Ca sa ilustram afirmatia lui Herodot �n ceea ce priveste marele numar al populatiei tracice, �nsiram o parte din numele celor peste 100 de triburi, cunoscute documentar:
1.Agrianii; 2.Apulii; 3.Apsinthioi; 4.Astai; 5.Bebryoi; 6.Berecyntae; 7.Besii; 8.Bisaltai; 9.Bithyni; 10.Briantai; 11.Brisai; 12.Brygoi; 13.Carpi; 14.Corpilli; 15.Costabocii; 16.Crobyzii; 17.Dacii; 18.Daursioi; 19.Derronea; 20.Dioi; 21.Disorai; 22.Drosoii; 23.Drugerii; 24.Edonii; 25.Galaioi; 26.Getae; 27.Iaiai (Lai); 28.Maedi; 29.Maedobythini; 30.Mezeanoi; 31.Mygdones; 32.Mysoi (Moesii); 33.Nipsaioi; 34.Odomantii; 35.Odrysiai; 36.Oitensisi; 37.Olizones; 38.Paioplai; 39.Panaioi; 40.Piastai; 41.Piengitai; 42.Pienghigoi; 43.Pyrogeri; 44.Rondaicii; 45.Saboii; 46.Saiaii; 47.Samaioii; 48.Sapaioi; 49.Selletes; 50.Serdoi; 51.Sialetai; 52.Sintoi; 53.Singi; 54.Siriopaionos; 55.Sithones; 56.Sucii; 57.Sacii; 58.Terizii; 59.Thunataii; 60.Tilataioi; 61.Tintenoi; 62.Tranipsai; 63.Trausi; 64.Treres; 65.Tribalii; 66.Tiragetae; 67.Usdicesii; 68.Utii; 69.Zbalenoi; 70.Zeranioi; 71.Bolohovenii (tara valaha).


Herodian gramaticul �n a doua jumatate a sec.II, consemneaza: „neamul Dacilor care se numeste si (neamul) Dailor, Daii sau Daos” (‘όκαί Δάος)[204]. Tot Dacii se numeau Davi sau Dabi.
Mai mentionam oarecare detalii �n legatura cu acest mare popor. Dacii Mari erau �n Maramures. Alte triburi de daci erau �n muntii Tatra si Matra din Moravia, dar numele lor nu sint identificate. Pe r�ul Vistula exista „orasul Getidava”. �n „Dacia Porolissensis (dupa centrul Porolissum) �nt�lnim subnumiri ca Daci Caucoenses, Predaven-ses, alaturi de Daci Apulenses (dupa marele centru Apulum). Daci Rotacenses, rasp�nditi p�na la curbura muntilor. Apoi, Daci Burida-venses, �n tinutul Buridavei dacice, descoperiti la Ocnita-V�lcea �n jurul bogatelor saline de la Ocnele Mari, Potulatenses �n Dacia Malvensis, �mpreuna cu Piephigi, Ciagisi, Saldenses, Albocenses, Biephi, aceste trei ocup�nd �ntregul Banat de azi. �n sudul Dunarii, urm�nd o diviziune mare de mai t�rziu, gasim triburi trace ca Obulenses si Apiarenses. Pe coasta Marii Negre, mai spre sud, se aflau Crobysii, Seletii, Nipsaei, Samaii, Bennii, Coelaletii, Sapaii, Corpillii, Caenii, Scirmiades, Astii, iar la mijlocul lor, Odrisii, adica tribul care a creat un regat prin unirea acestora. S-a ajuns astfel, �n partea de sud a muntilor Haemusului, la Tracia Minor. �ntre muntii Haemus si fluviu, unde locuia tribul Picenses, erau rasp�nditi Tribalii, bine cunoscuti �n istorie, Dimenses �n zona revarsarii Oltului, �mpreuna cu Usdicenses si Artacii �n munti. �n sudul Dunarii erau bine�nteles Moesii, care �mpreuna cu aceste triburi, formau populatia celor doua Moesii”. La sudul Dunarii, poate chiar catre Marea Neagra, era tribul Absinthilor sau Apsintilor, care cultivau o planta din care confec-tionau bautura absintul. Un alt trib al Satrilor, a fost acela al Bessilor, care formasera un stat Bessica. Am facut acest lung citat dupa I.I. Russu si Iosif Constantin Dragan[205]. Acestia �mbratisasera gnosti-cismul crestin si �n timpul episcopului Niceta de Remesiana au trecut la ritul ortodox.
