorii la sud de Dunăre și nord de munți (Carpați)”. Observați că poporul Daciei, ocupa întregul sud-est european, din Balcani la Panonia, la nord de Carpați și în Basarabia, avînd la centru România de azi. Pur și simplu nu exista un alt popor de talia dacilor pe la începutul erei noastre.
Dacii apar în alianțe cu alte triburi împotriva Imperiului Roman în 112 î.e.n., în 109 î.e.n., în 75 î.e.n.”. Vedem cum Dacia era adversar constant al Imperiului Roman în expansiune, căruia îi se opune politic și militar.


“... regatul unificat construit la 60-50 î.e.n. de către regele Burebista a fost mult mai formidabil”. [EB] recunoaște ragatul lui Burebista drept “mult mai formidabil”. Un regat “formidabil” poate fi creat numai de către o țară puternică în resurse umane și economice. Să vedem niște detalii geografice. “Puterea lui (Burebista) se întindea pînă la Marea Neagră unde așezările grecești din sudul Rusiei au fost covîrșite, la vest dincolo de Tisa, la nord pînă la Slovacia modernă, iar la sud pînă peste Dunăre în Tracia, dincolo de Belgrad”. Deci la 50 î.e.n. Dacia era o țară puternică demografic și militar ocupînd de fapt tot sud-Estul Europei, mai multe milioane de locuitori.
“Se pare că Burebista a oferit ajutor lui Pompei în 49 î.e.n. și Cezar a plănuit o expediție vastă împotriva noului regat”. Aici este vorba despre lupta pentru putere de la Roma, imediat după căderea triumviratului Cezar-Crassus-Pompei. Crassus era doar un mare bogătaș și nu avea legături cu armata. Cezar și Pompei erau amîndoi generali și consuli. La apogeul conflictului, Crassus o șterge undeva în Galia, Pompei care avea armata prin Spania se îndreaptă către Macedonia dar nu-l poate evita pe Cezar. Legenda spune că Burebista a ajuns cu trei zile prea tîrziu pe cîmpul de luptă și Pompei era deja învins, deci Cezar a rămas singurul pretendent.
Ce deducem de aici este faptul că Burebista, în calitate de Rege al Daciei, se amesteca în mod direct în afacerile Imperiului Roman, susținînd pretendenți la putere. Intervențiile lui Burebista erau în mod sigur susținute de puterea lui militară și financiară, altfel de ce le-ar păsa romanilor?
Aceasta este perioada de vîrf a regatului Dacic, cînd a fost posibilă construirea podului de piatră peste Dunăre. Ar mai fi posibilă o perioadă istorică ulterioară pe care o discutăm mai tîrziu, dar construirea podului de către Apolodor, în perioada de conflict deschis dintre Imperiul Roman și Dacia, este exclusă. Imperiul roman pur și simplu nu-și putea permite construirea podului fiind în conflict cu puterea formidabilă a Daciei.
După asasinarea lui Burebista, regatul dac “... S-a rupt în cel puțin patru părți, dar dacii au continuat să atace Roma, iar expediția din 11-10 î.e.n. a fost deosebit de devastatoare”. Pentru mine este evident că dacii își apărau pur și simplu teritoriul împotriva Romei expansioniste. Atacuri “deosebit de devastatoare” la adresa Imperiului Roman pot fi produse doar de marea forță militară și economică a Daciei. Pe atunci nu existau mașini de luptă, deci fiecare acțiune era înfăptuită de către oameni, mai mult decît numeroși ca să “devasteze” Imperiul Roman. Cum le face Roma față?
