Muntii Orastiei ascund inca de ochii lumii ceea ce reprezinta poate cea mai importanta parte a tezaurului istoric al Romaniei. Ceea ce odata era leaganul uneia dintre cele dezvoltate civilizatii ale omenirii este acum doar o groapa de gunoi. Misterioasele pietre din sacra cetate a Sarmisegetusei ce ascund mistere inca nedeslusite de mintile luminate ale istoriei romanesti sunt batjocorite tocmai de cei care ar trebui sa le pazeasca si sa le ingrijeasca, viitoarea generatie de arheologi.


Vechea cetate a Sarmisegetusei, regina asezarilor
dacilor, este ascunsa pe o culme de munte, departe de
minunile civilizatiei moderne. Pietrele din care este
construita cetatea ascund taine si legende care poate
nu vor fi aflate niciodata. Nu din cauza ca nu se
poate, ci din cauza ca nu se vrea. Sarcina
descoperirii misterelor pe care le ascunde aceasta
cetate sacra ce a fost considerata in antichitate
"centrul spiritual al omenirii" a cazut pe maini
gresite. Drumul pana la cetatea din varful muntilor
Surianu este unul anevoios. Doar cei obisnuiti cu
muntele se incumeta sa dea piept cu muntele pentru a
ajunge in cetate. Din cauza furtunilor din ultima
perioada, drumul forestier ce duce spre cetate a fost
distrus, si intr-un fel poate a fost mai bine asa.
Cetatea Sarmisegetusei ar putea insemna pentru
turismul Romaniei. Cu toate astea, nimeni nu da doi
bani pe vestigiile pe care muntii Orastiei le ascund.
Arheologii pusi sa descopere si sa interpreteze
misterele pe care le ascunde aceasta cetate ar face
mai bine sa stea acasa decat sa isi bata joc de o
asezare pe care alte tari ar ridica-o la loc de
cinste. Pe vremea cand despre Sarmisegetusa nu se stia
aproape nimic, iar lumea cunostea drept Sarmisegetusa
asezarea romana de langa orasul Hateg, cetatea din
muntii Orastiei o ducea inca bine. O data cu
mediatizarea acestei asezari misterioase, o multime de
turisti s-au grabit sa invadeze muntii pentru a vedea
cu ochii lor si pentru a interpreta legendele aparute
in jurul acestei cetati. Daca Sarmisegetusa ar fi
ramas prada doar acestor turisti raul nu ar fi fost
tocmai cel mai mare. Pentru ca cei vinovati de
majoritatea distrugerilor la care cetatea din muntii
Orastiei a fost supusa in ultimii zece ani sunt
arheologii. Saptamana trecuta, Sarmisegetusa era
acoperita de un morman de gunoaie, sticle de suc si
conserve de bere aruncate la un pas de incinta sacra,
coji de cartofi aruncate pe obiecte vechi de mii de
ani si pe deasupra zeci de chiloti atarnati care pe
unde puteau.

B.U.G. Mafia si chiloti

Daca intrai in cetate saptamana trecuta, primul lucru
care te izbea erau injuraturile ce ieseau pe banda
rulanta dintr-un casetofon la care se asculta B.U.G.
Mafia. Ca orice turist incercai sa ignori poluarea
fonica din zona, dar nu ii puteai ignora pe tinereii
ce tocmai incingeau o miuta pleznind cu mingea
vestigile incintei sacre. Basca gunoaiele de care te
izbeai la fiecare pas. Nu mare iti era surpriza cand
aflai ca persoanele responsabile de dezastrul de la
Sarmisegetusa erau arheologi, tocmai cei a caror
sarcina este conservarea acestor vestigii. Pe pietrele
vechi de mii de ani, urcate cu greu pana in varful
muntilor de stramosii nostri, zaceau resturile unui
mic dejun copios. Pe roata zimtata, prima dovada de
acest gen in Europa, se lafaiau cojile unui kilogram
de cartofi. Stalpii de lemn ai calendarului solar erau
impanziti de lenjeria intima a tinerilor arheologi, ca
sa nu mai vorbim de corturile acestora, amplasate in
mijlocul cetatii, la cativa metri de afisul "Camparea
interzisa". Cu toate astea, ceva mai incolo vedeai pe
un alt copac batuta in cuie o foaie pe care era scris
cu mandrie: "Camparea permisa doar arheologilor". Si
daca vedeai turistii care adunau si cea mai mica
bucatica de hartie inutila nu puteai sa nu te intrebi
daca nu trebuia interzisa camparea arheologilor si
deschisa turistilor. De ani de zile mascarada
cercetarilor arheologice se desfasoara exact in
acelasi fel. Cateva zeci de studenti, insotiti de un
profesor, dau de doua ori cu sapa si lasa in loc un
morman de gunoaie. Si asta inseamna in conceptia lor
arheologie.

