Arta în accepția ei cea mai largă, este un subiect despre care se poate vorbi foarte puțin dacă ne referim la poporul geto-dac. Amintirea mitologiei dacice a luat forme pe care azi nu le mai recunoaștem, legendele lor istorice ne sunt practic necunoscute, fără urmă au dispărut poezia lor populară și literatura religioasă, nu se știe nimic despre muzica și dansurile lor.

Ce a rămas atunci? Foarte puțin. Nu îndeajuns pentru a zugrăvi un tablou complet al artei dacice, dar îndeajuns pentru a se putea trasa câteva caracteristici ale ei. Iar pentru aceasta trebuie mulțumit arheologilor.
Relativ complete sunt informațiile despre materialul folosit la olărit, forma și ornamentația vaselor de lut, material care abundă pe tot teritoriul țării. Ceramica geto-dacică posedă o frumusețe și o eleganță remarcabilă cu atât mai mult cu cât este de o originalitate absolută. Se poate vorbi cu temei despre o geometrie specifică ceramicii daco-getice mai cu seamă cu referire la piesele de lux. Lucrată cu mâna sau la roată, produsele ceramice păstrează întotdeauna proporțiile potrivite care dau vasului un aspect deosebit de plăcut și elegant. Ceramica lucrată cu mâna, fabricată în general din lut negru mai rar de culoare brună este lustruită în exterior și se caracterizează prin următoarele forme:

Vasul-borcan: vas larg răspândit cu profil ușor bombat, sprijinit pe un picior abia schițat, buza bine conturată se răsfrânge în afară rotunjindu-se. Pentru mânuire are aplicate alveole mari combinate cu șiruri de alveole mici și butoni. Ornamentele constau din incizii cele mai multe vase fiind ornamentate prin incizii cu piaptănul. Mărimile cuprind o gamă variată de la cele mari la cele în miniatură.
Opaițul: forma caracteristică a culturii materiale geto-dace, este descoperită în orice așezare geto-dacă, deseori forme diferit cu găuri pentru fitil, alteori o cană cu diametrul bazei mai mic decât diametrul buzei, cu mâner și arar cu piciorul schițat. În general formă simplă fără ornamente.
Cana bitronconică: o formă larg răspândită, cu pântecele ascuțit, gâtul înalt și zvelt, continuat printr-o buză rotunjită, răsfrântă în afară. Toarta simplă, torsadat sau acoperită cu caneluri, era modelată în continuarea buzei, față de care se supraînălța ușor, coboară apoi în curba accentuată, pentru a se pierde deasupra liniei de maximă lărgire a recipientului;
Strachina: are diametrul gurii larg, buza evazată în afară și umărul marcat printr-un fel de prag;
Vasul bitronconic cu două toarte laterale: are profilul caracterizat de o simetrie perfectă a celor două părți ale corpului. Recipientul se termină printr-o buză ușor albiată la mijloc; de la aceasta pornesc două toarte prinse deasupra diametrului sau maxim;
Vasul tronconic: de dimensiuni mici are buza oblică cu marginea îngroșată. În exterior are proeminențe pentru siguranța în mânuire;

Ceramica lucrată la roată începe să folosească cu preponderență lutul brun și se caracterizează prin următoarele forme:
Cana: forma cea mai răspândită, întâlnită în orice așezare geto-dacă, are secțiunea verticală în formă de romb, cu buza ieșită în afară și toarta cu latura superioară orizontală și cea laterală cu aceeași înclinare cu cea a părții inferioare a cănii care se sprijină pe un continuare inelară;
Fructiera: vas cu răspândire largă este format din două părți. Corpul vasului are pereți de înălțime mică, aproape orizontal, cel mai adesea de formă circulară, rareori pătrată, are buza lată răsfrântă spre exterior. A doua parte este piciorul de formă aproape cilindrică cu baza ușor lățită pentru stabilitate;
Chiupul: vas de forma ovoidală cu baza puternic reliefată și buza teșită, răsfrântă drept în afară, multe dintre exemplarele descoperite au ca decorație un val incizat sau diferite forme imprimate;
Amfora: utilizată frecvent de daci au suferit consistente influențe grecești cu a căror formă se identifică sunt confecționate dintr-o pastă galbenă, au mănuși ștampilate care confirmă realizarea locală;

Ceramica este deseori frumos pictată, cea din zona Sarmizegetusei prezentând caracteristici care o deosebesc net de cea din restul țării. Dacă de artă statuară în piatră nu se poate vorbi, s-au descoperit fragmente de statuete din lut ars. O categorie aparte de produse din lut incizate artistic sunt vetrele (cum este cea de la Popești). Din același, material, ceramică, s-au mai găsit diverse medalioane, imprimate cu figuri umane sau diferite simboluri, un astfel de exemplar, găsit la Sarmizegetusa, are imprimat chipul zeiței Bendis.

O parte importantă a artei dacice o reprezintă obiectele din metale prețioase, produsele de argint fiind fără îndoială, produsele cele mai înalte și reprezentative ale artei geto-dace. Nu numai că sunt realizate din argint de calitate, dar măiestria la care au ajuns meșterii daci pot stârni invidia celor din zilele noastre. Un splendid exemplu de artă autohtonă îl constituie vasele de argint din tezaurul de la Sâncrăieni.

Ornamentate cu împunsături, palmete, lujeri, frunze, motive împletite și valuri alergătoare, ele sunt o mărturie a măiestriei autorului și gustului proprietarului. Lanțurile ornamentale făurite din zale de argint sunt atât de fine încât par împletite. Brățările în formă de spirală cât și cele din trei sau patru semisfere, prezintă o originalitate plină de eleganță. Fibulele ocupă un loc important în vestimentația geto-dacă. Acestea au diferite forme de la cercuri și pătrate la simbolul solar și cel al frunzei. Adeseori sunt decorate cu figuri umane. Cerceii se realizau dintr-o sârmă subțire răsucită în spirale fine. Inelele, poate cele mai expresive și frumoase podoabe, au diferite forme verigi cu noduri și protuberanțe, spiralate, simple, dintr-o bucată sau cu capete neunite, unele sunt prevăzute cu boabe de sticlă colorată. La toate acestea se adaugă catarame, nasturi, paftale. De asemeni s-au găsit părți de harnașamente bogat decorate, scuturi de paradă (exemplu edificator este scutul aurit de la Piatra Roșie), coifuri (cum ar fi acel frumos coif de aur de la Poiana-Coțofenești), oglinzi. Deși nu din materiale prețioase dar fără să-și piardă eleganța trebuie menționate candelabrul de la Poiana.
Aceste obiecte din metale prețioase nu sunt caracterizate numai prin calitatea lor superioară ci și prin numărul mare, tezaurul luat de Traian fiind îndeajuns de mare pentru a restabili economia întregului imperiu.

Articol preluat de la adresa: http://www.dacia.ro/