Pagina: 1/3
(4945 nr total de cuvinte in acest text.)
(304 citiri)   

PREVESTIRI
ZILELE LUI FAUR

1 februarie-----Trif

2 februarie-----Arezanul viilor

3 februarie-----Martinii de iarna

4 februarie-----Povestea ursului

5 februarie-----Navalnicul

6 februarie-----Povestea lui februarie

7 februarie----- Uciga-l Toaca

8 februarie-----Cornul caprei

9 februarie-----Fata mare din Hora

10 februarie--- Haralambie, patronul ciumei

11 februarie---Vlasie

12 februarie---Zorila

13 februarie---Faptul zilei

14 februarie---Amiaza

15 februarie---La toaca

16 februarie---Ziua planetei si a zeului Mercur

17 februarie---Ziua rituala

18 februarie---Saptamina

19 februarie---Noaptea

20 februarie---Luna noua

21 februarie---Prinzul mic

22 februarie---Anotimpurile agrare

23 februarie---Anotimpurile pastorale

24 februarie---Dragobetele

25 februarie---Soarele

26 februarie---Rasaritul si apusul

27 februarie---Calea ratacita

28 februarie---Luna plina

29 februarie---Casian

1 februarie

TRIF

Trif este o reprezentare mitica a calendarului popular, patron al omizilor, lacustelor, viermilor si gandacilor. Pentru a le proteja holdele de stricaciunile provocate de insecte, acesta era sarbatorit, prin diferite interdictii de munca, in ziua de 1 februarie. De altfel, in Muscel el se numea Trifonul Viermilor. Activitatea practica obisnuita din aceasta zi era sfintirea apelor si apoi stropirea pomilor (Bucovina, Moldova, Muntenia, Banat). In alte zone etnografice el se numeste Trif Nebunul, pentru ca ar fi fost un om necuvincios care ar fi speriat-o pe Maica Domnului in timp ce mergea, dupa 40 de zile de la nasterea pruncului Iisus Hristos, pentru molifta la biserica (Bucovina, Moldova).

AREZANUL VIILOR

Cu o zi inainte de Ziua Ursului (Stretenia), in unele asezari din sudul Romaniei se desfasoara un ceremonial bahic, de origine tracica, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor. In dimineata zilei de 1februarie, barbatii mergeau la plantatiile de vita de vie, de obicei in saniile trase de cai. Inainte de plecarea din sat se striga: "Hai sa mergem la Gurbanu !". Ajunsi in camp, fiecare proprietar isi taia, de la vita sa, cateva corzi cu care se incingea peste piept si isi facea cununita pe cap si cingatoare la brau. Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin ingropata toamna si se intalneau cu totii in jurul focului aprins pe o inaltime. Acolo se manca, se bea, se juca in jurul flacarilor, se sarea peste foc, se stropea vin peste jaragaiul incins. Seara, barbatii se intorceau in sat, cu facliile aprinse in mana, si continuau petrecerea pe grupe de familii. Este posibil ca in
vechime sa se fi jertfit o oaie sau un berbec, asa cum indica numele turcesc al obiceiului, Gurban: sacrificiul unui animal intreg si impartirea lui participantilor.

2 februarie

ZIUA URSULUI

Stretenia sau Ziua Ursului este o sarbatoare cu data fixa (2 februarie) care deschide Anul Nou viticol si pomicol. Ziua Ursului ocupa, in Calendarul popular, ziua de mijloc a Filipilor de Iarna
(Muntenia, Oltenia) sau a Martinilor de Iarna (Banat). In Calendarul crestin ortodox, la aceasta data se praznuieste Intampinarea Mantuitorului Iisus Hristos. Ursului, dovada a caracterului divin, nu i se spune acum pe nume, urs, iar prin locurile lui obisnuite de trecere i se lasa, de obicei o pulpa de vitel. Daca, totusi, trebuia sa i se pronunte numele, i se zicea, cu respect, al Batran, mos Martin, Mos.

Conform traditiei, Ursul ar iesi in ziua lui din barlog sa-si priveasca umbra pe zapada. Daca este frig, ceata si nu-si vede umbra, isi darama barlogul, trage un joc, merge la rau si bea o gura de apa si isi vede de treburi prin padure. Din contra, daca timpul este frumos, e Soare si isi vede umbra pe zapada, intra din nou in barlog, pentru ca iarna va mai dura 40 de zile. In credintele, basmele si legendele populare, ursul apare ca o fiinta foarte ciudata a padurii: fata puii iarna, in timp ce altele vietati asteapta anotimpul calduros; daca timpul e frumos, intra in adapost, daca este urat isi reia activitatea prin padure; daca gaseste punte peste rau, o strica, daca nu o gaseste darama un copac si pune punte etc. Oamenii au asociat comportamentul ursului, real sau imaginar prezentat de folclorul romanesc, cu timpul capricios de la sfarsitul iernii si
inceputul primaverii, asa cum Baba Dochia este raspunzatoare de zilele schimbatoare de la inceputul lunii martie. La Sterenie sau Ziua Ursului timpul este favorabil pentru observatii meteorologice si astronomice, pentru prorocirea belsugului vitei de vie si pomilor fructiferi. Oamenii satelor, necunoscand sensul cuvantului Strenie, care este traducerea slavona a sarbatorii crestine Intampinarea Domnului, au botezat cu acest nume o divinitate meteorologica a carei fire contradictorie se reflecta in schibarile climatice ce le hotareste de ziua ei: daca este iarna grea, aduce primavara si caldura; daca este timp frumos si primavaratic, intoarce iarna si frigul etc. (Bucovina, Moldova).

3 februarie

MARTINII DE IARNA

Primele zile ale lunii Februarie sunt dedicate unor ciudate divinitati preistorice, numite Martinii de Iarna, patroni ai uriasilor. Cea mai puternica si mai periculoasa dintre ele, Martinul cel Mare, este sarbatorita in ziua de 2 februarie. Pentru protectia vitelor de fiarele padurii, ei erau respectati, mai ales in mediile pastorale din Banat, prin interdictii de munca. Filipii de Toamna si Martini de Iarna formeaza o pereche simetrica de sarbatori, despartiti de Craciun prin acelasi numar de zile, 40.

4 februarie

POVESTEA URSULUI

Odata, iesind Dumnezeu la plimbare si intalnind un urs in cale, l-a intrebat:
- Ursule, de cand te-am facut eu pe tine, ai mancat vreodata miere?

Ursul, dand din umeri, I-a raspuns ca nu stie ce e mierea si nici n-ar vrea sa manance asa ceva. Suparat, Dumnezeu l-a trimis pe Sfantul Petre sa-l ia de urechi si sa-l bage putin cu nasul intr-un stup cu miere. Sfantul Petre l-a apucat pe urs de urechi sa-l duca la stup. Ursul se opunea si, tot tragandu-se inapoi, i s-au rupt urechile. Sfantul Petru l-a apucat atunci de gat, l-a tarat pana la stup si l-a varat cu botul in miere. Vazand ca e buna, a inceput s-o manance cu lacomie, fara a mai lasa si albinelor. Vazand aceasta, Dumnezeu I-a poruncit Sfantului Petre sa-l alunge de la stup. Cu toata bataia primita, ursul nu s-a dezlipit de mierea dulce a stupului. Pentru a-l indeparta, l-a apucat de coada si, tot tragand cu putere, a ramas cu ea in mana. De atunci a ramas ursul fara coada si cu urechile scurte.