Oastea getica fiind mai mult o periodica ridicare
a populatiei taranesti tulburate de vecini
nomazi si turbulenti,[…] cete taranesti
inarmate adesea cu simple unelte agricole,
ori maciuci si buzdugane din lemn strunjit si pirlit,
fara paveze si cuirase, adesea chiar fara scuturi

Dr. Mircea Dogaru



�n conditiile particip�rii tuturor b�rbatilor valizi la lupta de ap�rare, uniunile tribale, statul (sau statele tracilor acoperind aria nord-balcanic�) puteau ridica, pe un timp limitat de ciclul activit�tilor productive, efective impresionante, comparabile cu ale marilor puteri militare ale antichit�tii. Astfel, extinz�ndu-se din zona Marita - Ergene - masivul Strangea, �n spatiul nord-balcanic p�n� la gurile Dun�rii, sub regii Teres I (450-431 �.e.n.) si �ndeosebi Sitalkes I (431-424 �.e.n.) statul odrisilor sud-traci puteau mobiliza pentru campaniile antimacedonene cca. 150 000 de lupt�tori. O cifr� apropiat� de aceea atins� de efectivele ostiri statului burebistan, mobilizate pe un teritoriu mai mare si mai dens populat si apreciate de Strabon la 200 000 de oameni. �n sprijinul acestor date s-ar putea cita, informatiile lui Arrian si Pausania privind amintitul conflict geto-macedonean din 335 �.e.n. c�nd o formatiune statal� getic� destul de restr�ns� teritorial, din c�mpia muntean�, a fost capabil� s� ridice �mpotriva lui Alexandru �n c�teva zile 10 000 de pedestrasi si 4000 de c�l�reti, sau prima campanie nord-dun�rean� a lui Lysimachos �mpotriva lui Dromichaites (300 �.e.n.) c�nd macedonenii au fost coplesiti de getii care "�i �ntreceau cu mult prin num�rul lor". Dup� disparitia lui Burebista, prin temporara sl�bire a coeziunii statului, fiecare dintre cele 4-5 provincii ale sale care au c�utat s� se manifeste politic si militare independent, a putut dispune de p�n� la 40 000 de lupt�tori o cifr� apreciabil� pentru aceea epoc� de vreme ce Dicomes unii dintre dinastii locali �i promitea lui Antonius "c�-l va ajuta cu armat� numeroas�" �mpotriva rivalului s�u Octavianus.
Tin�nd cont c� lupt�tori specializati sau simpli comati, geto-dacii se dovedeau �n ansamblu "niste b�rbati foarte priceputi �n r�zboaie" poate fi usor �nteleas� teama care, �n secolele I �.e.n. - I e.n. - , domnea la Roma ori de c�te ori circulau zvonuri despre misc�ri de trupe ale dacilor si getilor pe linia Dun�rii.



Armamentul, echipamentul, �nsemnele autorit�tii militare

Geto-dacii fiind temuti pentru vitejia si calit�tile lor militare, numeroase informatii ale autorilor antici, vin �n mod firesc s� se al�ture imaginilor Columnei, oferind pretioase m�rturii �n privinta dot�rii, �nzestr�rii si a �nf�tis�rii lupt�torilor apartin�nd poporului trac nord-balcanic. Astfel, Herodot, referindu-se probabil la c�l�rimea usoar�, la acei c�l�reti "usor �narmati" semnalati si de Polyainos si utilizati �n actiunile ofensive si �n misiuni de cercetare preciza c� "tracii erau �narmatii cu l�nci, scuturi usoare si s�bii mici". Generaliz�nd, Ovidiu completa, afirm�nd c� "Nu e nici unul din ei s� nu poarte o tolb�, arc si s�geti ce la v�rf unse-s cu fiere de serpi /"/M�na desprins� le e s�-nfing� �n dusman cutitul/ Arm� la oricare get st�nd l�ng� sold la chimir". Arcul ar fi avut coarda din v�n� de cal si v�rful s�getilor uns �n venin de viper�". Acolo la ei - completeaz� imaginea �n calitate de c�l�tor prin Dacia lui Decebal si deci ca martor ocular Dio Chrisostomos - puteai s� vezi peste tot s�bii, platose, l�nci, toate locurile fiind pline de cai, arme si oameni �narmati". Chimirul, �ncins peste c�masa lung� acoperind p�n� la jum�tatea pulpelor pantalonii lungi si str�mti ca itarii sau largi ca ai maramuresenilor de ast�zi, "barba si pletele lor" care-i p�reau lui Ovidiu a nu fi fost "t�iate nicic�nd" si care au atras oamenilor de r�nd numele de "comati" ("pletosii"), c�ciulita (pileum) purtat� ca semn distinctiv de tarabostes (pileati) si regi asemeni cuc�i rom�nesti voievodale de mai t�rziu, haina cu m�neci scurte, opincile de piele, mantaua lung� �n genul tundrelor sau mantia scurt� (singurul element care nu ni s-a transmis �n timp) prins� cu o fibul�, caracterizau portul obisnuit, respectiv, "uniforma" lupt�torilor geto-daci, asa cum aveau s� caracterizeze portul lupt�torilor �ntregului ev mediu rom�nesc, p�n� la ridicarea sa efectiv� la rang de uniform� �n cadrul ostirii populare, revolutionare a lui Horea. Agrafele, paftalele, m�nerele armelor albe, umbo-urile scuturilor b�tute si coifurile de argint individualizau c�peteniile asa cum obiectele similare din aur se raportau celor investiti cu demnitatea regal� sau cvasi-regal�.