“Generalii lui Augustin i-au împins înapoi în mod treptat, pînă dincolo de Dunăre, după care au staționat o armată de 80.0000 de oameni în Moesia pe malul drept al Dunării și astfel situația s-a echilibrat pînă pe la 69 e.n.”. Imperiul roman, care cucerise deja majoritatea Europei, cheltuiește cu întreținerea unei armate de 80.000 de oameni la început de eră, doar ca să-i oprească pe daci de a-și mai reclama pămînturile de la sud de Dunăre. Ce putere formidabilă se ascundea în Dacia de dinaintea erei noastre ! Pe ce se bazează [BRITANICA] cînd spune că Dacia era “slab locuită”? Vă spun eu, pe “unii scriitori maghiari și slavi” așa cum se afirmă și nu pe documente istorice. Pe lîngă forța romană formidabilă staționată pe Dunăre, imaginați-vă atracția exercitată de bogățiile imense ale Daciei și reținerea romanilor de a încerca orice împotriva Daciei.
În anul 69 e.n., din lipsă de alte resurse, romanii trimit armata de pe Dunăre împotriva lui Vitellius. După plecarea armatei romane de la sud de Dunăre, “Dacii ... capturează mai multe forturi”. La această oră, întreaga Europă era învinsă și încorporată în Imperiul Roman. Dacia era acum ultima țară europeană nesupusă Imperiului Roman, imperiu care se întindea din Algeria, peste Egipt, Orientul Mijlociu cu Palestina și Siria, Asia Mică, Balcanii, peste Galia pînă în Spania și insulele Britanice. Insulele Britanice au devenit colonie romană pe la 50 î.e.n. iar Dacia era încă independentă 150 de ani mai tîrziu. Ce deduc eu de aici este că Anglia era slab locuită, iar Dacia era intens populată, Anglia era slabă și săracă iar Dacia era puternică și bogată, plus că populația romînă locuia peste tot în Imperiul Roman de răsărit.
Conflictul daco-roman se exacerbează în continuare : “... un raid dac pe la 85 e.n. în Moesia (la sud de Dunăre) rezultînd în moartea guvernatorului Oppius Sabinus”. Imperiul roman este acum stăpînul absolut al lumii întregi, iar Dacia nu numai că este independentă, dar atacă Imperiul Roman care ocupase anterior pămînturile Daciei de la sud de Dunăre. Dacia este în poziția economică și militară de a ataca unica putere mondială care i-a încălcat teritoriile străvechi.
Imperiul roman nu cedează noii presiuni și “... Domițian restaurează situația anul următor, dar comandantul armatei Cornelius Fuscus a fost omorît împreună cu o mare parte a armatei sale într-o încercare de invazie“. Dacia este singura putere europeană capabilă să facă față armatei imperiale, să o doboare și să-l ucidă pe generalul însuși. Încercați să vă imaginați cîmpul de luptă și marele dezastru pentru romani avînd o întreagă armată distrusă prin trecerea Dunării.
“În anul 88 e.n. Roma cîștigă o victorie la Tapae lîngă Porțile de Fier dar Dacia primește o pace favorabilă. Dacia recunoaște suzeranitatea Romei, dar primește investiții și echipe de ingineri romani”. Aceasta este prima bătălie nedecisă dintre Roma și Dacia, după 200 de ani de confruntare. Aceasta bătălie crucială are loc la sud de Dunăre deci Dacia avea încă inițiativa și apare ca un oponent egal al Romei care era la culmea puterii sale mondiale. Are oare vreo legătură bătălia de la sud de Dunăre cu existența podului de la Turnu Severin? În urma rezultatului nedecis, Decebal realizează că Roma este mai puternică decît niciodată și decide să semneze un tratat de pace cu Roma. Prin tratatul daco-roman, Roma își cumpără neutralitatea viitoare a Daciei. Dacia primește toate avantajele materiale, echipele de ingineri pentru dezvoltarea infrastructurii transporturilor, etc., dar se angajează să nu mai atace Imperiul Roman, acceptînd drept garanție o garnizoană romană staționată la Sarmisegetuza. Pe plan economic, Roma este și ea cîștigată, avînd în vedere cheltuielile imense cu menținerea frontierei Dunărene din ultimii peste 200 de ani.