Autor al studiului: �tefan Stanciu

De�i fr�m�ntat� �n decursul istoriei sale de numeroase r�zboaie, Europa reprezint� o mare �i str�veche sintez� cultural�, receptiv� la influen�ele exterioare dar, dincolo de aparen�e, statornic� �n dezvoltarea sa continu�, cu structuri spirituale a c�ror vechime sunt atestate �n urm� cu 8-9 milenii. Pe la 7000 �.Hr., o dezvoltare timpurie a �nceput pe arii extinse din sud-estul Europei - regiunea danubian�, �n bazinul Adriaticii, insulele din Marea Egee, �n sudul �i pe coasta estic� a Peninsulei Italice - unde, timp de aproape patru milenii s-a constituit Vechea Civiliza�ie European�. Marile realiz�ri ale acestei civiliza�ii - “a�ez�ri urbane, un sistem de scriere �i temple complicat ornamentate ”1 - au constituit matricea spiritual� de la care a pornit iradierea cultural� �n arealul european.

Vechea Civiliza�ie European� a �nceput dup� introducerea economiei produc�toare de alimente prin cultivarea efectiv� a p�m�ntului, eviden�iat� prin complexul gr�u-orz-oaie-capr�-vite-porc care apare chiar �nainte de 7000 �.Hr. pe ��rmul Greciei, �n Italia estic�, �n Creta, �n sudul Anatoliei, Siria, Palestina, Orientul Apropiat, �n bazinul Dun�rii Inferioare, �n Rom�nia �i �n �ntreaga regiune Balcanic�. Pe aceast� arie extins� au existat schimburi �i influen�e reciproce, dar vechea Europ� a urmat un drum propriu, gener�nd culturi asem�n�toare, cu leg�turi directe, care prin realiz�ri distincte se unific� �ntr-un complex de sine st�t�tor �i original, diferit de ceea ce se �nt�mpla �n Orientul Apropiat �i �n Europa de nord �i vest. In jurul anului 6500 �.Hr., �n Vechea Europ�, a ap�rut ceramica ars� la temperaturi �nalte �i lustruit�. Treptat, a ap�rut �i ceramica pictat�, cu vase de forme �i stiluri diferite, ceea ce sugereaz� extinderea unei idei originale f�r� leg�tur� cu migra�ia �i transferul. La sf�r�itul mileniului al VII-lea �.Hr., �n sud-estul Europei �i �n centrul Anatoliei a avut loc o dezvoltare exploziv� a artelor �i tehnologiilor, schimbul �ntre cele dou� mari regiuni fiind f�cut permanent pe "podul" de insule din Marea Egee. Numeroasele figurine de lut descoperite pe teritoriul Rom�niei, Bulgariei, �n fosta Iugoslavie, �n sud-estul Ungariei, datate �nainte de 6000 �.Hr., prezint� afinit��i cu cele din culturile Hassuna �i Samarra din Mesopotamia. Imagistica mitic� r�sp�ndit� �n acest imens areal, indic� o uniformitate evident�, reflectat� �i �n arhitectur�: case rectangulare, unele fiind prev�zute cu contraforturi, funda�ii din piatr�, pere�i din c�r�mid� �i acoperi� din plante pe structur� din lemn. Astfel de case rectangulare constituie satele neolitice din Vechea Europ�, unele fiind prev�zute cu �an�uri de ap�rare �i ziduri.

Cultura neolitic� �n �ntregul s�u areal sud-est european, s-a manifestat aproape unitar, fiind cunoscut� distinct �n zone regionale, dup� terminologii atribuite de cercet�tori �n urma descoperirilor arheologice din epoca modern�2. Complexele culturale neolitice din spa�iul rom�nesc, conturate �n intervalul de timp 6500-3500 �.Hr., sunt cunoscute sub diverse denumiri - Starcevo-Cri�,Vinca-Turda�, V�dastra-Boian-Gumelni�a, Cucuteni, Hamangia -, dep�ind geografic grani�ele statului modern. P�n� c�tre anul 5000 �.Hr., s-a cristalizat cultura “veche european�“, cu variantele sale regionale, �i prezint� tradi�ii semnificative �n arta ceramicii, arhitectur�, organizarea cultic�, institu�iile de conducere, o scriere rudimentar� �i specializ�ri me�te�ug�re�ti. C�tre sf�r�itul perioadei neolitice s-a extins utilizarea metalelor, a cuprului �n special. Popula�iile de agricultori-me�te�ugari neolitici tr�iau �n sate mari, destul de numeroase (�n cultura Cucuteni sunt cunoscute c�teva mii de necropole �i a�ez�ri), devenite chiar a�ez�ri de tip urban, �i ridic� temple (la C�scioarele)3, creeaz� o lume mitic� reprezentat� �n figurine de lut �i vase de cult, indic�nd o intens� via�� spiritual�. Interpretarea unor semne incizate pe ceramic�, descoperite �n a�ez�ri neolitice (T�rt�ria,Vinca, Fafos, Kosovska Mitrovica, Grade�nica) au condus la concluzia unor cercet�tori asupra existen�ei unei scrieri “vechi europene” care precede pe cea sumerian� cu dou� milenii4.

Vechea Civiliza�ie European� a creat pe distan�a a patru milenii un substrat suficient de puternic, extrem de profund, care a stat la baza vie�ii spirituale �i a culturilor europene din epocile ulterioare, cu pregnan�� �n regiunile de manifestare a neoliticului 5 . Simbolurile �i imaginile grafice ale Vechii Civiliza�ii Europene constituie ”gramatica �i sintaxa unui fel de meta- limbaj prin care ni s-a transmis un �ntreg sistem de g�ndire mitic�“6 . Zei�ele �i simbolurile naturale din neolitic “vorbesc” �i ast�zi �n culturile europene �ntr-un limbaj care atest� perenitatea �i continuitatea creatorilor matricei spirituale a continentului.

Infiltr�rile popula�iilor indo-europene patriarhale �i pastorale dinspre r�sarit �n Europa central-estic� au condus la o hibridare treptat� a dou� culturi �i sisteme diferite, f�r� a se distruge culturile autohtone. Noii veni�i, �n valuri succesive, din punct de vedere numeric, erau inferiori �i nu aveau for�a �i interesul s�-i elimine pe b�tina�i.

Primele contacte dintre civiliza�ia neolitic� din sud-estul Europei cu popula�iile proto-indo-europene de tip pastoral-patriarhal din stepele nord-pontice s-au produs la �nceputul mileniului al IV-lea �.Hr. (�n perioada 4000-35000 �.Hr.). Dezintegrarea vechii Europe s-a produs dup� mijlocul mileniului al IV-lea, f�r� �ns� a fi pierdute cuceririle �i tradi�iile anterioare, ci, prin hibridare, au ap�rut alte complexe culturale cu puternice accente indo-europene. Cetele de migratori s-au dizolvat �n comunit��ile autohtone mai numeroase. Mul�i cercet�tori au exagerat rolul acestor grupuri de migratori datorit� descoperirilor arheologice f�cute preferen�ial �n morminte tumulare, a estim�rii eronate a for�ei noilor veni�i datorit� armelor lor �i a considerentului gre�it c� ace�tia au adus metalurgia spre centrul Europei7. Cetele de indo-europeni au p�truns prin for�a armelor �n mijlocul unor comunit��i pa�nice, fiind treptat asimilate, dar au influen�at via�a acestora, a�a cum se va �nt�mpla cu toate popula�iile migratoare.

