�n ultimul secol, asezarea dacic� de Ia Alba Iulia a constituit obiectul a numeroase ipoteze si p�reri formulate de c�tre istorici. �n prima jum�tate a secolului al XX-lea, E. Komemann, N. Iorga, I. Martian, C. Patsch, C. Daicoviciu, Gr. Florescu etc. au sustinut existenta unui sat al autohtonilor daci (vicus) sau a unei 'fort�rete' preromane. �n 1949, examin�nd “natura ob�rsiei, factorul topografic si antropogeografic, �nceputurile si originea numelui”, I.I. Russu localiza cetatea locuit� de tribul Apulilor de pe malul drept al Muresului. �n 1961, eruditul clujean a reluat problematica asez�rii Apoulon si a adus noi contributii onomastice la etimologia si semnificatia tribului apulilor �n Dacia antic�. Ulterior, Iudita Winkler (1965) afirma c� “existenta unui strat dacic nu este sprijinit� de materiale arheologice”, iar, �n 1968, M. Macrea era convins c� cele c�teva ‘sporadice urme preromane iesite la iveal� nu pot confirma vreo asezare dacic� mai important�”.


Descoperirile numismatice din veacul al XIX-lea si din prima jum�tate a secolului urm�tor au adus unele informatii cu privire la localizarea si cronologia relativ� a asez�rii autohtone de la Alba Iulia. Dar, �n ultima jum�tate de veac, al�turi de cele c�teva piese mai vechi lipsite de localizare topografic�, semnal�m descoperirea, �n 1950, de c�tre I.H. Crisan, la vest de Liceul “Horia, Closca si Crisan” a primelor fragmente ceramice din faza clasic� a Lat�nului. Resturi de vase s-au identificat �n incinta “Cet�tii”, �n jurul Catedralei romano-catolice (1974), �n Calea Motilor (1979) si la cap�tul estic al B-dului Transilvania (1987). Cercet�rile efectuate de R. Heitel si V. Moga pe latura de sud a “Cet�tii” (1980) au indentificat fragmente de vase, iar sectiunea III terasata la sud de Str. Mihai Viteazul (1985) a surprins stratul de cultur�, groapa unui bordei si ceramica dacic� preroman�. Resturi de locuire din epoca Lat�ne s-au g�sit si �n timpul s�p�turilor efectuate la Palatul Apor (1992) si cu ocazia dezgrop�rii turnului de poart� de pe latura de sud a castrului roman (1995), unde s-au precizat din nou stratul de cultur� si chiar un val de p�m�nt.
Din aria asez�rii provin dou� imitatii dacice dupa tetradrahmele emise de Filip II, regele Macedoniei (sec. III-II �.Chr.) descoperite la 1857 si un tezaur compus din monede de argint emise de orasele Apollonia si Dyrrachium �ntre anii 229-100 �.Chr. Al�turi de imitatiile dacice si piesele grecesti, populatia local� a folosit si monedele romane republicane (M. Vargunteius, Drusus Junior) sau imperiale (Tiberius, Nero, Otto, Vitetlius, Vespasianus, Domitianus, Nerva etc.).
Desi unele vestigii sporadice s-au semnalat pe “Platoul Romanilor” (Calea Motilor si B-dul Transilvania), numai �n incinta castrului roman din “Cetate” se constat� o densitate maxim� de locuire. Aici s-a conturat la 3,50-3,70 �n ad�ncime un strat masiv de depuneri din epoca Lat�ne, suprapus de vestigiile romane timpuri (sec. II e.n.). �n stadiul actual al cercet�rii se poate afirma c� relicvele mentionate apartin unei asez�ri cu locuintele dispuse �n partea central� a terasei, �ndesate pe margine si r�zletite spre interiorul platoului. Descoperirile monetare ivite �n vatra si hotarul orasului argumenteaz� evolutia asez�rii dacice din sec. III �.Chr. p�n� la �nceputul sec. II d.Chr., c�nd �n anul 106 bazinul mijlociu al Muresului a fost ocupat si colonizat de romani.
Locuirea continu� a Depresiunii Alba Iulia este argumentat� si de dovezile hidrografice ilustrate de ruinele antice p�strate de cele dou� r�uri care curg prin apropierea sitului dacic: Ampoiul (Ampetus) si Mures (Marisius. - a).
Prima atestare documentar� a asez�rii este semnalat� la �nceputul sec. II d.Chr. de geograful alexandrin Claudius Ptolemaeus, care confirma (Geographia. III, 8, 4) existenta localit�tii Apoulon, situat� de istorici �n centrul spatiului intracarpatic al Daciei preromane. Opidum-ul era locuit de tribul dacilor Appuli amintiti �n poemul Consolatio ad Liviam, compus de un autor anonim si p�strat printre manuscrisele poetului Ovidiu (... Dacius orbe remoto Appulus...) la sf�rsitul secolului I d.Chr.
Studiul semnificatiei lingvistice si etimologice a numelui indo-european dacic constat� c� etnicul semnific� “putere”, “t�rie” (“apel”; “apol-”) si se �nrudeste cu varianta “ap-” (‘~aprig”), tem� din care deriv� si toponimul Apoulon.
Descoperirea cet�tii dacice de la Piatra Craivii (jud. Alba) a oferit unor arheologi ocazia identific�rii ipotetice a anticului Apoulon cu aceast� fortificatie. Dar recentele vestigii semnalate la AIba Iulia aduc argumente inedite �n favoarea localiz�rii sitului �n punctele “Cetate” si “Platoul Romanilor” din jum�tatea sud-estic� a terasei a doua a Muresului, ocupat� la �nceputul sec. II d.Chr. de castrul si canabae-le Legiunii a XIII-a Gemina.

de prof. MIHAI BL�J
Ap�rut �n: Revista DACOROMANIA "