DR. TONI VICTOR MOLDOVAN

Trăim un început de mileniu tehnic, care ne permite să avem acces la codurile textelor vechi, lăsate de zei omenirii. De abia acum putem să pătrundem mesajele zeilor. În lucrarea intitulată “Programul Terra - un atentat extraterestru asupra omenirii” - Editura Conexiuni - 2000, am încercat și se pare că am reușit să decodez o bună parte dintre aceste mesaje. Genetica ne ajută în bună parte în această muncă deoarece programele zeilor legate de noi sunt în esență programe de inginerie genetică. Proiectul “genomul uman”, încă în desfășurare ne aduce surprize mari. Evoluția genetică naturală produce indivizi hibrizi, cu o ascendență genetică bogată. Ar fi fost de așteptat ca un organism complex cum este cel al omului să aibă o un număr de gene semnificativ mai mare comparativ cu cel al unui vierme (aproximativ 20.000). Și totuși, numărul de gene al omului, estimat la aproximativ 30.000, se apropie de cel al viețuitoarelor simple. De ce?

deziderat al unei ființe inteligente care practică terapii genetice constă în simplificarea formulei A.D.N. în scopul obținerii unui organism cât mai simplu, în care genotipul este foarte apropiat de fenotip. Un alt pas important ar trebui să fie punerea în evidență a structurii genetice a corpului spiritual, organizat în materie tahionică, viabil după moartea corpului somatic, identic ca structură A.D.N. cu acesta din urma. Textele vechi ne explică modalitatea în care zeii - ființe galactice inteligente - și-au simplificat formula A.D.N. prin intermediul unor programe de inginerie genetică practicate pe Terra, pe grupuri de populații aflate în tandem genetic cu EI. În acest scop, supercivilizații ce coexistă în acest colț al Căii Lactee au renunțat de mult timp la o perpetuare naturală, sexuată a speciei. Modalitatea de reproducere a ființelor extraterestre constă în racordarea unei some obținută în laborator la un corp spiritual compatibil genetic, obținut în urma unor programe de inginerie genetică standardizate, desfășurate pe diverse planete, programe ce asigură perpetuarea și evoluția genetică a propriilor specii. Fără să intru în amănunte care nu fac obiectul acestui congres, trebuie să menționez faptul ca Terra este o zonă de interes pentru mai multe rase extraterestre care au o origine A.D.N. comună. Rasele umane actuale, ca și diversele subtipuri rasiale sunt rezultatul acțiunii zeilor care, în programe de inginerie genetică ușor diferite au modelat omul “după chipul și asemănarea lor”, adică după standardul A.D.N. produs la un moment dat. Producția unei anumite mărci A.D.N. necesară unei singure generații de ființe extraterestre acoperă perioada unui ciclu de evoluție umană pe Terra, desfășurat între două momente catastrofale, care pentru programul în curs se numesc “potop” si “apocalipsă”. Programele zeilor, programul mondial de inginerie genetică, dacă se poate vorbi despre așa ceva, a demarat sub semnul mai multor supercivilizații, programele diverse fiind bine împărțite geografic, în zone strict delimitate. Între ele, se detașează programul evreu, programul dumnezeului biblic, probabil cel mai performant ca homozigotare dintre ele, programul zeului Zalmoxis în Dacia, programul zeului Marduk în Sumeria, al zeului Quetzalcoatl în America Centrală și multe altele. În programul actual, una dintre particularități constă în conflictul deschis de interese, inclusiv pe plan militar între două supercivilizații: cea a lui Dumnezeu și cea a lui Satana - de fapt, un complex de supercivilizații ce dețin baze în interiorul Terrei. Zeii Marduk, Zalmoxe, Raa, Quetzalcoatl, Baal sunt zei subpământeni, ai lumii inferioare, de cele mai multe ori, cu dublă divinitate: solara și subpământeana(Marduk este copia subpământeană al cerescului Anu sau așa cum voi încerca să demonstrez, Zalmoxe este copia cerescului Gebeleizis). Asupra acestor aspecte, deși importante, nu insist.
Toate programele de inginerie genetică au anumite caracteristici comune:
1. religie consistentă, elaborată, cu zeități proprii, determinantă în viața poporului;
2. simbolistică comună;
3. existența unui nucleu de program și a unui "pat A.D.N.";
4. legea nonhibridării;
5. credința în mitul reîncarnării;
6. sacrificii umane, populație masculină sărăcită, paradoxuri militare;

1. Religie consistentă, elaborată, cu zeități proprii, determinantă în viața poporului;
Nu insist asupra zeităților altor popoare inginerate genetic. Fiecare dintre acestea își au proprii zei, fie unici, ca la poporul evreu, fie o multitudine de zei sau de zei și de zeițe, acest fapt fiind în legătură cu treapta de dezvoltare a tehnicilor de inginerie genetică a supercivilizațiilor respective. Doar evreii au o singură divinitate și aceasta este solară. Situația este în acord cu pierderea bazelor intraterestre de către supercivilizația dumnezeului biblic. Egiptenii, sumerienii, asirienii, fenicienii, hitiții, popoarele Americii Centrale, indienii au divinități supreme duble și o multitudine de zeități asociate. Dubla divinitate: subpământeană și solară se datorează recoltării corpurilor spirituale pe Terra, compatibilizătii lor în bazele intraterestre și trimiterii lor ca produse finite în bazele extraterestre beneficiare. Divinitatea, deși vie, nu este decât un sistem sofisticat de compatibilizare și de control genetic al corpului spiritual recoltat, necesar atât în baza intraterestră, cât și în cea stelară.
