"Timp de c�teva zile am vizitat frumoasa vale a Hategului, unde odinioar� a fost Sarmizegetusa; am umblat din sat �n sat �n munca de cer�cetare. Am trecut si prin frumoasa si bine �ntretinuta cetate Maros, de l�ng� Vetel, aproape, de Deva, unde, �n �mprejurimi, am g�sit �mpr�s�tiate pietre cu inscriptii vechi, pe care le-am adunat".


Astfel consemna marele is�toric al lumii romane Theodor Mommsen (1817-1903), �n Raportul prezentat Aca�demiei de stiinte din Berlin, la 28 octombrie 1857, rezul�tatul c�l�toriei sale de studii efectuate cu o lun� mai �nainte pe locurile str�vechii capitale a Daciei, Sarmizegetusa. Sa�vantul german �ntreprinsese aceast� c�l�torie cu sprijinul Academiei din Berlin, �n ve�derea str�ngerii de material stiintific despre antichit�tile romane de la noi, necesar alc�tuirii corpusului de inscriptii latine, cu a c�rui editare fusese �ns�rcinat de forul academic berlinez. Prezenta sa �n Tran�silvania se �nscrie, astfel, ca un moment deosebit de sem�nificativ pe firul traditiilor leg�turilor dintre oamenii de stiint� rom�ni si str�ini, marc�nd interesul pe care istoricii occidentali �l purtau istoriei poporului rom�n, str�vechii sale culturi si civilizatii.
�n acel an, 1857, c�nd Th.Mommsen "vizita Transilvania si vestigiile sale care evocau istoria de �nceput a daco-romanilor, savantul era �n plin� afirmate. Ap�ruser� primele trei volume, �ntre 1854 si 1856, din monumentala sa sintez� Istoria roman�, lucrare care deschisese noi orizonturi �n studierea si �ntelegerea evo�lutiei istoriei romanilor. „Epigrafist, cunosc�tor al institu�tiilor romane, mai ales cele de drept, politic, lingvist, nu�mismat, Mommsen era, f�r� �ndoial�, preg�tit ca s� scrie istoria poporului roman — nota profesorul universitar Teohari Antonescu (1866-1910), �n prezentarea consa�crat� �nv�tatului german �n volumul III al Enciclopediei rom�ne (Sibiu, 1904). �n ade�v�r, istoria sa roman� a st�rnit de la �nceput o admiratie general� si a fost tradus� �n mai toate limbile popoarelor culte ale Europei".
Istoricul german se f�cuse cunoscut �n cercurile stiiritifice si prin studiile sale de epigrafie, pentru care fusese stimulat si de profesorul s�u de la Universitatea din Kiel, Otto Jahn. �n 1844, cu o burs� din partea guvernului danez, a �ntreprins o c�l�torie de studii �n Franta si Italia. La Roma, ca oaspete al Insti�tutului prusian de arheologie, a luat contact cu unii dintre cei mai buni cunosc�tori ai inscriptiilor antice latine, �ncurajat de marele epigrafist Bartolomeo Borghesi (1781-1860), pe care �l va considera permanent maestrul s�u, Mommsen a pl�nuit publica�rea unei vaste culegeri de inscriptii latine, Corpus Inscrip�tionum Latinarum, al c�rei prim volum a ap�rut �n 1863. Lucrarea, realizat� de Th. Mommsen cu colaborarea unor prestigiosi istorici ai vremii sale, a ap�rut �n 20 tomuri �n timpul vietii savantului, cuprinz�nd peste 200.000 inscrip�tii din toat� aria lumii romane. Profesorul I.I.Russu (1911-1984) sublinia c� „este prima realizare stiintific� valabil� si durabil� p�n� azi si va r�m�ne �n viitor... pentru epigrafia tuturor zonelor Imperiului ro�man, fiind temelia monumental� a document�rii cu privire la toate problemele istorice ale provinciilor [romane]". Acest corpus, de inscriptii a fost consultat si de marele nostru poet Mihai Eminescu, care si-a extras din el informatii referitoare la str�mosii nostri daco-romani.
