UN STRĂMOS AL BUCURESTILOR?
Date: Tuesday, January 25 @ 19:28:14 EET
Topic: Cetăţi dacice
Scrierile antice arată că în anii 300 si 292 î.e.n., regele get Dromichaites, care stăpînea în Cîmpia munteană, a purtat două războaie victorioase contra regelui macedonean Lysimah al Traciei, unul din mostenitorii (diadohii) lui Alexandru cel Mare, care vroia să cucerească teritoriile din stînga Dunării. În ultimul război (292 î.e.n.), regele macedonean a fost făcut prizonier, împreună cu întreaga sa armată, care, însetată si înfometată, nu a mai putut lupta. Se consideră că lupta s-a dat în Bărăgan. Luat prizonier, Lysimah a fost dus în cetatea Helis, centrul uniunii de triburi geto-dacice, ai cărei fruntasi au cerut uciderea lui. Dromichaites i-a convins, însă, că păstrînd viata regelui, încheierea unei pact favorabil era mai usoară. Astfel, geto-dacii au recăpătat cetătile din dreapta Dunării, pe care le pierduseră anterior.
Cetatea Helis nu a fost încă identificată pe teren; s-a presupus că ea ar fi fost la Crăsani, pe Ialomita. Avem, însă, motive să propunem o altă localizare, pornind tot de la textele vechi.
Istoricul grec Polybius (sec. II. î.e.n.) îl numeste pe Dromichaites „rege al odrysilor". C.Daicoviciu a arătat, însă, că este vorba de o greseală, strecurată de un copist, care a transmis „odrysi" în loc de „ordyssi" sau „ordest", adică geto-dacii de pe valea rîului Ordessos, Argesul de azi. Constatarea aceasta e de cea mai mare importantă, deoarece din ea rezultă că resedinta regelui era pe valea Argesului, în regiunea de mai tîrziu a Vlăsiei, zonă foarte populată. Denumirea cunoscută de Polybius a rezultat, evident, din faptul că iesirea la Dunăre a geto-dacilor din centrul Cîmplei muntene se făcea pe cursul inferior al Argesului; la vărsarea lui în Dunăre si în sus pe rîu, grecii făceau schimburi de mărfuri cu geto-dacii de pe valea rîului Ordessos. Prin urmare, cetatea Helis trebuie căutată în zona învecinată acestuia, în adevăr, urmărind harta asezărilor getice din Cîmpia munteană, se constată. Între rîurile Arges si Dîmbovita, o aglomerare de asezări umane, al cărei centru firesc trebuie să fi fost cetatea Helis. Cercetînd originea numelui Helis, am ajuns la concluzia că el poate fi apropiat de latinescul felix, care înseamnă fericit, norocos, termeni apropiati de bucuros. El ar putea fi comparat si cu grecescul helisso care are întelesul de „a se învîrti, a dansa în jurul unui altar" si, prin extensiune, „a se bucura". Helis se apropie, deci, după părerea noastră, de Bucuresti.
Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul orasului Bucuresti dovedesc că pe aceste locuri au existat asezări tribale, începînd din cele mai vechi timpuri, care apoi au dăinuit pînă în epoca modernă. E drept că nu s-au găsit, încă, urme din sec. IV-III î.e.n. Există însă indicatii, inclusiv descoperiri monetare, pentru aceste secole în Militari, Străulesti, Cătelu, Fundeni, Cernica etc.
Săpăturile arheologice au dovedit, însă, existenta unor „culturi" mult mai vechi. Pozitii importante au fost descoperite pînă în prezent pe dealul Radu-vodă, unde s-au găsit urme începînd din jurul anului 1800 î.e.n., si unde apoi a existat o asezare puternică si bogată, întărită cu un sant de apărare (palisada a fost distrusă, se pare, fără a se putea cerceta); la Mihai-vodă, s-a găsit o asezare avînd si o vatră străveche, cu un altar de cult, ornamentat, ambele datate din sec. III-I î.e.n.
Numărul mare de asezări de-a lungul Colentinei si Dîmbovitei, pe dealurile Radu-vodă, Bucur, Mihai-vodă, Piscului apoi, la Ciurel, Văcăresti, Progresul, Popesti-Leordeni, Chitila, Străulesti, Herăstrău, Tei-Toboc, Tel, Plumbuita, Pantelimon, Cătelu-Nou etc., marchează dezvoltarea la care se ajunsese în sec. II î.e.n. Această aglomerare dovedeste, în acelasi timp, că al ei era si centrul uniunii de triburi care populau aceste asezări. Or, centrul acesta coincide cu centrul Cîmpiei muntene si cu centrul Vlăsiei, unde codrii care-l înconjurau i-au fost întotdeauna cea mai bună apărare. Pozitia de centru tribal se datorează desigur, pozitiei geografice favorabile; lacurile din împrejurimi, Dîmbovita, dealurile, pădurile, întretăierea de drumuri.
Iată de ce credem noi că cetatea Helis, resedinta regelui Dromichaites, s-a aflat pe locul Bucurestilor de azi, orasul al cărui nume — explicat în multe chipuri de-a lungul veacurilor1 i-ar traduce vechiul nume getic cu aceeasi semnificatie.
de CARMEN BOGDAN
Vezi Magazin Istoric, nr. 4/1974.
|
|