Dacii - Dacia - Burebista - Zamolxis - Kogaion - Decebal

Istoria Romanilor reprezinta in istoria universala istoria unui popor statornic, ce a oferit lumii un splendid exemplu de continuitate, un popor asezat in aceeasu vatra de etnogeneza ce si-a urmat propriul fagas de actiune si manifestare de cultura materiala si spirituala, dand valori de originalitate si durabilitate de necontestat, de mult intrate in patrimonial culturii universale.

Plamadit ca popor unitar, pe strabunul pamant al Daciei, romậnii si-au pastrat neintrerupt de-a lungul timpului continuitatea de viata materiala, etno-lingvistica si cultural-spirituala. Iata ca plecand de la origini, descoperim numele stramosilor, Dacii… Desigur ii cunoastem de la ora de istorie, acei oameni care “cuceriti”de romani au dat nastere de-a lungul timpului poporului roman. Dar oare ne-am intrebat vreodata daca aceasta teorie detine adevarul in procent absolute? Cu siguranta ca raspunsul se va impune imediat acesta fiind un categoric “NU!”
Urmarind evolutia stramosilor nostri pe pamantul Daciei vom putea analiza mai bine propira noastra istorie, sa observam propriul nostrum intere pentru propria noastra identitate.
Se stie ca interesul unui popor pentru istoria sa demonstreaza dimensiunea gradului sau de cultura si civilizatie, prin istorie, el se identifica in randul popoarelor lumii. Dacii nu numai ca s-au numarat printre popoarele lumii antice dar au stabilit niste nivel superioare acelor timpuri de civilizatie. Cunoscand radacinile milenare ale poporului nostrum si sacrificiile inaintasilor nostril vom reusi sa pretuim sis a iubim mai mult inaltele cuceriri ale prezentului sis a contribuim la amplul process de perpetuare a valorilor culturale ale unui popor ce isi are radacinile “de patru ori milenare” asa cum spunea N. Iorga.
Trecutul glorios al poporului nostrum, reprezinta cea mai pretioasa mostenire a poporului roman, valoare inestimabila si totodata unica. Nu este greu de observat ca celelalte popoare italieni, francezi, spanioli isi revendica vechile lor origini numai cei din Dacia tac, invaluiti in antichitatea lor neguroasa dar mai ales TAC PRIN STRANEPOTI!!
Mitul getic, un mit exterior finite getice aplicat enigmei acestui neam tulbura si astazi. Romậnii spunandu-si romani au pastrat pamantul lasat de inaintasi. Roma a construit in Dacia valuri, poduri, cetati iar bastinasul pentru a le putea avea a trbuit sa se proclame “romanizat”.
Primii cronicari ai romanilor isi proclama deschis latinitatea si au orgoliul de a mosteni geniul constructor al romanilor, evocandu-l nostalgici.O ignorare a sinelui? Nu, fiindca acest sine nu era latin, nu avea cum sa fie latin ci doar dacic prin constiinta.
Romậnii au fost obligate sa fie latini daca nu vroiau sa se risipeasca in fiinta unor neamuri instabile, ei prin constiinta trebuiau sa pastreze acelasi pamant strabun, unde s-au nascut, afirmat si dezvoltat continuu.
Asadar, in zorii evului mediu carturarii, din diverse motive revendica denumirea de “latini”. Pentru Stolnicul Cantacuzin dacul era “Dacus puer”, autohtonul innocent, dar in limba romana din sec. al XVIII-lea, in cazul in care semantica atestata de Stolnic este exacta semnificatia cuvantului dac este “om de rand” “om din multime”, “om simplu” altceva decat neamul in intregimea lui care-si afisa originea “latina”.
Din aceasta pricina primii invatati ai romanilor in epoca de cristalizare a teoriei originii accepta cu naivitate, ideea “golirii Daciei” prin razboaiele romane, idea “exterminarii autohtonilor” si a “suprematiei colonistului” care asigura in aceasta ordine de idei puritatea Latina noului neam, “necontestata si indiscutabila”.
Invatatii Scolii latiniste cunosc orgoliul puritatii sangelui latin si sustin originea poporului roman ca fiind latina. Dar iata ca, din popor, un om simplu, imbracat in straiele poporuluisau, un adevarat descendent dac, Badea Cartan face drumul pana la Roma intr-un pelerinaj al originei pentru a se inchina in fata Columnei cea care-I invesnicise pe dacii supusi dar niciodata invinsi; Badea Cartan devenind astfel “un dac coborat de pe Columna”
Oare nu este cazul san e intrebam: Cand ne vom revendica originea noastran dacica, deja este foarte tarziu fata de celelalte popoare neolatine.
Descoperirea sinelui adanc, a parintilor celormai vechi este actul supreme de orgoliu al unui neam. Tarziu, in sec. al XX-lea romanii vor afla ca spaniolii secolului al XIII-lea ii anexasera in mitologia si istoria lor ca parinti directi pe Burebista(Bureuista), pe Deceneu(Dicineo), pe Decebal(Decebalo) ignorandu-l hispanicul Traian. Cand “Historia Gothica” a lui Rodrigo Jimenez de Rada si Cronica General a lui Alfonso el Sabio vor fi traduse in limba romana iar romanii vor avea ocazia ce partie de foc au trasat daco-getii peste intreaga Europa medievala intr-o vreme cand faima Romei Antice se stinsese pretutindeni iar cenusa amintirilor ei nu mai incalzea nici un neam doar pe stramosii daco-getilor, ce-si spuneau romani adica romậnii.
Lipsa surselor scrise despre geto-daci conjugata cu falsa mandrie a originii romane la romậnii de azi se va instala ca un perete nocturn intre constiinta urmasilor si realitatea acelei omeniri antice din care ne tragem incat Hasdeu consternat de indelunga uitare sau indelunga ignorare striga patetic in 1860 „Pierit-au dacii”.
Iata de unde a plecat, care au fost motivele pentru care gresit am fost proclamati „latini” continuatori ai Romei in aceasta parte de lume.
Exemple sau argumente care sa contracareze aceasta falsa teorie pot continua insa scopul meu in aceasta lucrare este de a demonstra ca elevilor de astazi, cetatenii de maine, li se preda o teorie a originii falsa, perpetuata de-a lungul vremii.
Aceasta ignoranta fata de istorie va avea repercursiuni asupra viitorului nostru.
Raman la propria-mi opinie, aceea ca intereseul unui popor pentru istoria sa reprezinta oglindirea gradului sau de dezvoltare culturala. Interesul pentru istorie insa nu reprezinta acceptarea doctrinei „CREDE SI NU CERCETA” asadar cititorule nu uita niciodata, oriunde te-ai afla ca tu esti Dac!
Alexandru Georgescu
"


Create an account