Opera si activitatea lui Mommsen au fost cunoscute si pretuite de timpuriu �n Rom�nia. Printre colaboratorii s�i s-a aflat, de altfel, si Grigore Tocilescu (1850-1909), consemnat �n repetate r�nduri �n volumul III din Corpus Inscriptionum Latinarum, con�sacrat inscriptiilor din Dacia antic�, �n prezentarea amin�tit�, Teohari Antonescu sub�linia c� timp de 10 ani, „de la 1850 la 1860, [Mommsen] scoa�te la lumin� opere de valoare nepretuit�, care prin metoda cercet�rilor si prin importanta rezultatelor dob�ndite au r�mas si ast�zi [zorii, secolului XX] �nc� ne�ntrecute".
Recent, Editura stiintific� si enciclopedic� a �nceput pu�blicarea traducerii integrale a Istoriei romane, din care a ap�rut volumul I (cuv�nt �nain�te de acad. Emil Condurachi, traducere Joachim Nicolaus). Relev�nd contributia istoricu�lui german la dezvoltarea stu�diilor romane, acad. Emil Condurachi (1912-1987) ar�ta �n cuv�ntul �nainte al traducerii rom�nesti: „Istoria roman� a lui Mommsen... a fost si con�tinu� si ast�zi s� fie conside�rat� drept un adev�rat monu�ment al istoriografiei moderne asupra Romei antice realizat �n secolul trecut". Lucrarea, subliniaz� regretatul istoric ro�m�n, „r�m�ne un model de severitate stiintific� si de so�brietate �n expresie, calit�ti ce merit� a fi scoase �n eviden�t� si date drept exemplu".
Istoria roman� a lui Mom�msen ne retine atentia si dato�rit� opiniilor pe care le avan�seaz� asupra str�vechilor locui�tori ai p�m�nturilor rom�nesti, geto-dacii. Astfel, potrivit manierei sale de a �nf�tisa nu numai comunit�tile romane, ci si pe cele ale vecin�t�tilor, Mommsen se opreste si la societatea geto-dac� contem�poran� cu personalitatea cea mai mult agreat� de el, Cezar. �n subcapitolul Noul regat al dacilor, savantul german sub�liniaz� c�, spre mijlocul seco�lului I �.e.n., „pe vastele c�mpii ale Daciei se organiza poli�tic un popor care era destinat s� joace un alt rol �n istorie dec�t besii si dantheletii" (tri�buri care h�rtuiau unit�tile militare romane din Balcani, f�r� a constitui un pericol se�rios pentru ansamblul puterii Romei). Dup� ce evoc� pe Zamolxis, �n care vede o fiint� uman� si o divinitate, si �nr�urirea cultului lui asupra edificiului social si statal geto-dacic, Mommsen scoate �n relief personalitatea regelui Burebista, care, „cu multimile sale disciplinate prin tenacitate si entuziaste, a fondat �n timp scurt un regat puternic care se �ntindea pe ambele maluri ale Dun�rii... Nu existase �nc� nici un contact direct cu ro�manii si nimeni nu putea s� spun� ce va deveni acest regat, ale c�rui �nceputuri amintesc pe cele ale Italiei; nu era �ns� nevoie s� fii profet ca s�-ti dai seama c� niste proconsuli ca Antonius si Piso1 nu erau f�cuti s� se lupte cu zeii", adic� cu conduc�torii geto-dacilor, regele si marele preot, care erau asemuiti cu zeii.
C�l�toria de studii a lui Mommsen �n Transil�vania se �nscrie cu o semnifica�tie deosebit� �n cadrul activi�t�tii stiintifice a savantului. Ea ilustreaz� interesul deose�bit pe care istoricul �l acorda antichit�tilor romane de la noi, a c�ror studiere si publi�care erau menite s� contribuie la mai buna cunoastere a istoriei latinit�tii orientale din primele secole ale mileniului �nt�i al erei noastre.