Culturile neolitice de pe teritoriul Rom�niei au asimilat, la r�ndul lor, elemente materiale �i spirituale de la noii veni�i, gener�nd trei mari complexe culturale: Horodi�tea- Folte�ti (�n Moldova �i nord-estul Munteniei), Cernavod� (�n Dobrogea �i C�mpia Munteniei), �i Co�ofeni-Bodrog (�n Oltenia �i arealul intracarpatic)8 . Pentru aceast� perioad�, caracteristice sunt vasele ceramice globulare cu torti�e mediane �i vasele cu gur� larg�, f�r� a fi eliminate total vasele din culturile neolitice anterioare. Al�turi de aceste vase pictate, �n arealul culturilor eneolitice au fost descoperite �i vase ornamentate cu �nur. Vasele cu asemenea ornamente, “cu �nur,” se �nt�lnesc pe o larg� arie (Rom�nia, sudul Ucrainei, Bulgaria, sudul Poloniei, Cehia, Slovacia �i sudul Germaniei), ceea ce confirm� ipoteza c� filonul culturilor neolitice era dominant. In spa�iul rom�nesc, se constat� �i o influen�� sudic�, care produce schimb�ri importante �n credin�ele oamenilor, lumea subp�m�ntean� a mor�ilor fiind �nlocuit� cu una cereasc�, a spiritelor.

Transform�rile din eneolitic �i epoca bronzului s-au produs sub influen�a grupurilor de indo-europeni a c�ror patrie “primitiv�“ se p�streaz� �nc� �n sfera ipotezelor: a) �n Asia Central� �n jurul M�rii Aral, de unde au migrat spre Europa, Iran �i India; b) �n zona bazinului mijlociu al Dun�rii; c) �n Ucraina �i sudul Poloniei de unde au p�truns �n sud-estul �i centrul Europei; d) �n zona Balcanic� de unde au migrat spre sud �i nord. Ultima ipotez�, a indo-europenilor “balcanici” a fost argumentat� �i prin continuitatea elementelor neolitice �n mileniile al III-lea �i al II-lea �n spa�iul carpato-danubiano-pontic. O asemenea ipotez� confirm� faptul c� popula�iile alogene, �n num�r mic, nu pot dezagrega civiliza�ii puternice cu istorie milenar�. C�utarea patriei “primitive” a indo-europenilor s-a produs �i datorit� lipsei de colaborare �ntre arheologi, antropologi �i lingvi�ti �i �n neglijarea logicii istorice c� civiliza�iile neolitice au urmat un proces de evolu�ie.

In mod cert �ns�, �ntre popula�iile civiliza�iei neolitice sud-est europene, pa�nice �i stabile, s-au strecurat �i cete de r�zboinici, cresc�tori de animale, aflate �n permanent� mi�care �n c�utare de locuri pentru p�unat. Cetele de p�stori r�zboinici au “migrat” �n condi�iile unor schimb�ri de clim� �n patria lor “primitiv�“ �i, �n mod logic, au recurs la arme de lupt� �i conduc�tori-lupt�tori pentru a elimina mai u�or �i eficient opozi�ia popula�iilor b�tina�e. Acest scenariu s-a petrecut secole �ntregi �n arealul euro-asiatic.

Ulterior, pentru �ntreaga epoc� a bronzului (cca 1900-1100 �.Hr.), pe teritoriul istoric al poporului rom�n, s-a dezvoltat o cultur� original� �i trainic� a triburilor daco-trace, caracterizat� printr-o ceramic� ornamentat� �i cu tor�i evazate r�sp�ndit� pe arealul cuprins �ntre Marea Egee �i Carpa�ii P�duro�i. In aceast� perioad� se constat� o stabilitate relativ� a popula�iilor, un mileniu mai lini�tit de�i, prin descoperiri arheologice, s-a constatat o larg� r�sp�ndire a armelor de lupt�, caracteristic fiind toporul din bronz cu disc �nt�lnit din Transilvania p�n� la Nipru9 . La �nceputul epocii bronzului se observ� o alt� direc�ie a migra�iilor: din Serbia �i Macedonia de ast�zi, unele triburi trace (dardanii, moesii frigieni, pelagonii �.a.) au migrat spre nord-vestul Asiei Mici. Izvoarele grece�ti de mai t�rziu, documentele hitite, �i inscrip�iile egiptene din timpul lui Ramses II (1290-1224 �.Hr.) amintesc existen�a unor triburi tracice �n Asia Mic�. Tracii deveniser� deja cunoscu�i �i, �n textele grece�ti cu scrierea linear� B, se men�ioneaz� Tre-ke-wi-ja, adic� Tracia, �n secolul al XIII-lea �.Hr.. Deci, tracii �i stabiliser� deja “o patrie” a lor. In timpul r�zboiului troian, Homer (Iliada II, 833-852) men�ioneaz� c� al�turi de misi au luptat peonii, ciconii paflagonii, dardanii �i frigienii care s-au opus expedi�iei grece�ti. Treptat, tracii devin cunoscu�i �ntre popoarele lumii antice, �nc�t, p�rintele istoriei, Herodot (Istorii,V,3), men�iona c�: “...neamul tracilor este cel mai numeros din lume, dup� cel al inzilor. Dac� ar avea un singur c�rmuitor sau dac� tracii s-ar �n�elege �ntre ei, el ar fi nebiruit �i cu mult mai puternic dec�t toate neamurile, dup� socotin�a mea”. Nu venise �nc� timpul unirii tuturor tracilor �ntr-o form� statal�. Tracii continuau marea civiliza�ie neolitic� a Vechii Europe.

In epoca veche a fierului (cca 1100-450 �.Hr) schimb�rile din lumea tracilor nu sunt spectaculoase: a�ez�rile lor sunt numeroase �n spa�iul carpato-danubiano-pontic, ceramica �i continu� formele anterioare, majoritatea armelor sunt din bronz, �i construiesc numeroase dave �i �ntre�in rela�ii comerciale cu lumea greceasc� �i triburile scitice nord pontice. Marea Neagr�, descoperit� de navigatorii greci din secolul al XIII-lea �.Hr, devine spa�iu de comunicare �i pentru lumea trac�. Triburile geto-dace, ramura cea mai cunoscut� a tracilor, se g�seau compacte de la Balcani p�n� �n Gali�ia �i din Slovacia p�n� pe Bug, centrele puterii lor fiind concentrate �n dave, cet��i fortificate ori a�ez�ri civile pe cursul apelor10. Interesant de remarcat c�, din punct de vedere geografic, pe locul acestor dave s-au constituit vechile t�rguri rom�ne�ti �i majoritatea ora�elor Rom�niei moderne.