Este interesanta precizarea lui Strabon (dupa 19 d.H.): „Elinii au socotit pe Geti de neam tracic. Acesti Geti locuiau si pe un mal si pe celalalt al Istrului, ca si Misii, care sint si ei Traci - acum ei se mai numesc Moesi; si de la ei au pornit si Misii, statorniciti �n zilele noastre printre Lidieni, Frigieni si Troieni. Frigianii nu sint alceva dec�t Brigii, popor tracic, ca si Migdonii si Bebricii. Medobitinii, Bitinii, Tinii si - socot eu - Mariandinii. Acestia au parasit cu totii Europa. Misii �nsa au ramas pe loc”. Posidoniu [206], pe drept scrie ca pe Misii din Tracia (Europa) „i-a pomenit Homer �n versurile sale”[207]. Din giganticul arbore al Tracilor, facea parte neamul amazoanelor[208].
Mai amintim Singii, �ntemeietorii cetatii Singidunum. De fapt �n toate davele dacice, cercetatorii au cautat numele unui trib. �n reali-tate este vorba de unul si acelasi mare popor al tracilor, cunoscut sub mai multe nume, dupa locul pe care-l ocupau �n timpul unor conflicte. Tot Traci trebuie sa fi fost si enoriasii viitoarei episcopii crestine a Carpatiilor, sau a Carpatiului (M.S. Firmilian). Ceva mai mult: „nea-murile tracice din care faceau parte si Daco-Getii, Tracii de nord, au creat una din cele mai stralucite culturi unitare, materiale si spiritua-le, comparabila cu cea miceniana.”[209]. Tot Traci au fost Macedonenii preromani. „Tipul antropologic al Romanilor macedoneni” este acelasi cu al Romanilor de pretutindeni”[210]

Tracii, Dacii si Romanii

�n ceea ce priveste etnia tracilor, I.C. Dragan spune ca „Tracii sint prezenti �n Epir si Tesalia; muntele sacru al lumii elene, Olim-pul, se �nalta �ntr-o zona locuita de Traci. Mama lui Sofocle era o traca, iar tatal celui mai mare istoric al antichitatii, Tucidide, era un trac. Atunci c�nd acesta din urma este nevoit sa se retraga din viata publica, datorita unor esecuri, �si regaseste linistea pentru a medita si a scrie opera care l-a facut nemuritor, la mosiile sale din Tracia”.
„Spiritual, cele mai de seama sanctuare, cel de la Dodona, cel de la Delphi, sint creatie traca. O parte dintre divinitatile panteonului grecesc si apoi roman sint de origine traca: Apollo, Artemis, Ares, Dionisos etc., ca si unii eroi ai lumii grecesti, cum este cazul lui Dio-mede, care fusese initial un rege trac”[211]. Ca un memento, acelasi tracolog are pe ultima pagina a buletinului, �n fiecare numar, o harta reprezent�nd „Spatiul Tracic” si textul din Herodot: „Tracii sint neamul cel mai numeros si mai rasp�ndit din lume, dupa cel al indie-nilor”. N. Iorga spunea �n 1925, ca muzica populara si c�ntecul romanesc provin din „muzica Tracilor”. Dacii „polistai” erau cunoscuti lui Iosif Flavian[212], cu care-i compara pe esenieni[213]. �n general, Dacii erau iubitori de muzica si de poezie. Athenaios scrie ca „Getii c�nta din citerele lor pe care le aduc cu ei c�nd se gasesc �ntr-o solie”[214]. Se pastreaza si azi termenii cetera si ceteras.
Iosif Constantin Dragan, prezinta cel mai logic si documentat studiu din c�te s-au scris p�na prezent, �n ceea ce priveste Dacii si Romanii. El spune[215] ca �n istoria Romanilor sint doua tendinte „asupra originii poporului roman: una dacica si alta romana, consi-derate �n opozitie, dupa unii interpreti neavizati” (Ex. Constantin Preda contra cercetatorului Nicolae Copoiu). La fel economistul Gheor-ghe Radulescu (fost Gogu).
