Cum va fi arătat acel strălucit bărbat, care, acum două milenii, ridicându-se dintre ai lui, a unit triburile geto-dace, făurind un imperiu dacic? Care vor fi fost însușirile lui morale și fizice? Documentele vremii nu spun nimic despre acest lucru sau cele care spun s-au pierdut, în schimb în cele rămase se fac aprecieri admirative despre faptele și izbânzile sale și ale neamului sau, ceea ce obligă să credem că BUREBISTA avea neobișnuite virtuți ostășești, politice și diplomatice.
BUREBISTA - REGELE REGILOR DACI
Strabon, contemporan cu marele rege dac, spune: "Burebista, bărbat get, luând conducerea neamului său, prin abstinența și ascultare de porunci, a ridicat pe oamenii aceștia, așa încât, în numai câțiva ani, a întemeiat o mare împărăție și a supus geților pe aproape toți vecinii; ba a ajuns să fie temut chiar și de romani pentru că trecea Istrul fără frică, prădând Tracia până în Macedonia și Iliria, iar pe celții cei ce se amestecaseră cu tracii și iliriii - a pustiit cu totul, iar pe boii de sub conducerea lui Cristasiro, precum și pe taurisci i-a nimicit cu desăvârșire"
Burebista a fost un rege pe măsura cerințelor și virtuților neamului său, geto-dacii, care reprezintă ramura nordică a marelui popor trac, care la rândul său are rădăcini adânci în spațiul carapato-danubiano-pontic. Despre traci Herodot spune: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume după cel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înțelege intre ei ,el ar fi de nebiruit și cu mult mai puternic decât toate neamurile. Dar acest lucru este cu neputința și niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceștia slabi"
Statul dac ,sub BUREBISTA a fost rezultatul dezvoltării vieții materiale și spirituale, prelucrarea fierului, roata olarului, olăritul în sine, agricultura practicată intens și organizat deși cunoscute din vechime, acum au luat o deosebită amploare.Ca dovadă a acestor dezvoltări este și sporirea populației, când pe lângă creșterea numărului de localități se pot observa și înființarea unor așezări de tip protourban - centre militare, religioase, politice pe care dacii le numeau în limba lor DAVA.
Lumea geto-dacă se caracteriza prin continuitate, particularitate transmisă și românilor. Izvoarele istorice, la care se adaugă numeroase mărturii arheologice, vorbesc de existența, încă din veacurile precedente, a unor căpetenii iscusite: DROMIHETE (300), OROLES (sec.2 î.Ch.), RUBOBOSTES (sec.2 î.Ch.) și alții nenumiți care în fruntea oștirilor dace au înfruntat pe sciți, perși, germani, celți, romani. În preajma creării statului dac condus de BUREBISTA, existau 4 mari uniuni de triburi, care aveau monedă proprie, cu o arie de răspândire foarte mare de la Morava (râu ce desparte Moravia de Slovacia) și până la Bug și Olbia și din Rodopi până la Vistula. Dezvoltarea internă a societății geto-dace ajunsese la un stadiu ce impunea trecerea la un sistem de organizare socială superioară. BUREBISTA ,prin marea sa opera de unificare ,a raspuns acestei cerințe istorice, întemeind un stat centralizat, puternic pe care l-a condus timp de 4 decenii!
Unirea triburilor geto-dace a fost posibilă datorită premiselor etnice, culturale, lingvistice, spirituale și geopolitice. Unitatea etno-lingvistică este explicit arătată de autori antici (Strabon, Sallustius, Trogus Pompeius, Cassius Dio) iar Ptolemeu din Alexandria în "Îndreptar geografic" menționează câteva triburi dace (albocensi, buri, costoboci, piefigi, ratacensi, saboci) iar poemul anonim "Mângâierea Liviei "consemnează tribul dacilor apuli. Unitatea religioasă se baza pe credința în același zeu ZAMOLXE și pe credința în nemurire a tuturor tracilor și era de asemenea întărită de prezența pe tot teritoriul locuit de geto-daci a anahoreților numiți KAPNOBATAI și KTISTAI. Căile unirii sunt doar două: pe calea diplomației, care a strâns în jurul lui Burebista acele căpetenii care au înțeles necesitatea unei singure autorități politice și calea războiului, a armelor pentru cei ce încercau să-și păstreze privilegiile regionale. Exista posibilitatea ca însuși Burebista să fi condus cetele geto-bastarne care l-au înfrânt pe C. Antonius Hybrida în bătălia de lângă Histria.