Cele mai vechi �tiri despre geto-dacii din bazinul Dun�rii provin de la istoricul grec Hecateu (cca 550-470 �.Hr) care �i men�ioneaz� pe crobyzi �i trizi a�eza�i �n cetatea Argamum (Orgame) situat� la sudul Deltei Dun�rii �i p�n� �n regiunea Varnei de ast�zi. Expedi�ia regelui per�ilor Darius I (521-484 �.Hr) �mpotriva sci�ilor condu�i de regele Idanthyrsos (expedi�ie care a avut loc �n intervalul 519-510 �.Hr), este relatat� de Herodot (Istorii, IV,83-143). Dup� relatarea lui Herodot, ge�ii care " sunt cei mai viteji �i cei mai drep�i dintre traci" �i "se socot nemuritori", au luat decizia s� lupte �mpotriva regelui persan (Istorii, IV,94). Se poate concluziona pe baza acestei lapidare �tiri c�, ge�ii aveau con�tiin�a stabilit��ii lor, f�r� a recurge la p�r�sirea locurilor de ba�tin� �n fa�a pericolelor, a�a cum era practica vremurilor. In nordul M�rii Negre, pe cursul inferior al r�urilor Don, Nistru, Bug �i Nipru locuiau sci�ii, popula�ie de p�stori care "n-au ceta�i, nici ziduri �nt�rite, ci to�i �i poart� casa cu ei �i sunt arca�i c�l�ri, tr�ind nu din arat, ci, din cre�terea vitelor �i locuiesc �n c�ru�e" ( Herodot, Istorii, IV, 99-100, 103). O asemenea popula�ie nomad� nu putea s�-i influen�eze pe tracii stabili, agricultori �i me�te�ugari care �i construiser� puternice cet��i. In a�ez�rile geto-dace s-au descoperit �i arme asem�n�toare cu cele ale sci�ilor, fapt care a condus pe unii cercet�tori la concluzia c� triburile scitice au p�truns masiv �n spa�iul tracilor11. In perioada istorisirilor lui Herodot, �n stepa nord pontic� mai tr�iau agat�r�ii, neurii, melanhlenii; la est de Don se aflau triburile sauroma�ilor, �nvecina�i la nord, la izvoarele Done�ului �i Donului, cu budinii "un neam mare �i numeros", cu “ochii foarte alba�tri �i sunt ro�ca�i" (Herodot, Istorii, IV, 108). Popula�ia cu "ochi alba�tri" era format� din vechi triburi baltice care locuiau de la Marea Baltic� p�n� la izvoarele Donului. Mai t�rziu, prin secolele II-IV d.Hr, �n centrul Rusiei vor veni din teritoriul Poloniei de ast�zi, triburile slave12 . Un alt "popor" men�ionat de Herodot ( Istorii, IV, 48 ) fiind agat�r�ii care "poart� mereu podoabe de aur" �i au obiceiuri care �i apropie de traci (Istorii, IV, 104,125) sunt localiza�i la confluen�a r�ului Maris (Mure� ) cu Istrosul. Concluzia care se poate trage este c� triburile tracice din nordul Dun�rii nu pot fi stabilite numai �n anumite zone geografice �i �nrudirea lor, cultura spiritual�, obiceiurile, armele, podoabele �i alte produse me�te�ug�re�ti asem�n�toare puteau crea confuzii printre istoricii din antichitate. Tracii dintre Carpa�ii R�s�riteni �i Bug sunt numi�i de Herodot (Istorii, IV,17) calipizi, iar Ephoros, la mijlocul secolului al IV lea �.Hr., �i situeaz� �n nordul Dun�rii cu numele de "carpizi , adic� "munteni", probabil de la Carpatos (st�nc�)13 . Vecinii lor peste Nistru, erau sarma�ii, iar sci�ii nord-pontici ajunseser� �n Crimeea, unde au �ntemeiat un regat care �ntre�inea bune rela�ii cu coloniile grece�ti din r�s�ritul Pontului Euxin �i Marea Azov.

Marii comandan�i macedoneni Filip al II lea (359-336 �.Hr), Alexandru cel Mare (336-323 �.Hr) �i Lysimach (323-281 �.Hr) au �ncercat �n mai multe r�nduri s�-�i extind� st�p�nirea peste tracii din sudul �i din nordul Dun�rii14 . Tracii din spa�iul carpato-danubian refuz� st�p�nirea macedonean� �i, fiind �n acela�i stadiu de dezvoltare ca �i vecinii lor mai sudici, se organizeaz� �n forma�iuni politice, capabile s� reziste unor presiuni exercitate de sci�i, sarma�i �i cel�i. Un astfel de rege trac puternic este men�ionat la �nceputul secolului al III-lea �.Hr., sub denumirea de Dromichaites care, dup� o serie de lupte cu Lysimach �i Agathocles, sf�r�e�te prin a se �nrudi cu dina�tii macedoneni. Capitala statului condus de Dromichaites era la Helis, �n nordul Dun�rii. Contemporan cu Dromichaites, �n Dobrogea, era un alt regat get condus de Zalmodegikos, stat care este atestat �i �n secolul urm�tor sub conducerea lui Moskonos �i Rhemaxos (cca 200 �.Hr). Lumea tracic� se conturase �n nordul Dun�rii, la r�s�rit de Carpa�i �i �n zona intracarpatic� (regatul lui Oroles �i Rubobostes)15.

Sub domnia regelui Burebista (cca 70-44 �.Hr), geto-dacii au format un stat care se �ntindea de la Dun�rea mijlocie �i p�n� la Bug, de la Mun�ii Haemus (Balcani) �i p�n� �n Carpa�ii P�duro�i. Centrul politic �i religios al acestui �ntins stat se afla �n Mun�ii Or�tiei, capitala regal� fiind �nc� sub zodia presupunerilor: la Pope�ti pe Arge�, la Arcidava �n Banat, la Ocni�a �n Oltenia, la Zargidava ori Piroboridava �n sudul Moldovei16 .

Dup� moartea lui Burebista, statul dac se va descompune �n regate mici conduse de regi al c�ror nume a fost consemnat de izvoarele grece�ti �i latine : Coson (Cotiso) -cca 48-32 �.Hr., Dicomes �i Comosicos �ntre 32 �.Hr.-28 d.Hr., Scorilo (Coryllus) �ntre 28-68 d.Hr., Duras-Durpaneus �ntre 68-87 d.Hr. �i Decebal �ntre 87-106 d.Hr.17 In Moldova, �ntre Carpa�i �i Bug, carpii, triburi de origine daco-getic�, av�nd puternice cet��i fortificate-dave, vor constitui forma�iuni statale stabile pe un teritoriu �ntins, cu centrele de putere situate pe valea Siretului18. In nord, vecinii carpilor erau costobocii, triburi �nrudite (situate �n Gali�ia �i nordul Bucovinei), �n est, peste Nistru mijlociu, locuiau tyrage�ii.19 Astfel, popula�ia geto-dac� era stabilit� �n forma�iuni statale pe un teritoriu care cuprinsese �n neolitic arealul culturilor Hamangia, Cucuteni, Gumelni�a �i Starcevo-Cri�. Deci, poporul geto-dac se situa �ntr-un spa�iu pe care-l locuiau de cinci milenii f�r� discontinuit��i �i asimilase elemente din cultura material� �i spiritual� a indo-europenilor pe matricea cultural� a Vechii Europe.

