Decebal. Sunt vremuri de opreli�te.Incursiunea din anul 85 �n Moesia, hot�r�t� de regele Duras, pentru a z�d�rnici crearea �i men�inerea bazelor militare romane, a dat rezultate mai mari dec�t s-ar fi a�teptat Dacii. Nimeni n-ar fi b�nuit c� avea s� cad� �ntreaga o�tire roman� din aceast� provincie militar�, condus� de guvernatorul Oppius Sabinus. �n iure�ul b�t�liei, deciziile nu sunt luate �ntotdeauna doar de c�peteniile o�tilor. Nu numai ofi�eri, dar chiar �i grade inferioare, soldatii de r�nd vroiau s�-�i arate bravura �i s� se prezinte �n fa�a c�peteniilor lor cu un trofeu oarecare. Unul dintre aceste trofee a fost �nsusi capul generalului Oppius Sabinus.



�nfr�ngerea Romanilor a fost crunt� �i vestea a zburat la Roma cu viteza fulgerului. Solda�ii romani au �nceput s� fie b�ntui�i de spaim�, ceea ce era extrem de periculos pentru moralul celorlalte armate. Era de a�teptat ca lucrurile s� nu se opreasc� aici. �n aceste �mprejur�ri, �n�i�i Dacii se preocupau de urm�rile posibile ale victoriei lor. De aceea, �n loc ca regele Duras s� se g�ndeasc� la un triumf, dup� moda generalilor romani, el �i-a f�cut un examen de con�tiin�� �i �i-a spus c�, la v�rsta �naintat� la care ajunsese, dup� optsprezece ani de domnie, �i va fi greu s� mai fac� fa�� altor confrunt�ri de acest fel. Romanii realizaser� cu mult� abilitate „�ncercuirea politic� �i militar�" a Daciei, c�ci, �n vest, Iazigii afla�i �n solda imperiului, au devenit apoi aliatii Romei. �n r�s�rit, Ge�ia Minor era �n �ntregime �n m�inile Romanilor iar �n nordul Pontului Euxin, regatul bosporan �l st�p�neau tot ei, mo�tenindu-l dup� eliminarea lui Mitridate Eupator. Dacii erau con�tien�i de greaua lor situa�ie �i de aceea regele Duras a socotit c� sosise momentul s� cedeze tronul unui rege t�n�r, dotat cu calit��i politice, diplomatice �i �ndeosebi militare. Acesta era Decebal, nepotul s�u. Vremurile tulburi n-au �ng�duit, la sf�r�itul anului 86, ca succesiunea la tron s� fie �nsotit� de manifest�ri �i serb�ri fastuoase. Probabil c� au existat ceremonii simple, ca cele ce se fac pe c�mpul de lupt�, c�nd comanda se trece unui alt �ef militar. Nu este exclus ca �ns�i armata s�-l fi aclamat, dup� moda roman�, c�ci comunic�rile �n tot spa�iul tracic erau intense �i obiceiurile treceau lesne dintr-o tab�r� �n alta.Acest lucru este plauzibil avind in vedere reputatia capatata de tinarul rege in luptele din sudul Dun�rii. Armata roman� obi�nuia sa aclame �i s� hot�rasc� asupra noilor comandan�i, uneori chiar pe c�mpul de b�t�lie, unde virtu�ile acestora erau j udecate cu severitate. Frontierele fiind permeabile, obi�nuintele se �mprumutau. Desigur, Marele Sfat al ��rii se �ntrunise la Sarmizegetusa, aduc�nd mul�umirile cuvenite lui Duras. pentru c� fusese un rege bun �i, �n timpul s�u, nu se manifestaser� rebeliuni �i sciziuni de seama. Dimpotriv�, curajul ar�tat la o v�rst� �naintat�, prin purtarea unui razboi preventiv, dup� cum o cereau circurnstan�ele politice �i momentul, i-au creat o aureol� binemeritat�. Asupra investiturii �i proclam�rii noului ,.rege al regilor Daci" n-au fost discu�ii, adunarea nobililor vot�ndu-l �u unanimitate. Era eroul zilei, �ntors victorios de pe c�mpul de lupt�, ca general al o�tiIor dace. Nimeni altul mai bine ca d�nsul nu putea s� devin� urma�ul regelui Duras, cu at�t mai mult cu c�t Decebal era principe mostenitor. In tradi�ia traco-dacic�, regele era ales pe via�� si nu �ntotdeauna fiul celui precedent putea (sau trebuia) s� fie ales succesor. El �ns� avea merite personale, dovedite �n lupt�, chiar �n preajma succesiunii at�t de bine chibzuite de unchiul s�u. N-a avut �i nu era cazul s� se vorbeasc� despre al�i candida�i la suprema comand� a regatului, care se restr�ngea tot, mai mult sub �ncle�tarea roman�.