După ce a reușit sa unifice triburile geto-dace și le-a impus disciplina și respectul față de legi, BUREBISTA și-a consolidat statul și și-a extins stăpânirea, folosind iscusința sa militară, politică și diplomatică, a distrus puterea celților, până în Slovacia, apoi a cucerit orașele grecești de pe coasta de vest și de nord a Mării Negre de la Apollonia (Szopol - Bulgaria) până la Olbia (la limanul Bugului). Într-un timp relativ scurt, marele rege, a izbutit să întemeieze un mare regat care se întindea spre vest și nord-vest până la Dunărea de mijloc și Morava, spre nord până la Carpații Păduroși spre est până la Bug și Marea Neagră iar spre sud, peste Dobrogea, până în Balcani. Toate părțile locuite de geto-daci, de la cursul superior al Dunării până la mare, formau un adevărat imperiu getic, așa cum îl numește Strabon, putând ridica la luptă, potrivit aceluiași autor, o armată de 200000 de oameni, cifră impresionantă pentru acele timpuri!
Primele expediții organizate de Burebista asigură flancul estic și sud-estic al regatului său, între Carpați și Nistru unde îi supune pe bastarni și îi înfrânge pe sciți apoi se ocupă de orașele traco-celților scordisci. Urmează apoi campania împotriva orașelor grecești de la Pont. Se supun fără luptă: Tyras, Tomis, Callatis, Dyonisopolis, Apollonia în timp ce Olbia, Histria, Odessos și Mesembria sunt atacate violent și supuse. Expedițiile apusene au ca scop asigurarea flancului vestic, unde după celto-tracii scordisci din SV, sunt atacate triburile celtice ale Boiilor și Tauriscilor din NV.
Stăpânind o Dacie așa de mare și puternică, BUREBISTA a intervenit și în politica Romei, care stăpânind acum Macedonia constituia un pericol pentru statul dac. Pentru a preîntâmpina un atac roman, BUREBISTA a luat partea lui Pompei în confruntarea acestuia cu Cezar. După bătălia de la Dyrrachium (Durazzo, Durreo - Albania), regele dac a trimis învingătorului o solie cu misiunea de a negocia o alianță. Regele Daciei oferea lui Pompei ajutor militar în schimbul recunoașterii de către acesta a cuceririlor sale. Dar înainte ca oastea dacă să ajungă la locul bătăliei, teatru de luptă aflat la o așa mare distanță, Pompei a fost învins de Cezar în bătălia de la Pharsala. Cu toate acestea amenințarea getică a continuat să producă îngrijorare la Roma, încât însuși Cezar se pregătea să pornească asupra Daciei, în fruntea unei mari armate pe care o concentrase în Macedonia. Planul nu a mai fost pus în aplicare deoarece în 44 î.Ch. Cezar este asasinat în senat.
În ce privește politica internă, sub marele rege dac se stabilesc norme juridice și etice prin îndemnarea la sobrietate și abstinență și desigur prin puterea exemplului. Noul mod de viață are ca centru spiritual Muntele sfânt KOGAION dar s-au menținut și incintele sacre locale. Pe plan local, Burebista menține în conducere pe șefii de trib locali care s-au supus, în timp ce pe plan central recrutează oameni noi, însărcinați cu administrarea activităților productive, strângerea dărilor și supravegherea muncilor obștești. Astfel se realizează sistemul de fortificații din munții Surianul între văile Sebeșului, Mureșului, Streiului și Jiului, cuprinzând cetățile de la Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Banița, Căpâlna, Cugir și Vârful lui Hulpe. Există trei tipuri de cetăți astfel construite:
- cetăți de piatră ecarisată (blocuri de calcar fasonate)
- cetăți de piatră nefasonată legate cu lut
- cetăți simple de pământ și lemn.