In Peninsula Italic�, o nou� for�� apar�in�nd popoarelor indo-europene din arealul Vechii Civiliza�ii Europene a reu�it, prin cuceriri �i stipendii, s� realizeze unitatea �n centru �i sud-estul european. Romanii atac� �i supun Illyria (225-219 �.Hr.) ��rmul estic al M�rii Adriatice, �nfr�ng Macedonia (168 �.Hr.) �i transform� Grecia �n provincie roman� (168 �.Hr.), cuceresc Pergamul (133 �.Hr.) �i �i asigur� un puternic centru militar �n Asia Mic�. Puternicul regat geto-dac de la nordul Dun�rii condus de Burebista opre�te pentru scurt timp expansiunea roman� �n Peninsula Balcanic�. In anii 29-28 �. Hr. romanii �i �nfr�ng pe Dun�rea mijlocie pe cel�i �i �mping hotarele imperiului p�n� la fluviu.

Singurii adversari redutabili ai romanilor �n sud-estul european r�m�seser� dacii din Banat �i Transilvania, �nfr�n�i �i ei definitiv de Traian �n anul 106 d.Hr 20. Uniunea multitribal� a carpilor din Moldova, dup� �nfr�ngerea lui Decebal, a devenit clientelar� Romei. Popula�iile traco-dace cuprinse �n hotarele Imperiului Roman �i-au continuat existen�a, prelu�nd de la romani limba latin� �i elemente de cultur� �i civiliza�ie material� .

Via�a lini�tit� a carpilor stipendiari este amenin�at� la sf�r�itul secolului al II-lea de migra�ia din nord spre sud a go�ilor. Triburile go�ilor sunt atestate �n secolul I d.Hr. �n partea de sud a Suediei de unde, au migrat mai �nt�i spre nordul Poloniei (sec. I �.Hr.) �i �n anul 195, ajung �n nordul Ucrainei. Mi�carea go�ilor �i determin� pe slavii estici (creatorii culturii Zurubin�� t�rzie) s� migreze �n regiunea Niprului superior 21. Go�ii s-au deplasat de la gurile Vistulei, pe valea Bugului spre Ucraina, urma�i de gepizi care, sub conducerea regelui lor, Fastida, �i semnaleaz� prezen�a �n nordul Daciei unde se lupt� cu go�ii condu�i de regele Ostrogotha. �n anul 238, o coali�ie carpato-gotic� au atacat Moesia. Coali�ia a fost �nfr�nt� de romani care le refuz� �i stipendiile pe care le cereau. Prin anii 238-248, go�ii au ocupat zona de step� a Ucrainei �i i-au determinat pe sarma�i s� se refugieze �n Moldova de unde atacau Dacia roman� �mpreun� cu carpii 22.

Dezorganizarea imperiului �n sudul Dun�rii �i r�zboiul din Orient cu Palmyra, l-au determinat pe �mp�ratul Aurelian (270-275) s� p�r�seasc� Dacia, f�r� lupte, numai cu armata �i administra�ia, a�a cum se va �nt�mpla �n anul 407 �i �n Britannia. Dup� aceste evenimente, vandalii vor fi recunoscu�i ca federa�i �i este posibil s� fi �ntreprins expedi�ii �n fosta Dacie roman�, ipotez� confirmat� �i de descoperirile arheologice din Transilvania23. In Dacia roman� au p�truns dacii liberi, iazigii �i carpii (tot daci liberi). La sudul Dun�rii, �n dreptul Olteniei, s-a constituit Dacia Ripensis ap�rat� de legiunile a V-a Macedonica �i a XIII-a Gemina care controlau �i nordul fluviului, �ntre Dierna �i Sucidava cu peste 10 castre �i castellum-uri fortificate. In anul 272, revenit victorios din Orient, �mp�ratul Aurelian a �nfr�nt carpii care p�trunseser� �n Moesia, �ntre Carsium �i Sucidava (�n centrul Dobrogei), conferindu-i-se titlul de Carpicus Maximus. Imp�ratul Probus (276-284) vine la Dun�re �n anul 279 �i, pentru a detensiona situa�ia a primit ca supu�i �i prieteni popula�iile getice. Go�ii care p�trunseser� �n stepele ucrainiene �i �n�spresc st�p�nirea asupra slavilor care, o parte se refugiaz� �n bazinul superior al Niprului de unde disloc� triburile baltice �i creaz� o nou� cultur�; al�i slavi (100.000 de bastarni), �n anul 280, trec prin sudul Moldovei �i se stabilesc �n Imperiul Roman, f�r� a l�sa urme �n timpul trecerii lor peste Dun�re. Bastarnii vor fi urma�i de un mare num�r de gepizi (din Polonia), ostrogo�i (din Ucraina) �i vandali (din Gali�ia) care, �n mod cert, au traversat teritoriul carpilor. Datorit� presiunilor go�ilor, �n anul 295, unele cete de carpi veni�i din r�s�rit, vor fi coloniza�i �n Pannonia de c�tre Diocle�ian (284-305), al�ii vor trece �n Transilvania �i Oltenia 24.

Dup� cucerirea Daciei, la �nceputul secolului al II-lea, colonizarea ei a fost f�cut� cu mii de veterani, me�te�ugari �i func�ionari publici �i, �n anul 212, prin constitu�ia �mp�ratului Caracalla a fost acordat� cet��enie roman� pentru majoritatea locuitorilor din imperiu - ceea ce a creat sentimentul tuturor de apartenen�� la civiliza�ia Romei. Se poate considera c� romanitatea a fost implantat� �i oficial, �n mod definitiv, la nordul Dun�rii. Retragerea aurelian� a �nsemnat plecarea armatei, a administra�iei �i a p�turii mai bogate, majoritatea popula�iei r�m�n�nd �n a�ez�rile de ba�tin�. Procesul de romanizare a continuat �n spa�iul �i vecin�tatea fostei provincii. Primul semn al romaniz�rii a fost folosirea limbii latine, �n forma ei popular�, accesibil� �n armat� �i administra�ie, cu forme gramaticale simplificate 25. Limba latin� �i conservarea unor vechi cuvinte perpetuate peste secole reflect� �i organizarea social-politic� a popula�iei romanizate.