Este destul de greu să sistematizez religia și zeii geto-dacilor. Situația nu este singulară. Poate și mai greu sunt de sistematizat zeii mayașilor sau ai indienilor. Soarele de andezit din sanctuarul sacru de la Sarmisegetuza indică dezvoltarea societății dacice sub semnul “Soarelui”, asemenea altor programe de inginerie genetică. Pentru daci, stăpânul cerurilor, responsabilul cu tunetele și trăsnetele, era zeul Gebeleizis. S-a interpretat că această zeitate își disputa “umbrele morților” cu Zalmoxe. Reprezentări ce țin de cei doi zei apar în multe zone ale culturii dace. După Hadrian Daicoviciu, mai vechiul Zalmoxe a fost înlocuit cu Gebeleizis, iar ritualul de înmormântare a fost și el schimbat; în locul înhumării, dacii au preferat incinerarea. După mine, logic ar fi ca dacii să aibă mituri asemănătoare cu cele ale altor popoare și Zalmoxe - zeul subpământean, să-i urmeze lui Gebeleizis - zeul solar. De fapt, cred că suntem în fața unei duble divinități Zalmoxe-Gebeleizis. "Umbrele moților" ajung mai întâi la Zalmoxe, ca primă condiție pentru compatibilizare, după care erau livrate beneficiarului stelar Gebeleizis. Principala zeitate a strămoșilor noștri a fost Zalmoxe - zeul adâncurilor pământului, al vegetației, al rodniciei, al plugarilor și păstorilor. Cultul pentru zeitatea supremă ocupa un rol esențial în societatea dacică, la fel ca în toate nucleele de programe de inginerie genetică extraterestre. Astfel, în timpul lui Burebista, marele preot Deceneu deținea a doua funcție ca importanță. După moartea marelui rege, Deceneu a condus statul dac. Urmașul său, Comosicus a deținut ambele autorități: laică și religioasă. Mai târziu, în timpul domniei lui Decebal (86-106 e.n.), numărul doi în statul dac a fost marele preot Vezina. Observăm că această regulă se extinde pe axa timpului, fără a-i putea preciza începuturile. Oricum, autoritatea preoțească era supremă în stat, preoții având legături cu îngerii - ființe extraterestre, ca și în alte programe. Din "Geografia" lui Strabon (VII/III), aflăm: "Ca o dovadă pentru ascultarea pe care i-o dădeau geții lui Deceneu este și faptul că ei s-au lăsat înduplecați să taie vița de vie și să trăiască fără vin". Faptul ar putea părea neimportant în sine, dar gândul mă duce la feții poporului evreu nascuți din femei sterpe, prin implant uterin cu material genetic performant cum ar fi: Samson, Samuel, David și alții. Invariabil tânăra mamă îl întreabă pe înger ce trebuie să facă pentru ca pruncul să trăiască, iar răspunsul este: "Să nu bea nici vin, nici sicheră." Zeii au avut întotdeauna mijloacele necesare să modeleze voința poporului.
Herodot și alte personalități ale istoriei precum: Hellanicos din Mitilene, Apulleius, Platon, Lucian din Samosata, Porphyrius, Diodor din Sicilia, Enea din Gaza, Strabon, Hesychios din Alexandria, Iulian Apostolatul și alții îl consideră, de asemenea, pe Zalmoxe zeul dacilor, un zeu al împărăției subpământene. Alături de cei doi zei principali, se impune zeița Lunii, care la daci se numește Bendis. Alți presupuși zei, ce apar pe unele monede, cu a fi Derzalas sau Derzis și Dabatopeios - echivalentul lui Hephaistos, pot sau nu să fie atribuiți geto-dacilor. Comparativ cu alte popoare nuclee de program constatăm număr mic de zei, caracteristic programelor cu grad mare de homozigotare (puritate genetică). În sprijinul acestei afirmații amintesc un text al lui Diodor din Sicilia care-i citează pe cei trei mari profeți ai omenirii: Zathrausthes al perșilor, Zalmoxe al geto-dacilor și pe Moise al evreilor. Chiar dacă numele de mai sus nu sunt echivalente, importantă este ideea că în acele spații se întâmpla ceva echivalent, adică programe de aceeași importanță.

2. Simbolistică comună
Toate textele vechi de pe mapamond ce descriu aceste programe, primite de la zei pe calea implantului de informație sub hipnoză, au o metaforizare comună. Individul compatibil genetic cu ființele extraterestre provine dintr-o linie genetică homozigotă, pură și este descris prin atributele: “drept”, “adevărat”, “cinstit”, “bun”, “învățat”, “înțelept”. Prin contrast, cei incompatibili genetic cu îngerii sunt “răi”, lipsiți de “înțelepciune”, lipsiți de “bunătate”, “neadevărați”, “necinstiți”, “păcătoși”, etc.
Geto-dacii au fost cei mai “drepți” dintre traci, adică geto-dacii au fost tracii cei mai puri din punct de vedere genetic. Acesta este sensul atributului de drept. Herodot afirmă: "Geții însă, care luaseră hotărârea nesăbuită (de a-l înfrunta pe Darius), au fost robiți pe dată, măcar că ei sunt cei mai vitei și cei mai drepți dintre traci." (Istorii - Cartea a IV-a). “Dreptatea” geto-dacilor reprezintă după părerea mea o referire la puritatea lor genetică. Este același tip de dreptate ca și cea a “drepților” evrei sau a "drepților" egipteni.

3. Existența unui nucleu de program și a unui "pat A.D.N.";
Unele programe de inginerie genetică dețin un “pat A.D.N.” pe care mai târziu se constituie sau este inserat un nucleu de program recoltabil (recoltă umană). Astfel, spre exemplu, unele popoare semite cum ar fi: filistenii, moabiții, amoreii, madianiții și alte popoare înrudite cu evreii au constituit “patul A.D.N.” al poporului evreu - nucleu recoltabil.
Alte popoare inginerate genetic ale antichității nu au beneficiat de un pat A.D.N. Trebuie precizat faptul că existența unui pat A.D.N. conferă din punct de vedere tehnic o puritate sporită nucleului de program. Micile hibridări de populații se fac între nucleu și pat, care deține o genetică asemănătoare și nu cu popoare de la periferia programului.
Dacii au fost nucleul de compatibilitate cu îngerii Lumii Intraterestre într-o zonă întinsă, locuită de o mulțime de triburi de traci cu compatibilitate din ce în ce mai scăzută cu cât ne îndepărtăm de Sarmisegetuza. Acestea au avut rolul de "pat A.D.N. pentru nucleul geto-dacic. Dincolo de ipoteze, studii avansate de genetică realizate de specialiști români rezidenți în California demonstrează astăzi o omogenitate superioară a materialului genetic al poporului român comparativ cu cel al altor popoare ale Europei, în ciuda trecerii atâtor stăpâniri pe aceste plaiuri. În acest sens, fac afirmația că programele ce au avut drept rezultate popoarele evreu și geto-dac sunt cele mai performante în homozigotare, cele mai pure din punct de vedere genetic. Numai un program într-un areal strict închis (insula inabordabilă, spre exemplu), mai poate ajunge la o puritate asemănătoare.

4. Legea nonhibridării (L.N.H);
Israel. Zeii au creat programe în care populațiile erau dispuse în mai multe serii genetice cu puritate crescută (seminții, caste, etc.) ce locuiau separat, despărțite de obstacole geografice naturale sau artificiale, sau de legi aspre. Zeii au menținut puritatea genetică a nucleului cu ajutorul legii nonhibridării (a interzicerii combinării cu alte neamuri, popoare și chiar cu alte serii genetice din cadrul aceluiași program), care a luat diverse aspecte. Copiii compatibili genetic cu îngerii erau fie "fii ai făgăduinței" - rezultați prin fecundație artificială cu material sigur compatibil și implant uterin, fie erau copii naturali din părinți care respectau legea nonhibridării. Spre exemplu, la evrei legea era înscrisă în legile lui Moise:
5. Să nu te închini lor, nici să nu le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu zelos care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce mă urăsc pe mine până la al treilea și al patrulea neam.