Desi activitatea sa de cer�cetare si munca de la catedr� �l absorbeau, Mommsen a luat hot�r�rea de a vizita Transil�vania �n toamna anului 1857. La 30 iunie, el �i scria, �ntre altele, c�rturarului Fr.M�ller, din Sighisoara: „Actiunile si cercet�rile pe care le �ntre�prind s�nt — at�t pentru pa�tria dv. c�t si �n sinea lor — actiuni de important� natio�nal� si �n folosul tuturor".
Dup� minutioase preg�tiri "�ntre care consultarea unor publicatii transilv�nene, informarea despre principalele co�lectii si colectionari de anti�chit�ti, despre obiectivele si localit�tile de vizitat" la 12 septembrie 1857, Mom�msen �l anunta pe acelasi Fr.M�ller c� era gata de drum. „M�ine dimineat� — scria el — p�r�sesc Viena... pentru a ajunge la Cluj... Fie ca timpul s� fie prielnic pentru a-mi dezv�lui cu toat� splendoarea tara d-voastr� pretioas�". Tot �n vederea facilit�rii cercet�ri�lor sale, Mommsen a luat le�g�tura si cu istoricul sas Georg Daniel Teutsch (1817-1893), din Sibiu, care i-a recomandat o serie de istorici si c�rturari transilv�neni, care puteau s�-i fie de folos �n cercet�rile sale.
Dup� cum afl�m din acelasi Raport prezentat Academiei de stiinte din Berlin, Mommsen si-a �nceput investigatiile la Ilisua, l�ng� Dej, localitate din apropierea fostei granite de nord a Imperiului roman. De aici, s-a deplasat la Cluj, pre�zenta sa fiind consemnat�, la 24 septembrie 1857, �n paginile unui ziar al vremii, care �nregistra minutiozitatea cu care istoricul german a cercetat piesele aflate �ntr-o colectie particular� (busturi, coloane de piatr�, pietre de morm�nt etc.). Si-a continuat c�l�toria la Turda, Grind (Luncani), Aiud, Sebes, examin�nd si copiind alte inscriptii aflate �n diferite colectii.
La 1 octombrie 1857, Th.Mommsen a ajuns la Blaj, unde a fost oaspetele renumi�tului filolog Timotei Cipariu (1805-1887). S-au �ntretinut, desigur, pe �ndelete, despre m�rturiile daco-romane, ve�chimea poporului rom�n, Cipa�riu �mp�rt�sindu-i din preocu�p�rile sale privind studierea istoriei limbii rom�ne. �n 1854, Cipariu publicase Elemente de limba rom�n� dup� dialecte si monumente vechi si, �n 1857, preg�tea Crestomatia, sau ana�lecte literare din c�rtile mai vechi si noue rom�nesti, tip�rite si manuscrise, �ncep�nd de la seclul XVI p�n� la al XIX cu notit� literar�, care urma s� apar� �n 1858. Sa�vantul german va fi admirat si cercetat, de asemenea, fai�moasa bibliotec� a lui Cipariu, cea mai mare bibliotec� roma�neasc� particular� din Tran�silvania acelei vremi, cu va�loroase tip�rituri si manuscri�se �n limbile latin�, greac�, ebraic�, persan�, arab�, turc�, spaniol�, sirian� s.a.
Din Blaj, istoricul german s-a �ndreptat spre Si�biu, unde a luat leg�tura cu naturalistul Eduard Albert Bielz (1827-1898) si cu isto�ricul si publicistul Michael Johann Ackner (1782-1862).
"Mommsen a ajuns �n seara zilei de 2 octombrie [1857] la Sibiu — avea s� relateze �ntr-o scrisoare, un an mai t�rziu, Ackner... M-a surprins la Gusterita, �n dimineata zilei de 3 octombrie, �nsotit de [Eduard] Albert Bielz. Dup� salutul de bun venit si unele schimburi de cuvinte, m-a rugat s�-l �nsotesc, p�n� la Or�stie, de acolo pe valea Hategului si �napoi, p�n� la Deva si M[aros] Nemeti (Min�tia)".