Cabana cu temelie din piatra dacica

Cabana menita sa le ofere grupurilor de arheologi un
loc unde sa doarma reprezinta cel mai mare sacrilegiu
comis vreodata in intreaga istorie a cetatilor din
muntii Orastiei. Fundatia cabanei "Unesco" este
construita din piatra culeasa din cetate, cu o vechime
de peste 3000 de ani. Mai mult decat atat, singura
dovada a faptului ca dacii lucrau cu fier in piatra
este asezata tot la temelia acestei cabane. Se poate
vedea clar, cu ochiul liber, cum dintr-una dintre
pietrele folosite la fundatia cabanei iese o tija
metalica, ce nu este lipita cu beton, ci pur si simplu
infipta. Si infipta atat de bine incat nu intra nici
macar un varf de ac. Acest bloc de piatra, pe care
orice arheolog l-ar fi considerat un vestigiu demn de
a fi expus intr-un muzeu, zace sub o cabana din lemne.
O alta enigma arheologica lasata in plata Domnului de
cei responsabili este roata zimtata, un unicat
arheologic, aruncat la marginea incintei. Despre
aceasta roata zimtata, arheologii ce au cercetat
istoria Sarmisegetusei sustin ca este o dovada a
distrugerilor la care au supus romanii cetatea din
muntii Orastiei. Cu toate astea, rosturile rotii
zimtate sunt asezate la distante perfect egale, fapt
ce dovedeste un lucru de migala, nicidecum o urma de
distrugere. Roata zimtata este folosita acum de catre
arheologi pentru curatirea cartofilor. Majoritatea
obiectelor ce compun incinta sacra a Sarmisegetusei au
avut aproximativ aceeasi soarta cu cele doua despre
care v-am vorbit. Celebrul soare de andezid, unul
dintre misterele nedeslusite ale cetatii, este crapat
din cale afara, si asta tot din cauza marilor
arheologi. Prin localitatile din zona cetatilor dacice
umbla vorba ca acum cativa ani, arheologii contruiau
pe soarele de andezid un foc de tabara. Dupa ce
lemnele ardeau in totalitate, jarul era indepartat de
pe andezid si in locul lui erau asezati trei-patru
berbecuti, care se perpeleau pe caldura emanata de
pietrele soarelui de andezid. Ori din moment ce
andezidul nu rezista la mai mult de 30 de grade
Celsius diferenta de temperatura, este de inteles
faptul ca soarele de andezid este acum doar o ruina.
Potrivit mai multor cercetatori, soarele de andezid
este, sau mai bine zis era, multumita arheologilor,
una dintre cele mai solide dovezi ale inaltului nivel
de cunostinte ale stramosilor nostri daci.

Sarmisegetusa va ramane in paragina

In fiecare an, presa trage un semnal de alarma legat
de dezastrul la care este supusa cetatea
Sarmisegetusei. In fiecare an, la plecarea
"arheologilor", cetatea este impanzita de gunoaie si
nimanui nu ii pasa. Ba mai mult decat atat, si
autoritatile s-au pus de-a curmezisul in privinta
vestigilor de la Sarmisegetusa, pe care le-au
condamnat sa moara in paragina. Recent, Consiliului
Judetean din Hunedoara i s-a respins un proiect de
finantare din fonduri Phare de catre Ministerul
Dezvoltarii si Prognozei. Proiectul era destinat
infrastructurii din zona cetatilor din muntii
Orastiei, ceea ce insemna construirea unui drum
adecvat pana in apropierea cetatii. Chiar daca aceste
fonduri ar fi insemnat un ajutor nesperat pentru cei
care lupta pentru mentinerea in viata a acestor
vestigii, ele au fost retrase de catre MDP. Cert este
ca cele 5 milioane de euro care urmau sa soseasca nu
vor mai atinge drumul Sarmisegetusei, MDP condamnand
vestigiile la o moarte lenta in mana unor arheologi
inconstienti. Sarmisegetusa ar putea deveni un punct
de reper al turismului romanesc, la fel ca si
rezervatia de la Stonehedge. Insa autoritatile romane
nu vor sa ia de un exemplu de la tarile civilizatie.
Cati oameni se pot lauda ca au reusit sa atinga

constructile megalitice de la Stonehedge? Foarte
putini. Dar oare cati oameni se pot lauda ca si-au
batut joc de istoria neamului lor? Foarte multi.


Autor: Bogdan Brilinsky