6. Și mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce mă iubesc și păzesc poruncile mele. (Ieșirea-20)
L.N.H. este de o importanță covârșitoare pentru un program de inginerie genetică. Esența ei, izvorâtă din versetele 5 și 6 de mai sus, este întărită cu alte formulări asemănătoare, la fel de clare, astfel încât să nu existe dubii asupra ei:
7. (Dumnezeu) Care păzește adevărul și arată milă la mii de neamuri; Care iartă vina și răzvrătirea și păcatul (oricare păcat n.a.), dar nu lasă nepedepsit pe cel ce păcătuiește (hibridează n.a.); Care pentru păcatele părinților (hibridarea cu alte neamuri n.a.) pedepsește pe copii și pe copiii copiilor până la al treilea și al patrulea neam.
15. Nu cumva să intri în legătură cu locuitorii țării aceleia; pentru că ei urmând după dumnezeii lor și aducând jertfe dumnezeilor lor, te vor pofti și pe tine să guști din jertfa lor.
16. Și vei lua fetele lor de soții pentru fiii tăi și fetele tale le vei mărita după feciorii lor și vor merge fetele tale după dumnezeii lor și fiii tăi vor merge după dumnezeii lor. (Ieșirea-34)
Pentru mine este foarte clară interdicția de combinare cu alte neamuri. Esența legii constă în faptul că Dumnezeu - Domnul va ucide copiii și descendenții de generație trei și patru din părinții ce greșesc - ce hibridează, nerespectând L.N.H. În schimb, va păstra toți descendenții celor ce nu hibridează, respectând astfel legea. Versetele de mai sus denunță foarte clar cel mai grav păcat, singurul care nu se poate ierta, - vina părinților, pentru care copiii și descendenții acestora trebuie uciși. Care vină?! Evident, vina în urma căruia se nasc acești copii - încrucișarea cu alte neamuri - păcatul hibridării, singurul păcat biblic de fapt. Particularitatea L.N.H. face ca tot pachetul de legi enunțat mai sus să fie privit prin L.N.H. Astfel, atunci când poporului evreu i se vorbește de lege, el știe foarte clar despre care din legi este vorba - singura real importantă pentru comunitate, singura a cărei nerespectare duce la moarte. Această lege a călăuzit poporul timp de 1.500 de ani.
Ca și evreii, care și-au primit legile prin Moise, pe calea implantului de informație, locuitorii vechii Mesopotamii au primit pachete consistente de legi, prin intermediul conducătorilor lor. Primul cod de legi cunoscut este codul lui Ur-namu, apărut în Sumer în anul 2050 î.e.n. În Asiria primul este codul lui Eșnunna (1925 î.e.n.), urmat de codul lui Lipit - Iștar (1861 î.e.n.) și de codul lui Hammurabi (1750 î.e.n.). Hammurabi insistă în prologul codului că formulările legilor nu-i aparțin lui, ci zeilor.
12. ... Anu și Enlil m-au desemnat pe mine
13. Să aduc bunăstare poporului,
14. Să fac ca dreptatea să aibă întâietate în țară,
15. Să dezrădăcinez răul și nelegiuirea. (Prolog - coloana I)
Când Marduk m-a însărcinat să conduc poporul pe calea cea dreaptă,
Atunci eu am întocmit legea și dreptatea în limba poporului.
(Prolog - coloana a V-a)
96. Eu, Hammurabi, sunt regele dreptății, (compatibil genetic cu zeii n.a.)
98. Căruia Șamaș i-a încredințat legea. (Epilog)
Dacă acel om a ascultat cuvintele mele, ce am scris pe stelă,
Și n-a desființat legea mea,
10. N-a falsificat cuvintele mele,
Șamaș să-l facă să domnească
Mult ca și mine, regele dreptății;
Să păstorească poporul cu dreptate. (Epilog recto XXVI)
În schimb, Hammurabi îi blestemă în final pe toți cei ce vor modifica legile înscrise de el. În codul lui Hammurabi nu am găsit o L.N.H. explicită, ci doar legi care protejează familia din punct de vedere moral, social și economic și legi care condamnă consangvinizarea.
Zonele locuite de cele șapte seminții au fost separate prin canale artificiale construite de zei între Tigru și Eufrat. Afirmația nu este o închipuire a mea, ci este regăsită în tăblițele de lut. Deseori, atunci când rațiunile de exploatare a programului o cereau, orașele erau învrăjbite unele împotriva altora, la îndemnul zeilor. Întotdeauna războiul însemna recoltă umană, aruncarea "Marii Plase" prin ochiurile căreia puteau trece doare cei compatibili genetic cu îngerii. Vă ofer spre edificare un astfel de text:
“Enlil, rege al tuturor țărilor, părinte al tuturor zeilor, în decretul său nestrămutat a hotărnicit granița dintre Ningirsu (seminția compatibilă genetic cu zeul cu același nume n.a.) și Șara (seminția zeului Șara n.a.). Mesilim, rege în Kiș, a trasat-o din inspirația zeului Sataran și a ridicat o stelă în acel loc. Dar Uși,... încălcând în același timp și hotărârea divină și făgăduiala omenească, a smuls stela de la graniță și a pătruns în câmpia Lagaș. (semințiile au început să se amestece n.a.) atunci Ningirsu, campionul lui Enlil, urmând porunca acestuia a declarat război celor din Umma. (Tăblițele de lut sumeriene)
Textul sumerian prezintă în continuare stabilirea granițelor foarte clare între seminții, prin canale adânci, săpate de zei, ce nu trebuiau trecute de membrii celor șapte comunități. Când totuși două familii se amestecau prin trecerea repetată a graniței, cei șapte zei controlori numiți “Ișakku” erau obligați să pedepsească poporul, să arunce Marea Plasă. Așa se face că celebrele “canale de irigații” construite de harnicii sumerieni, despre care am învățat la școală, nu au fost altceva decât un instrument accesoriu al L.N.H.
Egipt. Unul dintre cele mai lungi și mai complete tratate de “reguli de viață” scrise în vechiul Egipt este “Învățătura lui Ptah-hotep”. Opera aparține perioadei domniei regelui Isesi, din dinastia a V-a (2563 - 2423 î.e.n.), a Imperiului Vechi. Textul egiptean sus amintit are menirea Bhagavad-gitei indiene. Cel ce-i urmează sfaturile are biletul în buzunar pentru lumea lui Osiris.
88. Dreptatea este nespus de strălucitoare; perfecțiunea ei este de-a pururea;
89. Ea nu este schimbată din vremea lui Osiris.
90. Și cel ce nu ia seamă la legi își primește osânda.
97. ...când sfârșitul omului sosește, doar dreptatea rămâne de-a pururi.