�n zilele de 3 si 4 octombrie 1857, istoricul german a vizi�tat Sibiul si �mprejurimile, a studiat piesele epigrafice de la Muzeul Brukenthal si din colectia lui Ackner, a fost primit de primarul orasului si s-a �nt�lnit cu presedintele Asociatiei istoricilor sibieni. �n dup�-amiaza zilei de 4 octombrie, a f�cut o plimbare �n �mprejurimile Sibiului. „Mom�msen — scria Ackner — era �nc�ntat de privelistea lantu�lui de munti �nalti si a minu�natei v�i a Cibinului". �n seara aceleiasi zile, savantul si-a continuat investigatiile la Muzeul Brukenthal. “Dup� ce am v�zut si admirat la lumin� de lum�nare, p�n� noaptea t�rziu, o mare parte a monede�lor de la Brukenthal si cameele formidabile, pietrele antice, ad�nc si �n relief t�iate, (c�tre 200 piese), ne-am desp�rtit de Mommsen", relateaz� Ackner. Tinta c�l�toriei era �ns� regiunea Sarmizegetusei, str�vechea capital� a Daciei, tinut bogat �n m�rturii ale unui glorios trecut. La 5 octom�brie, savantul german a ple�cat la Alba Iulia, continu�ndu-si apoi investigatiile la Zlatna, Abrud, Rosia Mon�tan�. La 6 octombrie, a cerce�tat vestigiile de la Or�stie, Simeria, S�cele, Bretea Rom�n�, Hateg, S�nt�m�ria Orlea, Totesti, P�clisa, Ostrov. �n 7 octombrie, s-a deplasat la R�u de Mori, la Clopotiva, Ulpia Traian� (Gr�distea), Densus, F�rc�din, iar de aici, �n 8 octombrie, la Hunedoara si Deva. �n 9 octombrie a fost la Vetel (Mintia), Br�nisca si Zam. A descoperit cu acest prilej noi inscriptii la P�cl�sa si Deva, fapt consem�nat, de ziarul sibian Telegraful rom�n la 17 octombrie 1857. Deosebit de rodnic�, c�l�toria de studii a lui Mom�msen �n Transilvania s-a soldat cu o bogat� recolt� stiintific�. Rezultatele cercet�rilor le-a valorificat �n tomul III, al corpusului de inscriptii, publicat �n 1873. S�nt c�teva sute de inscriptii, diplome, table cerate din Alburnus-Rosia, �n�sotite de un bogat material, ilustrativ. Mult� vreme acest corpus a r�mas una dintre cele mai importante surse epigrafice pentru cunoasterea Da�ciei romane, cu toate lacunele si inexactit�tile sale. O editie critic� a m�rturiilor epigrafice din Dacia roman� a fost ini�tiat� abia �n anii din urm� c�nd, sub egida Academiei de stiinte sociale si politice, a �nceput publicarea corpusului Inscriptiile antice din Dacia si Scythia Minor, a c�rui prim� serie cuprinde Inscriptiile Daciei romane (vol. I — 1975, II - 1977, III1 - 1977, III2 - 1980).
�n urm� cu 130 ani, Theodor Mommsen — asemeni al�tor istorici, oameni de cul�tur�, artisti, de-a lungul seco�lelor —, convins de �nsemn�tatea pe care o prezenta cu�noasterea trecutului poporu�lui rom�n pentru studierea istoriei generale a continentu�lui, a venit s� bat� cu pasii lui p�m�ntul rom�nesc al Transil�vaniei. O c�l�torie �n care bucuria de a �nt�lni oameni si locuri minunate s-a �nsotit permanent cu satisfactia intelectuai� de a lua contact cu noi si noi m�rturii ale unei bogate si �ndelungate istorii.

de PAUL ABRUDAN

"