Daca dintre cei cei 80 de �mparati c�ti a avut marele stat, 40 (patruzeci) au fost Daco-Iliri (p.3), vom �ntelege marele rol jucat de Traco-Daci �n viata imperiala si numarul redus al asa-zisilor Romani, care nu erau dec�t o minora clasa dominanta �n relatia stap�n si sclav. „Diferenta genetica �ntre Romani si Daci, nu era prea mare, caci si cei dint�i tot „din acel numeros si rasp�ndit popor din lume, Tracii”, cum spune clar Herodot, se trageau prin cele patru elemente tracice: Italienii trecuti peste pasurile alpine si stabiliti �n Latium[216], Veneto-Mesapi-Apuli-Calabri plecati din Haemus-Dalmatia si stabiliti �n est, Etruscii plecati din Anatolia (Troada, Mysia, Lydia, Frigia, la r�ndul lor popositi tot din Haemus si de la Dunare, Dardanii fondatori ai Troiei impun�nd si azi numele str�mtorilor) si debarcati �n parte �n vestul Italiei, unde au dezvoltat prima lor civilizatie, si Italiotii-Ahei asezati �n sud si �n Sicilia, fugiti din Acheia-Grecia, unde venisera �n sec.XVI, din nord, de la Dunare, la sosirea fratilor lor Dorieni, plecati din (actualul) Banat cu ustensile si arme de fier, impun�ndu-se si form�nd poporul care abia �n sec.IX si cu greu a preluat numele de Helen, dupa cum spune clar marele Tucidide �n Istoria razboiului peloponesiac (vezi primele pagini). Dupa cum se vede si fratii nostri Italieni tot „Traci” sint si ei la origine si nimeni nu se supara de aceasta. Mai mult, o seama de mari carturari si specialisti arheologi, numismatici adevarati, lingvisti, au constituit la Roma �n 1985, un „Centru European de Studii Trace”, care au ales ca presedinte tocmai pe istoricul trac acuzat de „diletantii autori” ai celor publicate �n „Romania literara” (1986, oct.16). Este vorba de Prof. Dr. Nicolae Copoiu, un mare deschizator de drumuri �n pro-blemele �ncurcate de oameni fara discernam�nt, acelea ale traco-da-cismului. Mari personalitati ale culturii universale ca: Orfeu (poet si muzician, fiul lui Diagros, regele Tracilor si al muzei Caliope), Platon, Socrate au fost traci.
Mai �nt�i amintim ca studii recente, dat�nd din acest secol, facute de „Institutul de Studii Romane”, publicate �n numeroase tomuri afirma: „il s’ansuit que les «Italiques», les premiere qui sont �tabli en Latium et dans les r�gions voisines, provienent du centre du Danube et qu’ils ont travers� le pas des Alpes”[217]
Daca faptele s-au petrecut asa, se mai poate oare �ntreba cineva de ce limba latina vulgara si limba traco-dacilor au at�tea asemanari, care odinioara mergeau p�na la identitate? De asemenea se mai poate �ntreba cineva de ce cele mai multe inscriptii �n latina culta s-au descoperit �n Dacia? Faptele vorbesc de la sine. De altfel, lumea tracica a fost „prima civilizatie euromediteraneana, �naintea celei greco-romane”[218].
„Izolate elemente populare, si chiar militari geto-daci, se cunosc la Roma si �n imperiu, mult �nainte de anul 106 d.H., ca prizonieri si captivi, ca si diversi „civili” sau din grupele „deportatilor” �n sec.I d.H. din Getia, din Dacia carpatica �n Moesia romana; dar numarul si importanta lor creste considerabil; numai odata cu ocuparea Daciei”[219], de fapt numai a unei parti din marele regat. Daca avem �n vedere desfiintarea Imperiului macedonean si cotropirea de catre aceeasi Romani a Geto-Dacilor sud-dunareni, �n prima faza, vom �ntelege ca asa-zisele incursiuni ale Dacilor nord-dunareni, la sud de Dunare, nu aveau caracterul incursiunilor barbare, ci erau �ncercari legitime ale regilor daci de a-si reface marele stat. Declinul marelui regat dacic a �nceput odata cu ocuparea de catre Romanii peninsulari, italici, a sudului Dunarii.

de Preotul Balasa"