98. Omul trebuie să spună: “Acesta este ogorul tatălui meu”
Formularea este foarte clară și concisă. Numai “cel ce ia seama la legi”, adică la cel ce respectă L.N.H., poate să fie “drept”, “perfect”, “strălucitor”, compatibil genetic cu Osiris. După moarte, corpul spiritual al celui ce “a luat seama la legi”, poate să-și dovedească “puritatea”, “dreptatea”, compatibilitatea genetică cu Osiris. Evident, în acest caz, se poate dovedi că “ogorul său”, adică harta sa A.D.N., este mult asemănătoare cu cea a tatălui său, care, la rândul lui a respectat L.N.H. Aceste idei se pot exprima într-o multitudine de forme echivalente. Vă mai ofer câteva:
197. Dacă ești un om de seamă
198. Să ai un copil prin harul zeului.
199. Dacă el e cu bună rânduială, dacă merge pe urmele tale,
202. Dacă poartă de grijă de averea ta în chip potrivit
(dacă va respecta L.N.H.)
203. Atunci dă-i lui toate bunătățile,
204. Căci fiul tău e sămânță din sufletul tău; (are aceeași încărcătură A.D.N. )
217. ...pe el pierzania a căzut din pântecele maicii sale, (este hibrid)
În concluzie, înțeleptul Ptah-hotep îi sfătuiește pe tinerii egipteni să respecte L.N.H. Acest îndemn îl face fie mai ascuns, mai voalat, ca în versetele de mai sus, fie direct, ca în recomandarea următoare.
277. Dacă vrei să păstrezi prietenia
278. Cu casa în care intri
281. Ia seama să nu te apropii de femei.
282. Locul în care s-ar săvârși aceasta nu poate fi bun, (ar putea să nu fie bun.)
283. Vederea nu e niciodată prea ascuțită ca să privească bine femeile;
284. Nenumărați oameni sunt înlăturați în felul acesta de cele ce le sunt de folos
285. O clipită scurtă asemenea unui vis, ...
288. Și se ajunge la moarte pentru că ai cunoscut-o.
Versetele de mai sus au valoare de L.N.H. Tânărul egiptean nu are de unde să știe structura genetică a femeii pe care ar dori-o. El trebuie să se supună mariajului controlat (soție din cadrul seriei genetice). Ne aducem aminte că legea lui Moise pedepsea cu moartea atât produșii de concepție hibrizi, cât și pe părinții lor. Copiii hibrizi erau înlăturați oricum de la viața “veșnică”. De fapt, toată învățătura lui Ptah-hotep se învârtește în jurul L.N.H., exprimată prin cuvinte simple
588. Un fiu ascultător este un slujitor al zeului Horus
597. Întărește adevărul și dreptatea în copiii tăi.
600. Fie ca oamenii ce te privesc să spună:
601. “Copiii aceștia sunt la fel ca acest om (tatăl lor)”
602. Și fie ca oamenii ce îi ascultă pe copiii tăi să zică:
603. Copiii aceștia sunt la fel ca tatăl lor.
sau:
631. Tânărul acesta căruia tatăl său îi spusese deja toată învățătura când se afla în pântecele maicii sale,
633. Iată, un fiu bun, așa cum este dăruit de zeu,
634. Este cel ce face mai mult decât porunca pe care a primit-o de la învățătorul său.
Versetele de mai sus arată importanța L.N.H., izvorâtă din învățătura preotului. Practic, dacă tânărul a respectat L.H.H., având soția potrivită, copilul său a devenit chiar din momentul fecundației, concepției, “bun”, “drept”, “adevărat”, “învățat”. Aceasta este “toată învățătura”: abilitatea de-a produce copii compatibili genetic cu zeii.
Sper că înțelegeți că obiectul principal al învățăturilor egiptene vechi este L.N.H. Există multe alte texte din care această lege se poate extrage mai mult sau mai puțin clar. Unul dintre ele, este “Înțelepciunea lui Ani”. Legea enunțată mai jos stabilește limitele de siguranță ale mariajului în scopul declarat al obținerii de copii compatibili genetic cu zeii. Limita de siguranță era cetatea, orașul respectiv.
“Ferește-te de o femeie din afară, care nu este cunoscută în cetatea ei. Nu îi arunca priviri.... Si nu o cunoaște pe ea trupește. Ea este un râu adânc și mare ale cărui cotituri nu sunt cunoscute. O femeie, care este departe de satul ei, îți spune în fiecare zi, când nu are martori: “eu sunt frumoasă...” A te împreuna cu ea este o nelegiuire mare, vrednică de pedeapsa cu moartea, când se aude de ea, chiar dacă nu se povestește de ea în lume.” (Înțelepciunea lui Ani)
Aș putea chiar să fac speculația că imaginea plastică a lanțurilor A.D.N. “cotite”, șerpuite, este metaforizată în “cotiturile necunoscute ale femeii străine”. Astfel, puritatea seriei din care orașul făcea parte era asigurată pornind de la “celula” arealului de P.I.G., reprezentată de cetate, oraș. Mariajul și chiar relațiile sexuale, nu trebuiau să depășească limita orașului. Dincolo de această limită de siguranță, zeii au izolat seriile genetice prin obstacole geografice, a căror depășire era interzisă pentru oameni. La fel ca în Sumer, în America Centrală sau în Cambodgia (zona templelor de la Angkor), în Egipt, zeii s-au folosit de canale. Delta Nilului, des populată în antichitate, a oferit un spațiu ideal de prelucrare geografică, la fel de bun ca și zona situată între Tigru și Eufrat. Nilul avea șapte brațe și consider că acest fapt nu este întâmplător. Cred că harta deltei a fost redesenată de zei conform intereselor cerute de P.I.G. Cele șapte canale, șapte brațe ale Nilului au fost descrise de către Herodot și de Apocriful genezei.
India. L.N.H. nu lipsește nici din programul indian. În Baghavad-gita L.N.H este explicată foarte bine.:
40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.
41. Când stăpânește fărădelegea, o Krsna, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Varsneya, duce la amestecul castelor.
42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-și ucide familia, dar chiar pentru familie. (Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna)
Apărută în aceeași modalitate ca și Biblia și Coranul, respectiv prin tehnica implantului de informație, Bhagavad-gita este ea însăși o întreagă explicație a necesității războaielor de epurare genetică. Arjuna, unul dintre cei cinci fii ai regelui Pandu, compatibil ADNMN cu îngerii, este trimis, asemenea lui Iosua, să distrugă ramurile de la periferia arborelui genealogic, respectiv pe cei 80 de verișori din familia Kuru, cu toții fii ai regelui Dhrtarastra. Argumentele lui Arjuna în favoarea opririi bătăliei, de tipul:
Privindu-mi neamul, o Krsna, adunat dornic de a ne bate... nu văd la ce bun să-mi ucid rudele în bătălie; nu doresc izbânda, o Krsna, nici domnia și nici plăcerile” (Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna-28,31),
nu contenesc câteva pagini întregi. Bhagavad îi explică concis că motivul necesității exterminării rudelor este săvârșirea “păcatului de a-ți distruge familia” (Cartea întâia numită Descumpănirea lui Arjuna - 39). Bhagavad explică în cartea a II-a:
31.Privind la Legea ta proprie nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.
