�n anul 336 �.e.n., dup� moartea lui Filip II, al c�rui morm�nt a fost descoperit, nu cu multi ani �n urm�, la Vergina1, l�ng� Salonic, pe tro�nul regatului macedonean a urcat t�n�rul Alexandru, cel care �n numai c�tiva ani avea s� realizeze unul din cele mai mari state ale antichit�tii, �nainte de a porni �ns� �n marea campanie din Orient, Alexandru a �ntreprins o ex�peditie �mpotriva triballilor din nordul Peninsulei balcanice, care, sub conducerea regelui Syrmos, f�ceau dese incursiuni contra macedonenilor.


Cu relatarea acestui episod �si �ncepe Flavius Arrianus (Arrian), istoricul latin din sec. II e.n., vestita sa lucrare Anabassis Alexandri (Expe�ditia lui Alexandru) �n cu�prinsul c�reia g�sim impor�tante stiri despre istoria geto-dacilor2. C�ci dup� luptele cu triballii (retrasi �ntr-un os�trov pe Dun�re), Alexandru a trebuit s� �nfrunte pe geti, aliatii lui Syrmos. Trec�nd cu oastea sa Dun�rea— cu toat� �mpotrivirea celor aproape 14.000 lupt�tori geti (4000 c�l�reti si 10.000 pedestrasi) — Alexandru ar fi ocupat o cetate getic� situat� cam la o parasang� (aproximativ 5,5 km) de malul fluviului.
S�nt mai multe discutii "�n istoriografia noastr� cu pri�vire la locul �n care s-a desf�surat aceast� lupt�. Pornind de la presupusa asezare a tri�ballilor pe teritoriul de azi al Iugoslaviei, o seam� de cer�cet�tori apreciaz� c� retrage�rea triballilor si getilor s-ar fi petrecut pe unul din os�troavele de la Dun�re: Ada Kaleh, Ostrovul Mare ori Si�mian.
Dup� p�rerea altor cercet�tori, Alexandru ar fi trecut Dun�rea �n dreptul Zimnicei de azi, p�rere ce a c�p�tat si mai mult� consistent� dup� descoperirea si cercetarea pe cale arheologic� a unei cet�ti geto-dacice (dava), dat�nd din sec. IV �.e.n. si av�nd o pozitie geografic� oarecum asem�n�toare celei descrise �n opera istoricului latin. �n sf�rsit, alte p�reri au apreciat ca loc de tre�cere Delta Dun�rii, localizare ce-si are temeiul �n chiar scrierea lui Arrian: „Syrmos, regele triballilor, care aflase de mult de marsul lui Alexan�dru, trimisese femeile si copiii triballilor la Istros, d�ndu-le porunc� s� treac� fluviul p�n� ce vor ajunge pe unul din os�troavele lui, numit Peuce [s.n.]. Tracii vecini se si refugiaser� pe acest ostrov din cauza �nant�rii lui Alexandru; p�n� si Syrmos �si c�uta ad�post �n acelasi punct �mpreun� cu suita sa; �ns� cea mai mare parte a triballilor avea s� se repead� �n directia contrar�, anume spre r�ul care fusese, �n ajun, punctul de plecare al lui Alexandru".
Mentionarea insulei Peuce — pe care majoritatea istori�cilor si geografilor o situau �n Delta Dun�rii sau �n apro�piere de v�rsarea fluviului — pare a rezolva locul conflic�tului dintre Alexandru si geti. S-a emis �ns� p�rerea c� acest pasaj ar fi un adaos t�rziu, f�cut de un copist al operei lui Arrian si ar fi fost preluat ca atare �n toate editiile.
Oare asa s� fi stat lucrurile? Parcurg�nd o alt� scriere antic�, Historia Alexandri Magni Macedonis, apartin�nd isto�ricului latin Curtius Rufos, care a tr�it ca aproape un secol �naintea lui Arrian, �n vremea �mp�ratului Claudius (41-54 e.n.) constat�m c� pasajul ce relateaz� acest mo�ment este aproape indentic: „Dincolo de muntii Haemus [numele antic al Balcanilor] locuiau triballii, o populatie puternic�. C�nd Alexandru co�bor� la ei, Syrmius, regele lor, av�nd cunostint� de mai �na�inte de expeditia lui Alexan�dru, se retr�sese �n insula Peuce". Ar fi cel putin curios ca, �n ambele opere, mentio�narea insulei Peuce s� se datoreze interventiei ulterioare a c�te unui copist. Nu e mai lo�gic s� credem c� acest pasaj figura de la �nceput �n operele ambilor istorici? Dar nu este singurul am�nunt care pledeaz� pentru insula Peuce ca loc de desf�surare a luptei dintre Alexan�dru si geti. Dup� ce relateaz� ciocnirea dintre macedoneni si triballii trimisi �n sens con�trar de regele lor, pentru a-l deruta pe Alexandru cel Mare, Arrian continu�: „Alexandru ajunse pe malul Istrului a treia zi [s.n.] dup� lupt� [e vorba de ciocnirea cu avan�garda triballilor]... �n acest punct, Alexandru d�du de un num�r de cor�bii plecate din Bizant, care navigaser� �n Pon�tul Euxin si urcaser� �n susul fluviului ca s� se �nt�lneasc� cu el”. Asadar, �nc� de la por�nirea expeditiei, Alexandru o g�ndise astfel �nc�t s� atace pe geti si tribalii din dou� di�rectii, pe uscat si pe ap�. Cele dou� armate (naval� si de us�cat) trebuiau s� se �nt�lneasc� la un punct prestabilit, pe Dun�re.