Figur� ales� de nobil dac, din cea rnai autentic� semin�ie, statornicit� �n cetatea Zeilor din timpuri str�vechi. cetale natural� aparat� de trei porti ale Dun�rii, Poarta Oriental� dintre Domasnea �i Teregova �i Poarta de Fier a Transilvaniei, la o sut� de mile de actuala Sarmizegetusa Regala - , Decebal poate fi socotit drept figur� tipic� a dacului. Viguros la trup �i la minte, tr�s�turile lui tr�dau voint� �i marcau atitudinile �i gesturile sale. Era antrenat �n exerci�ii militare, dar si �n munci campestre, care reprezentau gimnastica Dacilor pe tot �ntinsul t�rii. chiar �i a celor destina�i ocupa�iilor alese. .Acest obicei deriv� din str�nsa leg�lur� ce exista cu p�m�ntul sacru, d�t�tor de bel�ug. Chipul lui Decebal era oglinda sufletului s�u. A�a cum ne-a r�mas d�ltuit �n piatr�, el arat� o frunte �nalta, luminoas� (de�i �n parte acoperit� de boneta traco-frigian�), caracteristica a celor dota�i cu o minte bogat�, capabil� de activit�ti intense. Nasul drept, prelungind linia frun�ii, desf�ura la baz� dou� arcade cu spr�ncene bine rnarcate, stufoase, ascunz�nd ochii din care t�neau priviri fulger�toare. Coada ochilor se prelungea intr-o d�r� de z�mbet abia ghicit, complet�nd t�ietura gurii, �ntr-o deplina armonie. Pome�ii obrajilor marca�i, fa�a supt�, f�lcile puternice �i expresive, se incheiau �ntr-o b�rbie alungit�, tr�d�nd hot�r�re nezdruncinat�. Chipul regelui se cerea �mbr�cat �ntr-o barb� scurt�, potrivit� �i �ngrijit�, pentru a nu st�njeni propor�iile �i echilibrul figurii. Avea �nf��i�area omului obi�nuit sa comande, dotat �ns� �i cu calit�iile diplomatului care �tie s� vad� �i s� �ntrevad� chiar dincolo de orizont, dincolo de ceea ce i se prezint� �n fa�a ochilor. Un om care p�streaz� rezervele utile si pruden�a necesar�, acord�nd �ncredere interlocutorului, at�ta c�t� era potrivit� rnometului. Excesul, dupa concep�ia lui, nu era �ng�duit unui comandant. iar el nu voia �i nici nu se expunea vreodat� riscurilor inutile. Atitudinea rezervat� era garantia prim� a personalit�tii sale. Observator al tuturor detaliilor, poate l�s�rnd uneori irnpresia neb�g�rii de searn�. nu-i scapa nimic si cugeta necontenit chiar si asupra lucrurilor ne�nsernnate. Iscusit �n ac�iuni, el le pregatea si sub forma unor jocuri de �ncercare, provoc�nd reactii, spre a fi astfcl sprijinit �n �n�elegerea si conducerea unor momente strategice. De altfel, portretul s�u moral este schitat cu un sentiment admirativ tocmai de un scriitor latin, Dio Cassius., care spune :

„Era priceput in ale r�zboiului �i iscusit la fapt� ; �tiind c�nd s� n�v�le�sc� �i c�nd s� se retrag�, me�ter �n a �ntinde curse, viteaz �n lupt�, priceput a se folosi cu dib�cie de o victorie �i de a sc�pa cu bine dintr-o �nfr�ngere ; pentru care lucru el a fost mult timp pentru Romani un potrivnic de temut".