33.Dacă însă nu vei da această luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ți Legea proprie și renumele, îți vei atrage păcatul.
Cât de clar este explicat! Nu mai insist cu interpretarea cere este atât de evidentă! Urmarea învățăturii întregului poem este trimiterea lui Arjuna împotriva verișorilor săi.
Prasna Upanișad subliniază și ea că pentru a avea copii asemănători lui Prajapati este necesar un mariaj controlat:
7. Tu, Prana, te miști în burta mamei ca Prajapati, tu ești renăscut, având asemănarea părinților; ...( Prasna Upanișad - A doua întrebare)
Lanțurile izvorâte din Tendințe, “ramurile”, stau mărturie “faptelor” individului, reprezintă karma lui. Cu cât Legea este mai riguros respectată de către ascendență, cu atât individul are un A.D.N. mai simplu și mai bine-plăcut zeilor. În acest mod și nu altfel fapta părinților se repercută asupra copiilor. Brhadaranyaka-Upanișad explică parcă și mai bine esența karmei:
... La început, Acesta era numai Sinele (atman), unul singur. El a dorit: “Să am soție, să mi se nască prunci, să am avere și să făptuiesc fapta,
ritul (karman)”... Corpul (atman) îi este omului fapta (karman), deoarece fapta o făptuiește cu corpul... (Cartea întâi - Brahmana IV-17).
Fapta este în legătură cu nașterea pruncilor în urma unui mariaj controlat sau nu. De aici derivă noțiunile de faptă bună sau rea. Mariajul controlat, permite nașterea de produși compatibili cu îngerii după faptă, adică respectând L.N.H.
Iată o altă exprimare, la fel de bine aleasă, ce descrie structura A.D.N. a celor nehotărâți, fără cinste, neadevărați, necredincioși, păcătoși, lipsiți de înțelepciune, de bunătate etc.:
Cei fără minte, care vlăguiesc mulțimea elementelor în trup și chiar pe mine cel care sălășuiesc în mijlocul trupului - aceștia să-i știi, au îndemnuri demonice. (Bhagavad-gita XVII-6)
Sper că aveți în imagine un A.D.N. încărcat de ramuri, cu o ascendență bogată în diverse gene concurențiale în fenotipia caracterelor, care vlăguiesc structura A.D.N., mulțimea elementelor lui, de fapt simplitatea lui, ce îl caracterizează numai pe Brahman și pe cei compatibili genetic cu el. Mai puțin academic decât Baghavad-gita, Chandogya-Upanișad ne explică de asemenea în cap. 8, partea a douăsprezecea cum ne încărcăm de lanțuri hibride:
3.... el (Sinele) se preumblă ospătându-se și jucându-se și bucurându-se de femei, de plimbări sau de rubedenii și neamintindu-și de adaosul trupului. Așa cum e legat un animal la jug, la fel este legat și sufletul de trup.
În America Centrală seriile genetice cu puritate crescută erau despărțite de canale adânci trasate de zei, cu rol evident de L.N.H. Pe de altă parte legile nu permiteau căsătoriile în afara teritoriului pe care se nășteau. Îndoctrinarea religioasă era de neimaginat. Dacă copilului de sex masculin i se predestina la naștere o moarte onorabilă în "războiul florilor", fetițelor li se predestina o viață consumată pe lângă casă, cu interdicția de a-și părăsi satul, orașul. Drept urmare, la naștere, cordonul ombilical al fetiței era îngropat lângă vatra casei. Această obligație are valoare de L.N.H.
Dacia. Cum de la daci lipsesc până în prezent izvoarele scrise detaliat, putem să deducem o L.N.H. din alte texte ce descriu viața strămoșilor noștri.
"Acolo (la geți) femeia nu se face vinovată față de copiii vitregi....
Zestrea cea mai de seamă este cinstea părinților
Și virtutea femeii pentru care legământul căsătoriei rămâne trainic; ea se teme de alt bărbat.
Păcatul este un sacrilegiu pe care îl plătește cu moartea." (Horațiu - Ode)
În aceeași ordine de idei, în România de astăzi, la țară, se păstrează ideea ancestrală că păcatele părinților și străbunilor sunt plătite de ...copiii.
Ca și la alte popoare dotate cu zei, marele preot dac făcea la rândul lui parte dintr-o clasă de preoți numiți de istoricul Strabo skistai, adică, “cei care se abțin de la plăcerile lumești”. Poporul îi denumea “călători prin nori” probabil fie datorită preocupărilor astrologice, fie datorită ... legăturilor acestei categorii preoțești cu îngerii. Am putea să echivalăm această clasă cu seminția preoțească a leviților din programul evreu. În afara acestei clase, teoretic, ar fi trebuit să aflăm câte ceva despre celelalte “feluri de rod”, adică despre celelalte serii genetice pure. A fost oare împărțită societatea dacilor într-un fel de caste, asemănătoare castelor indiene, conținând pe lângă clasa preoțească, clasa nobiliară - tarabostes (“cei luminoși” - bostes înseamnă strălucit, luminos)) și clasa săracilor - comati?
Dacia a fost nucleul unui program extins teritorial în Europa Centrală. Interferența teritorială și genetică a programelor de inginerie genetică ale diverșilor zei a fost greu de evitat. Ne putem imagina mai multe programe circumscrise teritorial care nu sunt în nici un caz tangente, ci care interferă la periferie. În susținerea acestei idei se remarcă studiul cu totul excepțional al lui Alexandru Ciulean referitor la limitele și dispunerea geografică a vechii Dacii, prezentat în lucrarea "Enigme Arheologice" - Editura Miracol, 2000. Cu o logică imbatabilă, studiul demonstrează că strămoșii noștri au fost înscriși întru-un teritoriu hexagonal centrat pe localitatea Alba Iulia și care are un diametru de 1002,25 km. Nu intru in detalii, dar dispunerea semințiilor ar fi fost posibilă în legătură cu cele șase zone ale fostului teritoriu dacic cu localităti dispuse la distanțe matematice, așa cum demonstrează Alexandru Ciulean. Citiți această carte magnifică!

5. Credința în mitul reîncarnării;
Populațiile nucleelor de programe de inginerie genetică erau dominate de mitul reîncarnării și de ideea că dacă vor respecta legile impuse de zei (L.N.H.) vor accede în împărăția acestora. "Raiul" evreilor sau lumea cerească a lui Osiris sunt regăsite la alte popoare. sub diverse forme, asupra cărora nu insist. Îndoctrinarea acestor populații se făcea permanent. Spre exemplu, viața aztecilor aparținea zeilor încă de la naștere. Reproduc un fragment din cuvântul ce se adresa unui nou-născut.