�n timp, armamentul geto-dacilor a evoluat de-a lungul celor dou� v�rste ale fierului, dovedind, ca si organismul lor militar, o uimitoare adaptabilitate la cerintele epocii, permanentul efort de modernizare, sustinut, material si pe planul g�ndirii si practicii militare, de c�tre comunit�ti. Pe baza rezultatelor s�p�turilor arheologice (de la Hida, jud. S�laj; Corni, jud. Suceava; Basarabi, jud. Dolj; Balta Verde si Gogosu, jud. Mehedinti; Budesti, jud. Bistrita-N�s�ud; B�rsesti-Vrancea, Ferigile, etc.) sau a descoperirilor �nt�mpl�toare, se poate afirma c�, secolelor XII-V �.e.n. le corespund, ca dotare specific� cu armament si tehnic� de lupt� a ostasilor tracilor nord-balcanici, �n ordinea importantei si a fazelor de evolutie: l�ncile cu partea metalic� de p�n� la 50 cm (akantion), sulitele, spadele scurte (machairai) - unele cu dou� t�isuri si lungime �ntre 15-20 cm (akinakes) si cele drepte si lungi, cu dou� t�isuri (skalmi), s�biile curbe (falx) din care va deriva celebra "sica" dacic�, securile de lupt� cu dou� t�isuri si topoarele plate cu "aripioare", cutitele mari de lupt�, arcurile cu s�geti, scutul mic �n semilun� (pelti), coifurile de lupt� din bronz de tip attic, ilustrate de cele descoperite la Ocna Muresului (jud.Alba), Gostov�t (jud.Olt), F�c�u (jud. Giurgiu), G�vani (jud.Br�ila), sau cele de parad�, din aur sau argint placat cu aur, purtate, ca semn distinctiv, de marile c�petenii sau "regi", cum sunt cele apartin�nd tezaurelor de la Peretu (jud.Prahova si Agighiol), carele de lupt�, piesele de harnasament, etc.



�n epoca statului (sec.III �.e.n. - I e.n.) ca urmare a schimb�rilor culturale cu lumea elenistic�, celtic�, roman�, sarmat�, etc., armamentul se diversific� tipologic. Al�turi de spadele lungi, de tip celtic (p�n� la 1 m lungime) se r�sp�ndesc s�biile drepte, lungi, scurte - de tip gladius - cu m�ner foarte mare, sau cele cu lam� �n sectiune triunghiular� si cele curbe (falces) cu lama lung�, �ngust� si ascutit� �n partea concav�, se generalizeaz� pumnalele (20-30 cm) curbe (sica) sau drepte, cu lama �n sectiune lenticular�, cutitele de lupt�, de asemenea, drepte si curbe, cosoarele, l�ncile cu v�rful �n form� de frunz� alungit�, tub de prindere si c�lc�i metalic, sulitele pentru aruncat, de tip pilum, scutul rotund al�turi de cel semiliniar, din lemn acoperit cu piele, cu cadru si umbo metalic, coifurile de tip "dacic" (descoperite la Cugir si Popesti), armurile (lorica squamata) din pl�ci de bronz, c�m�sile de zale (la R�t�c�u, jud.Bac�u; Radovanu, jud. Giurgiu; etc.) - apartin�nd c�peteniilor - carele de lupt� si de parad�. Unele imagini ale Columnei (scenele XXXII si LXVI) atest� utilizarea masinilor de r�zboi ("berbeci" si baliste), iar figurarea stindardului cu "cap de lup" de bronz si "coada" din f�sii de p�nz� pe un fragment ceramic, databil �n secolele IV-III �.e.n., descoperit la Budureasca (jud.Prahova) si orificiile practicate la baza v�rfurilor unor l�nci atest�nd prezenta unor "flamuri, ca la signa militare romane", sprijin� ipoteza �mp�rtirii ostirii pe unit�ti care aveau ca semn distinctiv steaguri proprii.



"