Criza intern� a Imperiului Roman �i amenin��rile migratorilor i-a determinat pe �mp�ra�ii Diocle�ian (284-305) �i Constantin cel Mare (307-337) s� ia m�suri pentru reorganizarea statului. Cele mai active au fost triburile germane, care atacau �ntregul hotar nordic de la Marea Nordului la Marea Neagr�. La �nceputul secolului al IV-lea go�ii se vor r�sp�ndi �n teritoriul Moldovei �i Ucrainei de ast�zi, fiind ei �n�i�i �mp�r�i�i �n dou� grupe de triburi: a) ostrogo�ii (greuthungii) a�eza�i la est de Nistru �mpreun� cu an�ii, sclavinii (vechii bastarni �i peucini) �i sarma�ii, vecini la est de Nipru cu herulii (trib germanic) �i la nord cu boranii sau boruski (slavi); b) vizigo�ii care au p�truns mai �nt�i �n Moldova �i apoi �n Muntenia de unde �i-au preg�tit ac�iunile de penetrare �n Imperiul Roman. Pentru un tablou mai complet, la �nceputul secolului al IV-lea, men�ion�m c� triburile vandalilor asdingi �i izgoniser� pe costoboci �i se a�ezaser� �n Gali�ia; gepizii se aflau �n bazinul Vistulei �i Bugului superior, al�turi de venedi (slavi) �i vecini la nord-vest cu tribul germanic al skirilor din Pomerania. Aceste popoare, av�nd v�rful de lance �n go�i a�teptau momentul de sl�biciune al Imperiului Roman, a�ezarea lor �n teritoriile men�ionate fiind numai de conjunctur�. In replic�, �mp�ratul Constantin, respinge �n anul 323 un atac al go�ilor �i sarma�ilor, �i urm�re�te �n C�mpia Munteniei �i regele vizigot Ransimodus este ucis. Imp�ratul victorios �ncearc� s�-�i consolideze victoria �i grani�ele imperiului: �n anul 328 reconstruie�te vechiul pod roman de la Celei, ridic� pe malul st�ng al Dun�rii castre �i castele fortificate, �i atrage vandalii federa�i care se g�seau �n Oltenia �i �ncredin�eaz� comanda r�zboiului �mpotriva vizigo�ilor fiului s�u Constantin (viitorul �mp�rat Constan�iu II). Dup� aceste succese, romanii revin �n nordul Dun�rii. La Pietroasele se ridic� un castru �i este adus� legiunea a XI Claudia de la Durostorum, construiesc cetatea Daphne de l�ng� Olteni�a �i un turn de paz� �n vechiul castru de la B�rbo�i (Gala�i)26. Dup� revenirea romanilor �n nordul Dun�rii a urmat un sfert de secol de lini�te pentru popula�ia romanizat� din fosta Dacie, perioad� confirmat� de cercet�rile arheologice care atest� dezvoltarea material� (cercet�ri arheologice la B�rlad - Valea Seac�, Barcea - Tecuci, Pietroasele, �.a.)27.

Plecarea ostrogo�ilor �i herulilor din Ucraina, a vandalilor din Gali�ia �i gepizilor din Polonia a facilitat apari�ia unor uniuni de triburi slave �n aceste regiuni care, la �nceputul secolului al VI-lea �ncep �i ei s� migreze spre Cehia, Slovacia �i estul Germaniei. La �nceputul domniei lui Justinian (527-565) sclavinii din Gali�ia �ncep atacurile �mpotriva Imperiului Roman de R�s�rit prin dioceza Tracia. In perioada respectiv� slavii se �mp�r�eau �n trei grupe: venedii (slavii vestici din Polonia); sclavinii (�n vestul Ucrainei) �i an�ii (ramura sudic� a slavilor estici, a�eza�i �n Ucraina �n vecin�tatea hunilor-bulgarilor kutriguri din step�); an�ii care ocupau teritoriul �ntre Nistru �i Nipru, deci �n estul Moldovei. Intre anii 528-558 sclavinii �i an�ii au �ntreprins zece atacuri asupra Traciei �i Illyriei. La mijlocul secolului al VI-lea, grupe de sclavini se a�ezaser� deja �n sudul Dun�rii l�ng� Ulmetum �i Durostorum28. In anul 545, �mp�ratul Justinian a oferit an�ilor cetatea Turris, pl�tindu-le �i stipendii, spre a opri n�v�lirile hunilor �n imperiu (probabil cetatea Tyras)29. In anul 557 �n Ucraina au ap�rut avarii de origine turc� care fiind �nvin�i �n Asia Central� de c�tre alte triburi turce, au migrat �n Europa. Avarii vor �nvinge triburile slave ale an�ilor dintre Bug �i Nistru �i ajung �n anul 562 sub conducerea hanului Baian la Dun�re �i cer subsidii de la bizantini pe care �mp�ratul Justin II (565-578) le refuz�. Avarii vor p�r�si stepele Ucrainei, chema�i de longobarzi �i presa�i de turci, �i �nfr�ng pe gepizi �i se stabilesc temporar �n fosta Dacie Roman�. Apari�ia lor �n for�� �n nordul M�rii Negre a oprit atacurile an�ilor, sclavinilor �i bulgarilor asupra provinciilor Bizan�ului. In urma a trei campanii din anii 568, 570 �i 573 avarii care �i constituiser� centrul politic �n Pannonia �n locul longobarzilor, �ncheie pace cu bizantinii. In anul 579, sub Tiberiu II (578-582), o sut� de mii de sclavini au n�v�lit �n Illyria, au jefuit patru ani imperiul �i s-au a�ezat peste tot. Imp�ratul a f�cut apel la avari, care traverseaz� Illyria, urm�resc armata slav� condus� de Dauritas �i o �nving, probabil, �n Oltenia. In anul 582, avarii cuceresc Sirmium, unde hanul lor Baian �i va muta re�edin�a. In anul 584, sclavinii sub conducerea lui Ardagast pustiesc Tracia p�n� la Adrianopol; �n anii 585-588 aceia�i sclavini ajung p�n� la Salonic. La r�ndul lor, avarii atac� Moesia �i ajung p�n� la Tomis.

In anul 593, generalul Priscus, cu o puternic� armat�, trece Dun�rea, �l �nvinge pe sclavinul Ardagast, �nainteaz� prin mla�tinele r�ului Helivachia (Ialomi�a?) �i, cu sprijinul unui gepid (get romanizat) �l captureaz� pe Musokios, conduc�torul sclavinilor care operau �n Moldova. In anul 595, �n replic�, sclavinii n�v�lesc �i ei �n Moesia unde sunt �nvin�i de generalul Petru care �i continu� ac�iunile militare la nordul Dun�rii �i �n anii urm�tori �mpotriva bulgarilor, avarilor �i slavilor condu�i de Piragast.

Avarii la r�ndul lor, atac� Imperiul Bizantin pe un front larg, din Dalma�ia p�n� la Marea Neagr�. Generalii bizantini fac greu fa�� atacurilor conjugate ale slavilor �i avarilor, popula�ii care nu aveau a�ez�ri stabile. In toamna anului 602, armata roman� aflat� sub comanda generalului Petru, prime�te ordin s� ierneze �n nordul Dun�rii, �n Muntenia. Solda�ii sunt nemul�umi�i, se revolt� �i proclam� �mp�rat pe Focas (602-610). Armata bizantin� nu mai rezist� la Dun�re �i se re�ntoarce cu noul �mp�rat la Constantinopol.