“Dragul meu fiu , mult iubit. Iată învățăturile pe care mi le-au lăsat moștenire nobilul Yoaltecutli și soața lui, Yoalticitl, tatăl și muma ta. Îți tai acum buricul din mijlocul trupului și-l leg. Ia aminte și pricepe că locuința în care te-ai născut nu-i casa ta; tu ești soldat; ... ești pasărea și soldatul celui care se află pretutindeni. Iar casa în care te-ai născut, ea nu-i decât un cuib, un adăpost vremelnic, unde ai tras: locul de popas și locul pe unde ai ieșit venind către noi; ... casa nu-i decât locuința ta trecătoare. Adevărata ta patrie este departe; tu ești făgăduit altor locuri. Ești hărăzit câmpurilor de luptă; doar pentru ele ai fost trimis; meseria ta și știința ta este războiul; datoria ta este să dai Soarelui sângele dușmanilor să-l bea,.... Și află că moștenirea și fericirea ta, le vei găsi în ceruri, în palatul Soarelui. ... Ceea ce tai acum din trupul tău, din mijlocul pântecelui tău, este proprietatea lui Tlaltecutli, căci lui i se cuvine, care este Pământul și Soarele. Când războiul va prinde să clocotească și soldații se vor aduna, încredința-vom acest buric celor dintâi viteji, pentru ca ei să-l dăruiască tatălui și mamei tale, Soarele și Pământul. Ei îl vor arunca în mijlocul taberei, acolo unde se dau bătăliile; aceasta fi-va dovada că ai fost dăruit Pământului și Soarelui; acesta va fi semnul făgăduinței tale că te vei consacra meseriei de războinic. Numele tău va sta scris pe câmpurile de bătălie spre a nu fi niciodată uitat...etc.
Nepăsarea în fața morții, cruzimea, sacrificiul suprem în cinstea zeului erau cultivate permanent.
Prin comparație, iată ce declară Traian despre campania împotriva dacilor:
"...singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru și am nimicit neamul geților, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii ce au trăit cândva - și aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, ci și pentru că îi convinsese să fie astfel slavitul lor Zalmoxes. Crezând că nu mor, dar că își schimbă locuința, ei sunt mai porniți spre lupte decât ar fi înclinați să întreprindă o călătorie..." (Împăratul Iulian Filozoful - "Apostatul" , "Împărații"; conf. 77/I 29 și 31)
În Istorii, Cartea a IV-a, Herodot scrie:
“Înainte de a sosi la Istru, primul popor pe care îl supuse Darius au fost geții care cred că sunt nemuritori.... Iată în ce chip se socot ei nemuritori: credința lor este că ei nu mor, ci că cel ce-și dă sfârșitul se duce la Zalmoxis - divinitatea lor - pe care unii dintre dânșii îl cred același cu Gebeleizis”...

6. Sacrificii umane, populație masculină sărăcită, paradoxuri militare;
Recoltele umane ale antichității
Toate popoarele antice au trăit permanent cu teama de zei. Mai ales în perioadele de recoltă, zeii și-au demonstrat forța tehnologică în fața unor populații aproape primitive, au arătat oamenilor că sunt stăpâni absoluți, că pot oricând să se joace cu viața lor, că pot decide soarta războaielor. Zeii au instruit omul cu un minim de cunoștințe, i-au dat legi, și mai ales, ... motive de teamă. Da, teama de zei a fost și este motivul principal al perpetuării religiilor lumii. În antichitate omul ar fi făcut orice ca să-și îmbuneze zeii. Zeci de ritualuri stupide, de jertfe inutile, erau închinate zeilor. Pentru nerespectarea lor, oricine ar fi putut plăti cu moartea, fie că zeii erau prezenți, fie că se plimbau prin Galaxie. Versetele selectate de mine în această lucrare nu ilustrează nici pe departe înrobirea omului în slujbe, jertfe, ritualuri aiurea închinate unor ființe avansate tehnologic. Consider că alături de manipularea războaielor în scopul recoltelor mascate, jertfele umane directe constituie cea mai frapantă pagină a istoriei antice.
În primul rând, la aceste popoare impresionează sacrificarea primului născut. Sacrificarea primului născut era strict rituală, o împlinire a dorinței zeilor. Mai mult decât orice, subliniază neputința omului neinstruit în fața unor ființe avansate tehnologic, pentru care sentimentele nu mai au decât o valoare istorică. Această practică a avut o amploare mai ales la sfârșitul mileniului III î.e.n. și în cursul mileniului II î.e.n.
În America Centrală Zeii își asigurau recoltele prin mai multe ritualuri. Cel mai important dintre ele era “războiul florilor”. Veți vedea peste câteva capitole că inima omului reprezenta corpul său spiritual în multe religii: egipteană, sumeriană, etc. Amerindienii considerau în același timp că inima omului este o floare pestriță, impură, ce trebuie să ajungă la zei pentru a fi purificată. De aceea, “războaiele florilor” erau duse în scopul capturării de prizonieri destinați sacrificiului.
În America Centrală, ca de altfel la nord și la sud de acest teritoriu, populația masculină avea o speranță la viață extrem de scăzută. Dacă nu era sacrificat de copil sau adolescent, tânărul murea oricum, fie în război, fie ca sclav sacrificat, fie ca jucător în jocul cu mingea. Funcția principală a femeilor rămânea aceea de a naște cât mai mulți ... băieți. Unul dintre efectele acestui masacru al populației masculine este disproporția raportului femei / bărbați în favoarea femeilor. Urmarea este poligamia, practicată la toate aceste popoare inginerate genetic.
În Dacia întâlnim de asemenea sacrificii umane. În Istorii, Cartea a IV-a, Herodot descrie un tip de sacrificiu uman ritual:
"Tot în al cincilea an (geții) aruncă sorții și întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorțul îl trimit cu solie la Zalmozis, încredințându-i de fiecare dată toate nevoile lor. Trimiterea solului se face astfel: câțiva dintre ei așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini și de picioare pe cel trimis la Zalmoxis, îl leagănă de câteva ori și apoi, făcându-i vânt, îl aruncă în sus peste vârfurile sulițelor. Dacă, în cădere, omul moare străpuns, rămân încredințați că zeul le este binevoitor; dacă nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol spunând că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit un altul. Tot ce au cerut îi spun solului cât mai este în viață. Când tună și fulgeră, tracii despre care este vorba trag cu săgețile în sus, spre cer, și își amenință zeul, căci ei nu recunosc vreun alt zeu afară ce cel al lor."
