Prin vara anului 1927, mos Grigore Radutu spunea invatatorului Gheorghe Balta urmatoarea poveste:

Se spune ca pe muntele Ceahlau ar fi trait candva un neam de uriasi, popor de oameni grozav de inalti si de tari. si-au adus cu dansii niste vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, si-i pasunau toata vara pe plaiurile muntelui, pana da omatul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, catre apus si miaza-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci si pana acum asa ii spune.


Dar intr-o iarna, a dat in ei o molima de s-au prapadit batrani si tineri si bouri. Ar mai fi scapat doi, o fata si un baiat. Acestia, luand putinii bouri ce erau feriti de crunta boala, s-au urcat sus in plaiul muntelui. si numai ce le-a trecut prin gand celor doi tineri: sa ridice acolo sus fiecare cate un turn, doar i-o vedea si oamenii dinspre soare rasare. si asa au tot carat lespezi si stanci; baiatul a ridicat un turn mai mare si mai lat, iar fata unul mai mic, dupa puterile ei. Oamenii din vai priveau mirati cum se ridica zi de zi aceste piscuri prea marete. Numai ca in ziua in care isi schimba codrul fata verde, ziua de Probajini, numai ce trasni in peretii muntelui, nori de zloata si de gheata s-au prabusit curmand orice viata pe tot cuprinsul muntelui. si peste ceasuri, cand mandrul soare si vanturile limpezira haul, cu-n stanjen se saltase Ceahlaul...
Dupa ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivazand pe cei doi tineri uriasi si nici o miscare in munte, s-au urcat pe culme si i-au cautat. intr-un tarziu au dat de ei turtiti sub greutatea ghetii. Le-au zidit mormant de piatra, acolo unde-i aflara. in anul celalalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, si au adus o toaca pe care au intepenit-o acolo sus, pe varful cel mai inalt. si de atunci, in fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin vai si lunci, barbati, femei si copii, fac o slujba in sobor, cinstind mormantul acelor uriasi.
si iaca asa, de atunci, turnului mai mare ii zice Toaca, iar celuilalt ii spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri in jos, acolo unde lumina-i fara spor, ii jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Uriesilor...
"