Slavii profit� imediat, trec Dun�rea �i n�v�lesc �n Bizan�, p�n� �n Grecia; la r�ndul lor, avarii atac� �i ei �n anul 604 �i cer m�rirea subsidiilor, apoi, sub conducerea fiului lui Baian au atacat Italia prin Istria. O puternic� coali�ie barbar� format� din avari, bulgarii de pe Tisa �i slavi atac� Constantinopolul �n anii 617 �i 626, dar capitala rezist�. In timpul lui Heraclius ( 610-640 ), slavii au trecut masiv �n sudul Dun�rii, au �mpins popula�ia romanic� spre mun�i �i au obligat armatele imperiale s� se retrag� la sud de Balcani30 . Imperiul Bizantin fusese sl�bit de atacurile repetate ale migratorilor pe �ntreaga linie a Dun�rii �i de r�zboiul pornit de per�i care au cucerit Siria �i Egiptul.

In deplasarea lor masiv� �n sudul Dun�rii, slavii nu au fost �nso�i�i de popula�ia romanic� b�tina�� care a r�mas pe loc, nefiind vorba de o expedi�ie de jaf ci, de c�utarea unor locuri �n care migratorii s� se a�eze. De remarcat c�, sclavinii care trecuser� �n Imperiul Bizantin �i avuseser� ultima "patrie" �n Vol�nia, Gali�ia �i Podolia, graiul lor fiind asem�n�tor cu cel al slavilor estici �i cei vestici31. In aceia�i perioad�, tribul ulicilor din neamul slavilor estici s-a a�ezat �n st�nga Nistrului, �n zona bazinului inferior. Se observ� c� noua "a�ezare" a slavilor nu a cuprins �i teritoriile romanizate pe care deja se formase poporul rom�n care �i continua existen�a pa�nic�. Popula�ia romanic� era aproape �n �ntregime cre�tinat�, fapt relevat �i de activitatea lui Nicetas din Remesiana, originar din Dacia care vorbea �i scria latine�te �i practica " o teologie de structur� occidental�, foarte apropiat� de aceea care s-a �nchegat �n formulele sinodului lui Damasus din 380"32. Nicetas a fost prin na�tere un daco-roman care a dovedit acest lucru prin m�rturiile lui Paulinus33, prin activitatea sa �i prin frecven�a numelui Nicetas �n spa�iul daco-roman. Nicetas a evanghelizat �n a doua jum�tate a secolului al IV-lea �i la �nceputul secolului urm�tor, �n toate �inuturile din sudul Dun�rii (Dobrogea) �i nordul fluviului.

Dup� slavi, bulgarii din Kuban au fost supu�i de hazari care, �n anul 651 se desprinseser� din kaganatul turcilor, �i, apoi, se refugiaz� �n Pannonia de unde, sub conducerea hanului Al�eko, o parte, au ajuns �n Benevent (Italia), al�ii �n frunte cu Kuber, sunt men�iona�i �n anul 670 �n Macedonia. O alt� ramur� a bulgarilor, din Onglos (Bugeac), �n frunte cu Asparuh, �n anul 679, presa�i de hazari, au trecut �n sudul Dun�rii ( �ntre Silistra �i Varna ). Ultimi migratori asiatici, pecenegii, cumanii, ungurii �i t�tarii nu vor mai putea influen�a dezvoltarea popula�iei romanizate din nordul Dun�rii care �i conservase obiceiurile �i tradi�iile �ntre Nistru �i Tisa.

In secolele VII-VIII, locuitorii romanici din Moldova, Muntenia, din zona intracarpatic� �i cei din Banat, Cri�ana �i Maramure� se numeau rum�ni (romani) �i istoricii contemporani �i men�ioneaz� cu numele de daci, spre a-i deosebi de locuitorii altor provincii din imperiu. Popula�ia roman� apar�inea romanit��ii orientale �i, �n secolele urm�toare, vor purta �i denumirile de vlahi, valahi ori volohi.

P�r�sirea provinciei Dacia de c�tre armata �i administra�ia roman� a �nsemnat �nceputul istoriei poporului rom�n, care a evoluat �i s-a dezvoltat �n str�ns� leg�tur� cu popula�ia romanic� din sudul Dun�rii, limba rom�n� p�str�nd �n structura gramatical� latin�, numeroase cuvinte daco-trace, a�a cum s-au conservat �i �n albanez� ori bulgar�. Unele cuvinte slave p�trunse �n limba rom�n� s-au datorat mai mult apartenen�ei poporului rom�n la ortodoxie, �mprumuturi comune preluate prin bilingvism sau prin contactul direct cu triburile slave sudice �n decursul secolelor VI-X. Majoritatea cuvintelor de baz� din limba rom�n� sunt de origine latin� �i continuitatea folosirii acelora�i tipuri de unelte agricole �ntre secolele II-XII demonstreaz� clar c� poporul rom�n �i-a p�strat �ndeletnicirile, agricultura fiind baza economiei, a r�mas statornic �n patria sa �i a receptat numai u�oare influen�e din partea popoarelor migratoare.

Poporul rom�n s-a format �ntr-o vatr� a Vechii Civiliza�ii Europene constituit� timp de trei milenii �n neolitic, altoit� cu elementele indo-europene timp de alte dou� milenii. Romanizarea popula�iei geto-carpo-dacice a fost un proces de �ncheiere a indo-europeniz�rii, o �ncercare de recuperare a Romei, sub �nsemnul vulturilor s�i, a spa�iului Vechii Civiliza�ii Europene extins� spre vest p�n� la ��rmurile Atlanticului �i �n Britania. Structurile constituite �n neolitic, cuceririle spirituale a cinci milenii de civiliza�ie, nu s-au transformat sub influen�a unor migratori, care numai c��iva zeci de ani s-au aflat �n contact direct cu popula�ia daco-roman� de la Dun�re �i Carpa�i. Aceste popoare migratoare, ele �nsele �n c�utarea civiliza�iei europene, nu au influen�at cursul istoriei vechilor popoare europene, ci, �n mod normal, ele �nsele au fost integrate de�i vechile idiomuri indo-europene au diferen�iat lingvistic popoarele. La originile lor, cu patru excep�ii, toate limbile din Europa au aceea�i sorginte. Ar putea fi neoliticul �i indo-europenii punctele de pornire spre o Nou� Europ� Unit�...