Este posibil ca geto-dacii să fi recurs și la alte tipuri de sacrificii umane, închinate zeilor. Pe de altă parte, asemenea popoarelor din America Centrală, dacii sacrificau pe altarul jertfei prizonierii de război. Populația masculină era marcată încă de la naștere. Asemenea altor nuclee de program de inginerie genetică seriile genetice cu puritate crescută erau instigate unele asupra altora în scopul recoltării. Urmarea recoltelor populației masculine era disproporția dintre numărul femeilor și cel al bărbaților. Iată ce aflăm de la Menandru:
"Așa suntem noi, tracii, toți, și mai ales geții - mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă: nu suntem din cale afară de cumpătați. Nici unul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece și unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care nu a avut decât patru sau cinci neveste, oamenii din partea locului spun; bietul de el, n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea." (Menandru - cf.77/I,507)
Informația este foarte importantă. Ca și în alte programe asemănătoare, zeii geto-dacilor aplicau metoda "taurului comunal", în care un individ valoros genetic însămânțează mai multe femei.
Vă mai prezint o descriere a geților ce aparține lui Pomponius Mela In "Descrierea Pământului", II:
Tracia este locuită de un singur neam de oameni, tracii, având fiecare însă alte nume și alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales geții. Acest lucru se datorește credințelor lor deosebite; unii cred că sufletele celor care mor nu se vor mai întoarce pe pământ, că deși nu se vor mai întoarce, ele totuși nu se sting, ci merg în locuri mai fericite.... De aceea la unii sunt deplânse nașterile și jeliți nou-născuții; dar dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare și le cinstesc ca pe niște lucruri sfinte prin cânt și joc. Nici femeile nu au o fire slabă. Ele doresc din cale afară de mult să fie omorâte deasupra cadavrelor bărbaților morți și să fie îngropate împreună. Deoarece un bărbat are mai multe soții, pentru a dobândi această cinste ele dau o mare luptă în fața celor care trebuie să hotărască aceasta...."
Asupra acestui din urmă aspect insistă și Herodot. Sacrificarea unei soții, adică a unor persoane de sex feminin este întâlnită și la alte nuclee de programe și este în legătură cu nivelul de dezvoltare a tehnicilor de terapii genetice. Recoltele feminine sunt însă mult reduse numeric față de cele masculine.
Paradoxurile militare ale antichității
Citind istoriile dezvăluite de textele vechi comparate ale hitiților, egiptenilor, fenicienilor, arameilor, canaaniților, asirienilor, babilonienilor, vom observa că aceste popoare organizate de zei în șapte serii genetice s-au războit permanent. Istoria lor este cu totul paradoxală. Toate aceste popoare și-au disputat pe rând hegemonia. Zeii au hotărât de cele mai multe ori motivul conflictului, învingătorul și ... numărul morților. Acești morți erau premarcați și recoltați. Orașe state închise din punct de vedere genetic erau secătuite de populație masculină tânără în urma unor războaie devastatoare. Asirienii, babilonienii și alți locuitori ai Mesopotamiei au avut parte de o soartă asemănătoare. Îngerii și recoltele lor sunt cauza distrugerilor succesive a orașelor stat Babilon, Ninive, Nippur, etc. ca și a renașterilor uluitor de rapide. Domnul îi instiga la luptă și folosea masacrul drept recoltă, conducând destinele luptei în funcție de rodul lipsă din pomul vieții. Vi se pare cam “tras de păr”? Vă prezint o astfel de situație. Tăblițele de lut asiriene descriu cât de poate de sugestiv o bătălie ce a avut loc în anul 691 î.e.n., la Halule - localitate situată la nord de Babilon, între asirieni și o coaliție antiasiriană formată din babilonieni, caldeeni și elamiți. Oastea asiriană este modestă numericește comparativ cu cea a coaliției descrisă “asemenea norilor de lăcuste ce se năpustesc primăvara”... Ce credeți că a făcut în această situație Sennacherib (Sanherib - după denumirea biblică)? Asemenea evreilor aflați în dificultate, regele asirian își cheamă zeii protectori.
“M-am rugat lui Așșur, lui Sin, lui Șamaș, lui Bel, lui Nabu, lui Nergal, lui Iștar din Ninive, lui Iștar din Arbailsk - zeilor mei ocrotitori ca să birui împotriva puternicului vrășmaș. Zeii mi-au ascultat de îndată ruga și mi-au venit în ajutor.... Am apucat strâns arcul puternic ce mi-a fost dăruit de Așșur și am luat în mâinile mele săgețile dătătoare de moarte. Bubuiam la fel ca Adad zeul furtunii... Din porunca lui Așșur marele stăpân, m-am prăvălit asupra dușmanului... Cu armele lui Așșur, stăpânul meu și sub apăsarea luptei mele mânioase am întors piepturile lor și i-am aruncat înapoi... Bătălia am oprit-o numai după ce s-au scurs de două ori câte două ceasuri... (Dușmanii)... au fost cuprinși de groază... Ei și-au părăsit corturile și au rupt-o la fugă. Pentru a-și salva viața călcau în picioare proprii lor soldați.... Am trimis carele mele împreună cu caii în urmărirea lor și pe fugarii care alergau să-și scape viața îi străpungeau cu armele orișiunde îi ajungeau.”
Ce fel de arme a folosit Sennacherib? Cum arăta arcul cu săgeți dătătoare de moarte, care bubuiau ca tunetul? Foarte probabil, aceste arme sofisticate erau aceleași care aveau să învingă câțiva ani mai târziu coaliția asiriană, condusă de același Sennacherib, adusă de înger spre moarte împotriva evreilor: “...Tu, Doamne ai trimis pe îngerul tău în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda și a ucis toată tabăra lui Sanherib ca la o sută optzeci și cinci de mii.” (II Macabei 15-22) Evreii aveau să mulțumească minunatei arătări cerești care i-a protejat de această dată. Îngerul avea să-i pedepsească însă, mulți ani mai târziu în fața babilonienilor născuți ca din cenușă după teribilul masacru la care fuseseră supuși de către zeul Marduk în timpul aceluiași Sennacherib.
Ce observăm? În acea perioadă zeii reglau populația diverselor seminții, recoltându-le după dorință. Instigau aceste subpopulații compatibile genetic cu ei oferindu-le motive de război și un mod onorant de a muri. Trăiau pentru zei, mureau pentru zei, întreaga viață era la propriu la discreția zeilor. Să fie oare toată istoria antică, istoria acestei perioade de aproximativ 1.500 ani (1.500 î.e.n. - anul 0) o istorie manipulată de zei? Lor se datorează oare, în exclusivitate paradoxurile militare ale antichității? Biblia operează cu îngerul păzitor al Greciei, îngerul păzitor al Persiei, îngerul păzitor al lui Israel și subînțelege existența altor îngeri păzitori care se ocupau cu administrarea diverselor programe. Putem merge cu întrebările foarte departe și să privim cu alți ochi în această ordine de idei, chiar victoriile paradoxale ale lui Alexandru Macedon care, cu o armată de 30.000 de oameni a cucerit Orientul Apropiat și Mijlociu oprindu-se în final în India. Cum a putut Alexandru Macedon să cucerească cu o armată obosită, lovită de boli, prost hrănită, Imperiul Persan? Cred tot mai mult în “rodul ” lipsă în pomul vieții în acea perioadă... Probabil că multe alte bătălii ale antichității poartă markerul paradoxului militar datorat posibil voinței zeilor.