To�i cei ce au vorbit despre Decebal au scos �n eviden�� aceast� capacitate de a utiliza oamenii, diplomatia fiind prima sa arm�. Ales rege al regilor Daciei. Decebal nu a avut la �nceputul domniei r�gazul necesar spre a se dedica administr�nii statului, aflat �n conflict cu Roma. De �ndat�, s-a v�zut nevoit sa treac� la actiune sau, rnai exact, s� o continue, caci el o �ncepuse si el ob�inuse acea biruin�� r�sun�toare care zguduise Roma.
Alarmat de pericolul dac, �mp�ratul Domitian, dup� cum am mai spus, s-a v�zut. nevoit s� p�r�seasc� Roma �i s� porneasc� direct �n zona opera�iunilor militare. Nu s-a dus direct. �n Moesia, la Dun�re, ci a poposit �n ora�ul Naissus, lu�nd primele m�suri de reorganizare a marii provincii, �ntinsa de-a lungul fluviului, p�n� la mare. Las�nd irnpresia unei �nfr�ngeri, prin dib�cia �i diploma�ia sa, Decebal a socotit oportun s� cear� pace, pentru a bloca �naintarea Romanilor, situatia militar� �i politic� r�m�n�nd asa cum se afla �n acel mornent. Domi�ian a refuzat. Mai mult, g�ndurile sale nutreau setea de r�zbunare si el dorea s� p�trund� �n Dacia. Pentru a-l provoca s� gr�beasc� invazia, �nainte de terminarea preg�tirilor pentru campanie, Decebal i-a trimis din nou „un sol care s�-i spun� �n batjocur� c� va face pace, dac� ar vrea ca fiecare roman s�-i trimit� anual doi oboli, iar de nu, el va declara r�zboi �i-i va aduce rnari neajunsuri`', a�a cum relateaz� Patricius. Cu acest detaliu, se �ncheie incursiunea initiat� de Diurpaneus �n anul 85 �i des�v�rsit� �n 86.

Ofensiva roman� �i bat�lia de la Turnu Ro�u. In fa�a acestei nemaipomenite provocari, m�ndrul �mp�rat. Domi�ian reac�ioneaz� �ntocmai cum o dorea Decebal. Odat� cu dezghetul, �n prim�vara anului 87, Domitian dezl�ntiuie�te atacul �mpotriva Dacilor. El trece trupele pe un pod de vase, pe l�ng� orasul Oescus, �n apropierea v�rs�rii Oltului �n Dun�re. Ajun�i pe teritoriul Daciei, Romanii nu �nt�mpin� nici o rezisten��. Mirati de acest lucru, pornesc �n c�utarea o�tilor lui Decebal, mai pu�in orient�ndu-se dup� h�r�i �i mai mult l�s�ndu-se atra�i de Valea Qltului, care �i ducea spre nord, c�tre trecatoarea de la Turnu Ro�u. Aici �i a�tepta Decebal preg�tind desf�urarea luptei. Odat� intrati �n str�mtoare, coloanei romane �i venea greu s� ia calea �ntoars� �i a fost nevoit� s� accepte cr�ncena b�talie, purtat� �n aceleasi condi�ii si cu acelea�i urm�ri ca �i b�t�lia dc la Posada, a lui Basarab, cu douasprezece secole mai t�rziu.Victoria lui Decebal a fost asigurat� chiar de la primele �ncle�t�ri. Romanii au fost �nvin�i, distru�i, generalul Cornelius Fuscus ucis, iar prada luat� pe parcurs a reintrat �n m�inile Dacilor, asa cum poveste�te istoricul nostru, Jordanes. Au fost luati numero�i pnizcnieri. Drapelul Legiunii a V'-a a fost capturat �i dus de Daci �n ascunzatorile lor din mun�i. Aceast� prim� ofensiv� a Romanilor nu putea s� se �ncheie �n mod mai ru�inos, ceea ce i-a �nt�r�tat si mai mult, deoarece era usor de imaginat ca stirea unei asemenea izb�nzi putea s� aprind� sc�nteia revoltei �n �ntregul imperiu. A�adar, lucrurile se cereau luate de la cap�t si Domi�ian organizeaz� o nou� ofensiv�.