NOTE:



1.- Vezi: Gimbutas, Marija, Civiliza�ie �i cultur�. Vestigii preistorice �n sud-estul european, Bucure�ti, 1989, p. 51;

2.- Ibidem, p. 59. Tabel cronologic al Vechii Civiliza�ii Europene;

3.- Dumitrescu, Vladimir, Edifice destin� au culte d�couvert dans la couche Boian - Span�ov de la station-t�ll de C�scioarele, �n Dacia, XIV, 1970, p. 5-24, �i Dumitrescu, Hortensia Un mod�le de sanctuaire d�couverte dans la station �n�olithique de C�scioarele, �n Dacia, XII, 1968, p. 381-394;

4.- Georgiev, Vladimir, I.; Nikolov,Bogdan, Pismenosta varbu glinenata plo�ika ot s. Gradesni�a, �n Archeologija, Sofia nr. 3 din 1970, pag. 1-9; o interpretare a “scrierii” de la Tart�ria, a fost sugerat� de Radu Florescu �n nota 13, pag. 272, �n lucrarea Gimbutas, Marija, Civiliza�ie �i cultur�. Vestigii preistorice �n sud-estul european, op.cit.;

5.- Cele mai importante descoperiri care atest� vechea civiliza�ie european� au fost f�cute �n Europa sud-estic� �i dun�rean�, �n arealul statelor de ast�zi: Grecia, Italia estic� �i sudic�, fosta Iugoslavie, Bulgaria, Rom�nia, Ucraina de vest, Ungaria, Cehia �i estul Slovaciei;

6.- Gimbutas, Marija, Civiliza�ie �i cultur�.........., op.cit., pag. 78;

7.- Blance, B., Die Anfange der Metalurgie auf der Iberischen Halbinsel, �n Studien zu den Anfangen der Metalurgie, nr. 4, 1971; Charles, J., A., Early Arsenical Bronzes - a Metallurgical View �n American Journal of Archaeology, 71, 1967, p. 21-26; Deshayes, J., Les outils de bronze de Plndus au Danube, Paris, 1960; Gimbutas, Marija, Civiliza�ie �i cultur�..., op. cit., p. 51-123;

8.- Nestor, Ion, Zaharia, Eugenia, Sur la p�riode de transition du neolithique a l'age du bronze dans l'aire des civilisations de Cucuteni et de Gumelni�a, �n Dacia, 12, 1968, p. 17-44; Dinu, Marin, Quelques consid�rations sur la p�riode de transition du n�olithique a l'age du bronze sur le teritoire de la Moldavie, �n Dacia, 12, 1968, p. 129-140; Berciu, Dumitru, Contribu�ii la problemele neoliticului �n Rom�nia �n lumina noilor cercet�ri, Bucure�ti, 1961, p. 86-93, 173-190; Gordon-Childe, V., F�urirea civiliza�iei, Bucure�ti, 1966, p. 82-115; Idem, De la preistorie la istorie, Bucure�ti, 1967, p. 60-76; Mellaart, J., Prehistory of Anatolia and its Relations with the Balkans, �n Studia Balcanica, art. 5, 1971, p. 119-137; Ni�u, A., Reprezent�rile zoomorfe plastice pe ceramica neo-eneolitic� carpato-dun�rean�, �n Arheologia Moldovei, nr. VII, 1972, p. 9-96; Mongait, A., L., Arheologiia Zapadnoi Evrop�. Kamen�i vek, Moscova, 1973, p. 195-247, 272-292; Mansuelli, C., A., Civiliza�iile Europei vechi , Bucure�ti, 1978, vol. I, p. 64-109; Marinescu-B�lcu, S., Unele aspecte ale leg�turilor dintre neo-eneoliticul rom�nesc �i culturile egeice �i microasiatice, �n Pontica, nr. XIII, 1981, p. 57-65; Cuco�, ªt., C�teva considera�ii cu privire la sf�r�itul culturii Cucuteni, �n Carpica, nr. XVII, 1985, p. 33-40;

9.- Morintz, S., Contribu�ii arheologice la istoria tracilor timpurii. Epoca bronzului �n spa�iul carpato-balcanic, 1978; Bader, T., Epoca bronzului �n nord-vestul Transilvaniei. Cultura pretracic� �i tracic�, Bucure�ti, 1978; Petrescu-D�mbovi��, M., Depozitele de bronzuri din Rom�nia, Bucure�ti, 1977; Mongait, A., Arheologiia Zapadnoi Evrop�. Bronzov�i Jelezn�i veka, Moscova, 1974; Florescu, M., Contribu�ii la problema �nceputurilor epocii bronzului �n Moldova, �n Arheologia Moldovei, II-III, 1964, p. 143-216.;

10.- P�rvan, V., Getica. O pretoistorie a Daciei, edi�ia R. Florescu, Bucure�ti,1982; Vulpe, A., Aspects significatifs dans l’histoire et la culture des g�to-daces, �n RESEE, XVI, 1978, 4, p. 619-631; Preda, C., Monedele geto-dacilor, Bucure�ti, 1973; Danov, H., M., Tracia antic�, Bucure�ti, 1976; Florescu, A., Aspecte noi privind fortifica�iile traco-geto-dace din a doua jum�tate a mileniului I �.e.n., �n Monumente Istorice, XLIX, 1980,1, p. 11-18; Petrescu-D�mbovi��, M., Premisele civiliza�iei geto-dacice, �n Arheologia Moldovei, IX, 1980, p. 63-68.;

11.- Marinescu, G.,Considera�ii asupra a�a-zisei “probleme scitice” �n lumina descoperirilor arheologice de pe teritoriul Rom�niei, Muzeul de Istorie Bistri�a ( comunic�ri �i referate ), vol. II, 1971, p. 25-35; Bol�acov-Ghimpu, Al., A., Moldova din vechime p�n� la voievodat, Bucure�ti, 2000, p. 35-37;

12.- Pentru citatele din Herodot, vezi Istorii, edi�ia A. Piatkovschi, F. Van�-ªtef, Bucure�ti, 1961; Thracia, vol. V, Sofia, 1980 (articol semnat de A.P. Man�evici, p. 97-120); Berciu, D., Berciu-Dr�ghicescu, A., R�zboiul dintre ge�i �i per�i, 514 �.e.n., Bucure�ti, 1968, p. 59-76; Vulpe, A., Primele men�iuni despre geto-daci �n lumina unor analize istorico-arheologice, �n Revista de Istorie, 39, 1986, 4, p. 825-834; Alexandrescu, P., Histria �n epoca arhaic� (II), Pontica, XIX, 1986, p. 70-83; Berciu, D., 2500 de ani de la lupta ge�ilor pentru ap�rarea libert��ii �i independen�ei, �n Revista de Istorie, 39, 1986, 12, p. 1165-1171;

13.- Daicoviciu, H., Dacia de la Burebista la cucerirea roman�, Cluj-Napoca, 1972, p. 30-90; Cri�an, I., H., Burebista �i epoca sa, Bucure�ti, 1977, p.77�i urm.;

14.- Pentru desf�urarea "evenimentelor" din lumea tracic�, dup� relat�rile istoricilor greci, vezi: Fontes Historiae Thraciae Thracumque, vol. I, sub redac�ia: Zl. Goceva, V. T�pkova-Zaimova, V. Velikov, Sofia 1981; Bikerman, J., E., Chronology of the Ancient World, Londra, 1961, p.163-168;

15.- Fontes Historiae Daco-Romanae, Bucure�ti, 1964, vol. I (textele de la autori antici: Polibiu, p. 165; Pseudo-Scymnos, p. 173; Diodor din Sicilia, p. 199; Strabon, p. 224-243; Titus Livius, p. 225-263; Trogus-Pompeius, p. 359-361, Pliniu cel B�tr�n, p. 405; Ptolomeu, p. 359, 361; Dio Cassius, p. 671-677 etc.);