Alte recolte umane mascate în istorie sunt cruciadele și Holocaustul evreilor, dar nu fac subiectul acestei lucrări.
Revenind la geto-daci, părerea mea este că nucleul geto-dacic nu a putut să aibă o unitate statală permanentă din cauza... zeilor. De la Strabon aflăm câteva elemente fundamentale privind istoria geților: "Lăsând la o parte trecutul îndepărtat al geților, întâmplările din vremea noastră sunt următoarele: Boerebistas, bărbat get, luând conducerea neamului său, a ridicat pe oamenii aceștia ticăloșiți de nesfârșitele războaie și i-a îndreptat prin abstinență și sobrietate și ascultare de porunci (legi), așa încât în câțiva ani a întemeiat o mare împărăție și a supus geților cea mai mare parte a populațiilor vecine..." Părerea mea este că perioadele de recoltă ale geto-dacilor sunt caracterizate de "nesfârșite războaie". Asemenea altor nuclee de program de inginerie genetică seriile genetice cu puritate crescută erau instigate unele asupra altora în scopul recoltării (așa zisele lupte tribale). Programul, recoltele umane, aveau loc într-un areal protejat de zei, ferit de ochii lumii contemporane dacilor. Acesta este motivul pentru care nu dispunem de prea multe referiri la istoria geto-dacilor. Nucleul geto-dac a fost o populație fundamental războinică, nonexpansivă (asemănătoare vechilor evrei), înscrisă foarte strict într-un areal geografic pe care nu l-a părăsit. De aici este moștenit caracterul nonexpansiv al istoriei noastre. Și mai târziu țările române și-au păstrat prin luptă autonomia, dar nu au râvnit alte teritorii. Doar de la un timp încoace am început să plecăm capul...poate că nu suntem conduși de geto-daci...
Perioada de recolte umane sistematizate în zone europeană în care ne aflăm se încadrează între anul 1500 î.e.n. și anul 33 e.n.. După această dată, zeii evreilor și-au abandonat programul înlocuind legile lui Moise, care conțineau legea nonhibridării, cu noua lege, a lui Iisus care omite conștient legea nonhibridării și lasă liber amestecul semințiilor și al popoarelor. "Exportul" noii legi "la toate neamurile" nu are decât efectul tehnic de abrogare a legilor nonhibridării care guvernau programele de inginerie genetică ale celorlalți zei. În acest mod (exportul de religie) a fost limitată producția de ființe extraterestre concurente supercivilizației dumnezeului biblic. Simțind pericolul, zeii geto-dacilor și-au recoltat propriul produs (geto-dacii erau premarcați), folosindu-se de războiul cu Imperiul Roman, înainte ca noua religie - creștinismul - să fie inoculată geto-dacilor. Așa se face că dacă timp de milenii teritoriul nostru nu a fost ocupat de nimeni, geto-dacii, părăsiți și recoltați de proprii zei, aveau să cedeze romanilor o parte a tării lor. Populația Daciei ocupate a fost apreciată de unii istorici la minim 500.000 de locuitori. Cred că nu am greși prea mult dacă am înmulți această cifră cu zece. Calculele lui Alexandru Ciulean privind dispoziția în teren a localităților după un plan matematic, exact, cu o densitate asemănătoare celei de astăzi ne dau o viziune mai aproape de adevăr asupra prezenței umane pe teritoriul fostei Dacii. Situația nu este singulară în istoria planetei. Evreii ceva mai devreme și popoarele Americii Centrale mai târziu, au avut o soartă asemănătoare. Cu asta, înțelegeți că noi românii nu ne-am născut creștini, așa cum susțin unii, ci am avut o religie proprie, creștinismul nefiind decât o religie exportată din motive tehnice.

Pe de altă parte, Dr. Napoleon Săvescu demonstrează magistral că limba latină este o limbă tracică și nu revin asupra acestui fapt atât de evident. Fondul principal de cuvinte din limba română are origine dacă deoarece, pe de o parte limba administrației romane era o limbă tracă, iar pe de altă parte elementul roman în genetica poporului român lipsește cu desăvârșire. Dacii au fost cei mai “drepți” - cei mai puri din punct de vedere genetic dintre traci tocmai pentru că au respectat Legea Nonhibridării (a neamestecului cu alte popoare) impusă de zei. În mod sigur, asemenea evreilor, după cucerirea romană dacii au continuat să respecte legea și să-și folosească limba. În această ordine de idei, dacă Dacia a fost nucleul unui program de inginerie genetică, patul A.D.N. fiind constituit din triburile trace, adică din populații înrudite cu dacii, atunci puritatea limbii “latine”, originea ei, a fost limba dacă vorbită în Munții Orăștiei, la Sarmisegetuza.
Astfel, susțin cu tărie teoria cu privire la descendența românilor eminamente din daci, participarea genetică și lingvistică a altor popoare, în special a romanilor, fiind minimă în zestrea poporului român.
Geto-dacii au fost nucleul de program de inginerie genetică al zeilor duali Zalmoxe-Gebeleizis, unul dintre cele mai performante programe în homozigotare și în control genetic dintre toate programele de pe Terra, comparabil în performanță doar cu programul din care a rezultat poporul evreu. Ființele extraterestre sunt cu atât mai inteligente cu cât tehnicile de inginerie genetică sunt mai dezvoltate. Corpurile spirituale recoltate și prelucrate au fost racordate la some (corpuri fizice) extraterestre compatibile genetic. Vă dați seama că nu puteau proveni de niște proști...Dacă Iodanes scria în "Getica" că: "..Ei, geții sunt din fire deștepți" nouă astăzi nu ne mai trebuie astfel de aprecieri. Saloanele mondiale de inventică și multe alte ocazii demonstrează că românii sunt urmașii geto-dacilor, că acest pământ, în ciuda hemoragiei de creiere este un izvor nesecat de talente și inteligență.
Dacii aveau multe soții, iar zeii, probabil s-au ocupat și de aspectul estetic al femeii geto-dace. Urmarea constă în cea mai mare densitate de femei frumoase de pe glob sau cum spune Gică Petrescu: "Fetițe dulci, ca-n București, / În toată lumea nu găsești."
În concluzie, să mulțumim zeilor pentru trecut, căci viitorul știm cum va fi...