BUREBlSTA
Date: Thursday, May 19 @ 14:20:41 EEST
Topic: Regii nostri
Pentru multi istorici, inclusiv pentru cei contemporani, Burebista, cu măretele sale fapte, apare ca cel mai strălucit dintre conducătorii tuturor tracilor, ca cel mai de seamă conducător militar si om politic al geto-dacilor pînă la Decebal. Înfăptuirile sale ne sînt cunoscute numai în liniile lor principale, fără amănuntele absolut necesare, din cauza sărăciei izvoarelor care s-au păstrat si ni s-au transmis pînă astăzi.
Cu toate acestea, datorită unui îndelung efort al istoricilor si arheologilor români, prin valorificarea informatiilor scrise, a rezultatelor cercetărilor de teren, mai ales din ultimii 30 de ani, putem să ne reprezentăm mai complex epoca marcată de activitatea acestui conducător de geniu al strămosilor nostri. Deosebită valoare pentru noi au mai ales două izvoare contemporane marelui rege get, ambele vorbind concis, dar elocvent, de neasemuitele sale fapte, care duseseră, în final, nu numai la unificarea tuturor triburilor si pămînturilor locuite de geto-daci, ci si la întemeierea unei puteri statale, bazată pe armată, ordine si legi, ale cărei hotare cuprindeau teritorii întinse, pînă la Bug si Olbia spre est, pînă la Muntii Balcani (Haemus), Apollonia (Sozopol) si Iliria la sud, Carpatii Pădurosi la nord si pînă în Boemia si Dunărea mijlocie la vest.
Geograful si istoricul grec Strabo, contemporan cu el, ne redă un portret asa cum numai despre marile personalităti ale antichitătii ni s-au transmis: ,,Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înăltat atît de mult prin exercitii, cumpătare si ascultare de porunci, încît în cîtiva ani a creat un stat puternic si a supus getilor aproape pe toti vecinii. Ba a ajuns să fie temut si de rornani”. Faptele istorice cunoscute completează fericit, cu date concrete, acest portret, schitat de marele istoric. Se stie că Burebista este acela care a înfrînt definitiv puterea celtilor la Dunărea panonică, înlăturînd pentru totdeauna acest pericol de la hotarele Daciei, a efectuat operatii militare de anvergură în dreapta Dunării, supunîndu-si orasele grecesti de pe tărmul vestic al Pontului Euxin si consolidîndu-si granita la Muntii Hemus (Balcani). Fiind capabil, asa cum atestă izvoarele, să concentreze oricînd o armată de circa 200.000 de oameni - cifră extraordinară pentru epoca sa -, a supus neamurile din răsărit pînă la fluviul Bug, în dorinta de a înlătura pericolul deselor năvăliri ce veneau din aceste tinuturi.
Cu toate succesele sale militare exceptionale, cu toate realizările interne deosebite (a limitat cultivarea vitei de vie, a stîrpit apucăturile bahice ale unora dintre supusii săi, a întronat cumpătarea, introducînd legea în locul dezordinii), acestea datorate în bună parte si sprijinului total primit de la marele preot Deceneu, cu toată armata de care dispunea, Burebista nu putea face abstractie că acum, la sud de Dunăre si în Peninsula Balcanică, devenea din ce în ce mai puternică Roma! Diferite izvoare, dar mai ales celebra inscriptie descoperită la Dionysopolis (Balcic, în R.P.Bulgaria), ne relevă împrejurări si fapte de o exceptională însemnătate în acest sens. În amintita inscriptie, dedicată de orăseni concetăteanului lor Acornion, se povesteste cum acesta si-a îndeplinit cu cinste slujba de diplomat si sol al lui Burebista, pe care-l cunoscuse mai întîi la Argedava. Acornion a condus solia lui Burebista la Pompeius, marele general roman aflat în conflict cu genialul său adversar, Cezar, cu scopul precis al încheierii unei aliante militare. Baza acestui act politic o constituia, pe de o parte, sprijinul armat ce urma să-l acorde Burebista lui Pompeius, iar pe de altă parte, recunoasterea de către acesta din urmă a granitelor statului stăpînit de regele geto-dac. Din însărcinarea lui Burebista, în anul 48 î.e.n., Acornion s-a deplasat prin părtile Macedoniei, pentru a se întîlni si a trata cu generalul roman. Numai că înfrîngerea acestuia de către Cezar, două luni mai tîrziu, în cunoscuta bătălie de la Pharsalus, a împiedicat punerea în aplicare a întelegerii dintre cei doi.
Cunoscînd această întelegere, Cezar, viitorul dictator al Romei, va plănui o amplă expeditie împotriva lui Burebista, concentrînd o armată considerabilă în Macedonia, cu văditul scop de a supune Dacia. Dar si acest plan, de data aceasta roman, avea să fie anulat de evolutia istoriei: la idele lui martie 44 î.e.n., Cezar este asasinat în Forum si, putin mai tîrziu, Burebista cade victimă unei conspiratii. Roma intră în al doilea război civil, iar Dacia se împarte în patru regate, dintre care cel cu capitala în Muntii Orăstiei va fi condus de Deceneu, continuatorul acelui fir dinastic ce se va încheia cu Decebal.
|
|