Teama că armatele lui BUREBISTA ar putea ocupa provinciile romane a continuat să îngrijoreze Roma. La un moment dat s-a răspândit zvonul că dacii au invadat Macedonia, obligând senatul roman să trimită o delegație la fața locului pentru a cunoaște adevărul. Marc Antoniu, fostul adjunct a lui Cezar, s-a folosit de zvonurile care circulau pentru a obține conducerea unei mari armate - lucru inițial refuzat de senat - în vederea unei confruntări cu oștile lui BUREBISTA. Odată ajuns la comandă, Marc Antoniu, și-a adus armata în Italia și a pornit al doilea război civil.
Statul geto-dac întemeiat de BUREBISTA, prima formațiune politică de așa amploare atât în istoria noastră cât și printre primele în Europa, a avut o puternică înrâurire asupra urmașilor, favorizând o intensă circulație economică și o rapidă răspândire a formelor culturii geto-dacice în tot arealul stăpânit de marele rege, contribuind prin marea operă politică a lui BUREBISTA la formarea unui statornic îndemn la unitate și independență, atât de necesară, deziderat împlinit de-a întregul abia 1842 de ani mai târziu.
NUMELE MARELUI REGE
Textele antice și mărturiile epigrafice cu privire la BUREBISTA sunt puține și nici măcar toate nu sunt în deplin acord cu numele său. Ele ni l-au transmis ortografiat în diferite variante. Astfel în textul lui Strabon, îl găsim menționat de 4 ori. Cel mai des folosit este BUREBISTAS. În unele manuscrise întâlnim însă Burebistas apoi Boirebistas și chiar Beirebistas. În inscripția dedicată de dionysopolitani lui Acornion numele figurează în două feluri: în rândul 22 în grafia Burebista și în rândul 33 apare sub forma Burabeista. Forma Burebeistas se întâlnește și pe un epigraf, păstrat parțial, descoperit la Mesembria (Nesebar - Bulgaria), ridicat în onoarea unor comandanți locali care s-au distins "conducând oastea în războiul împotriva lui Burebeistas".
Trecând la autori antici de limbă latină numele regelui dac apare la: Iordanes (Getica 11,67) sub forma Buruista (Dehinc regnante gothis Buruista), la Trogus Pompeius (Historiae Philippicae în prologul cărții XXXII întocmită de Iustinus) se spune de o incrementă Dacorum per Rubobostem regem pe care unii autori moderni afirmă ca ar fi o transcriere greșită a numelui Burebista. Ultimele cercetări însă arata ca creșterea puterii dacilor a avut loc cu mai mult de un secol înainte de Burebista ca o contra pondere la slăbirea puterii celților, și deci este vorba de două personalități diferite.
Ca oricare geto-dac BUREBISTA avea un singur nume, obicei vechi aryan, și ca atare este specific traco-dac și face parte din grupa acelor antroponime ce nu se întâlnesc la alte neamuri. Aceste nume sunt alcătuite din sufixe și elemente lexicale, curente în vorbirea uzuală, aparținând fazei în care au luat naștere numele proprii. Astfel de nume, compuse din două teme sunt numite de lingviști nume compuse, pline (zweistammige Vollnamen).