S� admitem c� acest punct ar fi fost dava de l�ng� Zimnicea. Ce ar fi urmat �n acest �n caz? Ar fi trebuit ca ambarcatiile macedonene, putine la num�r, („Cor�biile erau doar c�teva si oaste, pe ele, putin� la num�r" — precizeaz� Arri�an: „Alexandru avea o flot� mic�”— spune, la r�ndul s�u, Curtius Rufus), s� r�zbat� �mpotriva curentului merg�nd cale �ndelungat� (Zimnicea se afla la 600 km dep�rtare de gurile Dun�rii) printr-un teri�toriu controlat de inamic si care putea s� actioneze �mpo�triva ambarcatiunilor lui Alexandru: „monoxyle [luntre sco�bite �ntr-un trunchi de copac — precizeaz� acelasi Arrian] erau multe pentru c� oamenii de pe malul Istrosului le fo�losesc la pescuit, comunic� �ntre ei cu ajutorul lor si — multi dintre ei — le folosesc c�nd vor s� prade".
�n aceste conditii, misiunea cor�biilor macedonene de a se �nt�lni la data si locul fixate cu oastea lui Alexandru ar fi fost extrem de dificil�. Mult mai logic este s� admi�tem c� aceast� �nt�lnire a avut loc undeva �n Delta Dun�rii.
Mai r�m�ne un element �n leg�tur� cu insula Peuce. At�t Curtius Rufus, c�t si Arrian, o prezint� ca o insul� cu ma�luri abrupte, greu accesibil�. „Coasta insulei este si ea aproape toat� pov�rnit� si greu de atacat; �n sf�rsit apa fluviului curge n�valnic� si amenint�toare, fiind g�tuit� �n acel punct" — scrie Arrian, iar Curtius Rufus precizeaz�, la r�ndul s�u, c� „malurile fluviu�lui erau c�t se poate de pov�rnite si debarcarea era grea, iar adversarul puternic si vigi�lent se putea ap�ra foarte usor".
O asemenea insul� ar fi greu de identificat �n peisajul de ast�zi al Deltei si acest argu�ment a c�nt�rit mult �n ana�lizele istorico-geografice. Nu�mai c�, �n vremea c�nd se pe�treceau aceste evenimente, Dun�rea se v�rsa �n mare nu prin trei brate ca ast�zi, ci prin cinci. Arrian a constatat-o, personal, c�nd a str�b�tut, �n tinerete, aceast� regiune: „Primul brat — scrie el — este al Peucei, numit asa din cauza insulei Peuce de care este cel mai apropiat. Din albia sa, mai sus de Histropolis [Histria], se formeaz� un lac cu o circum�ferint� de 65.000 pasi, numit Halmyris [lacul Razelm]”.
Efectu�nd, recent, cercet�ri geomorfologice asupra acestei zone, dr. Alexandru Rosu a f�cut constatarea c� „bratul Sf. Gheorghe �si dirija cea mai mare parte a apelor sale prin poarta Beibugeacului [zon� din nordul Razelmului], transform�nd promontoriul Dunav�tului �n insul�, corespunz�toare, dup� p�rerea noastr�, enigmaticei insule Peuce". Co�lina Dunav�tului, �nalt� �n unele locuri p�n� la 60 m, ar corespunde perfect malurilor „pov�rnite" din antichitate, d�ndu-ne astfel „cheia" �ntregii discutii.
Socotim, deci, c� lupta din�tre geti si Alexandru cel Mare din anul 335 �.e.n. a avut loc pe Dun�re, dar nu �n dreptul davei de la Zimnicea, cum se socoteste, �ndeobste, �n isto�riografia noastr�, ci �n partea sudic� a Deltei Dun�rii (Del�ta de atunci!) unde exista o puternic� formatiune politic� getic�, �n stare s� reuneasc� 14.000 lupt�tori. Dac� nu ar fi s� mention�m dec�t tezau�rul princiar de la Agighiol si ar fi suficient pentru a ilus�tra puterea si bog�tia princi�pelui get care st�p�nea aceste teritorii. Aici s-au desf�surat, dup� p�rerea mea, evenimen�tele din 335 �.e.n. O probeaz� si �nt�mpl�rile petrecute �n anii urm�tori. Dup� plecarea lui Alexandru �n expeditia asiatic�, neamurile geto-dacice si-au reafirmat independenta. Trimis �mpotriva lor �n anul 326 �.e.n. generalul Zopyrion a esuat �n expeditia �ntreprins� la gurile Dun�rii, pierind �n „pustia getic�" �mpreun� cu cei 30.000 ostasi care �l �nsoteau.

de EUGEN PANIGHIANT

"