16.- Vezi: Daicoviciu, H, Dacia de la Burebista la cucerirea roman�, Cluj-Napoca, 1972, p. 30-91; Vulpe, R., Studia Thracologica, Bucure�ti, 1976, p. 39-79; Cri�an, I., H., Burebista �i epoca sa, Bucure�ti, 1977;

17.- Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., vol. I, p. 231, 237, 239 (informa�ii din Geografia lui Strabon); Gostar, N., Dinastii dace de la Burebista la Decebal, 1984, 1, p. 45-53; Protase, D., Decebalus per Scorilo �n lumina vechilor �i noilor interpret�ri, �n Thraco-Dacica, VII, 1986, 1-2, p. 146-153;

18.- Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., vol. I, carpii sau callipizii �n aceast� perioad�, sunt men�iona�i de: Ptolomeu, p. 539, 543, 555; Dexip, p. 733; vol. II, Lactan�iu, p. 5; Eusebiu din Caesarea, p.11; Aurelius Victor, p. 25; Ammianus Marcellinus, p. 25-127; Gostar, N., Cet��i dacice din Moldova, Bucure�ti, 1969; Bichir, Gh., Cultura carpic�, Bucure�ti, 1984;Diaconu, Gh., Dacia din nord-vest �n epoca roman�. Carpii �n teritoriul intracarpatic, 1986, 4, p. 296-308;

19.- Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., vol. I, p. 539, 543, 555;

20.- Dr�gan, C., I., Mileniul imperial al Daciei, Bucure�ti, 1986;

21.- Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., p. 359; Strabon Geografia, Bucure�ti, 1974, vol. II, p.156;

22.- Petolescu, C.C., Din nou despre pretinsul r�zboi al lui Caracalla contra carpilor, �n SCIVA, 39, 1988, 3, p. 281-286;

23.- Diculescu, C.C., Die Wandale und die Goten in Ungarn und Rumanien, Leipzig, 1923, p.6, 13-14; Schmidt, L., Geschichte der Wandalen , Munchen, 1942, p. 3-15; Vlassa, N., O p�trundere din vest a dacilor liberi pe teritoriul fostei provincii Dacia, �n secolul al IV-lea e.n. (Descoperirile de la Cip�u- "G�rle" ), �n SCIVA, 16, 1965, 3, p. 501-518. Primii doi autori sus�in existen�a unui regat germano(vandal)-roman �n Transilvania dup� retragerea roman�, cu capitala la Cluj-Napoca;

24.- Bichir, Gh., Cultura......, op.cit., p. 183-185;

25.- Dumitrescu, F., Pamfil, V.,......., Istoria limbii..., op. cit., p. 62-64; Rosetti, R., Istoria limbii rom�ne de la origini p�n� �n secolul al XVII-lea, Bucure�ti, 1968;

26.-Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., vol. II, p. 49 (Anonymus Valesii); 81 (Panegirici latini); p. 111-113 (Auxentius din Durostor); p.133 (Ammianus Marcellinus); p. 307 (Zosimos); p. 425 (Iordanes); Preda, C., Circula�ia monedelor romane postaureliene �n Dacia, �n SCIVA, 26, 1975, 4, p. 441-485; Diesner, J., H., The Great Migration, Leipzig, 1978, p. 91-129; Barnea, I., La politica dell'Impero Romano nel Basso Danubio dopo il ritiro aureliano, �n Coloquio italo-romano, Roma, 1982, p. 29-44 (extras); Barnea, I., Iliescu,O., Constantin cel Mare, Bucure�ti, 1982, p. 29-44;

27.- Palade, V., Ateliere pentru lucrat piepteni din os din secolul al IV-lea de la B�rlad-Valea Seac�, �n Arheologia Moldovei, IV, 1966, p. 261-276; Idem, Noi ateliere de lucrat piepteni din corn de cerb �n secolul al IV-lea e.n. la Valea-Seac�, �n Carpica, II, 1969, p. 233-252; Idem, Centrul me�te�ug�resc de prelucrare a cornului de cerb de la B�rlad-Valea Seac� dat�nd din secolul al IV-lea e.n., �n Studii �i comunic�ri de istorie a civiliza�iei populare din Rom�nia, nr.1, Sibiu, 1981, p. 179-215; �au, S., Nicu, M., Ein beschrifteter Glasbecher aus der Nekopole von Barcea-Tecuci (4 Jahrhundert U.Z.), �n Dacia, serie nou�, XXIX, 1985, 1-2, p.165-166; Davidescu, M., Cetatea roman� de la H�r�ova, Bucure�ti, 1989, p. 27-120; Spiritualitate �i istorie la �ntors�tura Carpa�ilor, volum editat de A. Pl�m�deal�, Buz�u, 1983, p. 69-77;

28.- Izvoarele istoriei rom�nilor, edi�ia C. Popa-Lisseanu, Bucure�ti, 1934-1939, op. cit., vol I, p. 26, 27 ,43, 88; vol. XV, p. 67, 107; Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., vol. II, p. 413, 427, 445, 457, 471;

29.- Procopius din Caesarea, R�zboiul cu go�ii, edi�ia H. Mih�escu, Bucure�ti, 1963, p. 180-254; Bol�acov-Ghimpu, A., A., La localisation de la forteresse Turris, �n Revue des �tudes sud-est europ�ennes, VII, 1969, 4, p. 686-690;

30.- Laszlo, Gy., �tudes arch�ologiques sur l'histoire de la soci�t� des Avares, Budapesta, 1955, p. 5-14, Guboglu, M., Turcii selgiuci �i statele lor �n Studii �i articole de istorie, XXXII, 1976, p. 33-43; Derijavin, N.,S.,Slavii �n vechime, Bucure�ti, 1949, p. 9-12; Lemerle, P., Invasions et migrations dans Balkans depuis la fin de l'�poque romaine jusqu'an VIII siecle, �n Revue historique, 221, fascicola 2, 1954, p. 265-308; Fontes Historiae Daco-Romanae, op. cit., vol.II, p. 539, 551, 603; S�mpetru, M., Situa�ia imperiului romano-bizantin la Dun�rea de Jos la sf�r�itul secolului al VI-lea �i �nceputul celui de al VII-lea, �n SCIVA, 22, 1971, 2, p. 271-245;

31.- Macinskii, D., A., K voprosu o teritoriia obitaniia slavian v. I-VI vekah, �n Arheologicenskii Zbornik, Leningrad, 17, 1976, p. 82-100; Goriunov, A., E., Rannie etap� istorii slavian Dneprovskogo Levoberejia, Leningrad, 1981, p. 11-82; Sedov, V., V., Vostocin�e slaviane v. VI-XIII v.v., Moscova, 1982, p. 3-45;

32.- Zeiller, J., Les origines chr�tiennes dans les provinces danubiennes d'Empire Romain, Paris, 1918, p. 555;

33.- Burn, E., A., Nicetas of Remesiana, his Life and Works, Cambridge, 1905, 13. Citat din Paulinus Nolanus, Carmina, XVII, p. 55-56: " donec optato patriam vehatur lactus ad urbem,... patrioque reddat limite tutum..."."