Primul dintre elementele numelui Burebista, Bur-Bure-Buris - se întâlnește și la alte antroponime sau toponime tracice: Bur-re-nus, Bur-ena, Bour-keistos, Bur-gaena, Bour-feitos, Bor-brefa, Piro-Bori-Dava. Cea de-a a doua parte, finală, își găsește numeroase analogii: numele proprii din lumea traco-geto-dacă sunt numeroase: Zaeri-vista, Aulu-beista și altele cât și în numele compus Tara-bostes sau Costo-bostes. Rădăcina cuvântului poate proveni din sanscritul -bhuri-h- care înseamnă bogat, puternic, mult, iar a doua parte are rădăcini în bho-s-k care înseamnă "strălucit" "nobil" sau "prea cunoscut"! Majoritatea cercetătorilor sunt însă de acord ca numele BUREBISTA ar însemna: "strălucit, nobil, binecunoscut, primul între bărbați, puternic"
Faptul că numele marelui rege apare în atâtea ipostaze unele pe același monument sugerează că acest nume are în componență vocale tracice care nu aveau corespondent în limba greacă sau latină ori are sunete ca "a" sau "i" pe care evident autorii antici sau lapicizii sculptori în piatră, încercau în zadar să le redea în alfabetul latin sau grecesc, dar care sunete se regăsesc în limba română.
Cele două mari realizări ale lui Burebista, pe lângă alte multe alte înfăptuiri, sunt realizarea primul stat al dacilor în accepțiunea modernă a cuvântului și unificarea triburilor geto-dace în cadrul acestui stat. Acest stat va supraviețui creatorului său și numai timpul scurt pe care l-a avut pentru a se întări a făcut ca Roma să cucerească Dacia și nu invers.
BUREBISTA a fost singurul om capabil ca într-un timp relativ scurt să unească toate semințiile certărețe ale traco-daco-geților, să supună pe toți vecinii și dușmanii Daciei, să stăpânească toate orașele de pe țărmul Pontului Euxin. Dacii sub domnia de 40 de ani a regelui, fiind neînvinși în toate bătăliile, realizând ceea ce lui Herodot îi părea imposibil dar confirmându-l pe acesta.
Tot el este cel ce a pus să se clădească în piatră formidabilul sistem de cetăți din Munții Orăștiei, a ridicat temple în care preoții daci au timp și se și dedică cercetărilor astronomice, de botanică, farmaceutică și medicina, și tot sub îndelungata lui domnie numărul davelor crește vertiginos.
Unirea tuturor geto-dacilor a transformat neamul getic într-o mare putere europeană, făcând din Burebista "cel dintâi și cel mai mare rege dintre cei ce au domnit cândva peste Tracia", stăpân a ambelor maluri ale Dunării pe aproape întreg cursul acesteia. Marea forță pe care neamul getic a pus-o în slujba regelui, i-a permis acestuia să pornească lupta împotriva celților și să-i alunge din Dacia, ajungând astfel vecin cu neamurile germanice de sub conducerea suebului Ariovist. Victorios în luptele cu Boii și Tauriscii, apoi supunând pe celții scordisci, va face incursiuni în teritoriile romane din Balcani, va supune pe Bastarni și va cuceri orașele-state grecești de pe malul mării. Stăpân pe un imens teritoriu, dispunând de forte uriașe, militare și economice, Burebista își putea permite să se amestece în politica Romei. Numai norocul a făcut ca armata lui Cezar să nu ajungă să dea piept cu oștile dace, oțelite prin disciplină și fanatism religios. Alta ar fi fost soarta viitorului stăpân al Romei.
Amenințarea uriașei puteri de la nord de Dunăre a continuat să obsedeze Roma și după moartea lui Burebista. Lucanus, contemporan cu Nero, în opera sa intitulată "Pharsalia", în care a descris războiul dintre Caesar și Pompei pune în gura lui Cato următoarele "feriți-ne, zei cerești, că, printr-un dezastru care i-ar pune în mișcare pe geți și pe daci, Roma să cadă, iar eu să mai rămân teafăr"!
Burebista și geto-dacii vor rămâne în istoriografia erudită a evului mediu occidental fiind revendicați ca strămoși de diferite popoare: goții, danezii, spaniolii. În "Cronica Generala" regele Alfonso el Sabio povestește cu entuziasm și admirație despre ZAMOLXE, BUREBISTA și DECENEU. Faptele marelui rege și întreaga istorie a dacilor au constituit motive de mândrie pentru atâția care s-ar fi vrut urmașii lor!.
DAR URMAȘII SUNTEM NOI, DACO-ROMÂNII!