A doua ofensiv� roman� si b�i�lia de la Tapae. Romanii �i-au luat un r�gaz de mai bine de un an, iar timpul a fost folosit intens de ambele tabere. Decebal �i-a �nt�rit o�tile, fortifica�iile, armamentul, utiliz�nd �i prizonierii (me�teri, arhitec�i, ingineri, lucratori etc.) captura�i �n r�zboiul din anul precedent, la Turnu Ro�u, pe cei prin�i �n incursiunea din timpul lui Duras, precum �i pe cei ce s-au prezentat singuri, deoarece Decebal �i pl�tea bine. Infr�ngerile dezastruoase suferite de Romani la hotarele Daciei, �n interiorul ei, sau la sudul Dun�nii au fost astfel comentate de Tacit :

,.At�tea armate pierdute �n Moesia, Dacia, Germania �i Pannonia, prin �ndr�zneala nebuneasc� sau la�itatea comandaniilor, at�tia militari de valoare �nvin�i �i f�cuti prizonieri cu cohorte �ntregi ; acum nu se mai punea �n discu�ie hotarul imperiului si un mal (malul Dun�rii. care alc�tuia frontiera imperiului, limesul), ci taberele de iarn� ale legiunilor �i st�p�nirea provinciilor noastre".

Incep�nd cu anul 88 Domi�ian a trecut comanda trupelor generalului 'Tettius Julianus. Acesta organizeaz� temeinic o�tile si, pentru a-i stimula pe legionari, �i pune s�-�i scrie pe scuturi numele, a�a �nc�t, �n timpul luptei, s� poat� deosebi cu mai multa usurint� soldatul viteaz de cel la�. �n ce priveste planurile sale de invazie a Daciei, Tettius le elaboreaz� cu mai mult� pruden�� dec�t predecesorul s�u. Studiind posibilit�iile de �nfruntare a Dacilor chiar �n centrul lor de putere, la Sarmizegetusa de la Or�stie, caut� cel mai scurt drum pe teritoriul dac, dar �i cel mai putin expus surprizelor. Prefer� c�mpia pentru b�t�lie, urm�nd ca apoi s� p�trund� �n cetatea din mun�i. Zona cea mai potrivit� i s-a p�rut Banatul (de aici porniser� Tracii spre sud, spre Grecia �i Asia Mic�, iar de acolo spre Italia, ca s� se re�ntoarc� spre inima spatiului tracic tot pe aceast� cale, dar cu sens schimbat). Din cele dou� drumuri posibile, unul porne�te de la Dierna (Or�ova) �n sus, pe Cerna �i Timi�, cotind apoi pe Valea Bistrei, spre Portile de Fier ale Transilvaniei ; altul duce de la Viminacium-Lederata (Bazia�) pe Valea Nerei, pe l�ng� Biserica Alb�, p�trunde �n C�mpia Cara�ului, pe la Arcidava (V�r�dia), ajung�nd la Berzobis (Berzuvia) �i apoi la Tibiscum (l�ng� Caransebe�). 0 alt� posibilitate era trecerea peste F�get, spre Valea deschis� a Mure�ului, f�r� trec�tori ca Portile de Fier ale Transilvaniei. El prefer� calea din urm�. Odat� dep�it obstacolul Dun�rii, operatiunea se efectueaz� f�r� dificult��i. Nic�ieri armata roman� nu �nt�mpin� rezistent�. Romanii �nainteaz� pe drumul de la Arcidava, iar Decebal �i �nt�mpin� �n localitatea Tapae, care, din p�cate, nu a fost identificat� cu preciziune, pe Valea Bistrei neg�sindu-se o astfel de localitate �i nici o urm� de b�t�lii, �n afar� de cazul c� �ns�i trec�toarea Por�ilor de Fier ale Transilvaniei s� se fi numit Tapae. L�ng� Lugoj exist� localitatea Tapia, care deriv� foarte probabil de la Tapae. Multe Tapii exist� �i azi �n Spania. Dac� b�t�lia s-ar fi dat aici, �nsemneaz� c� Decebal a cobor�t o o�tire din Muntii Poiana Rusc�i, pentru a surprinde inamicul pe la spate, dup� ce acesta s-ar fi �ncolonat pe Valea Timi�ului �i a Bistrei, gata s� se �ndrepte spre Sarmizegetusa sau pe Valea Mure�ului, pe la nord. �n aceast� ipotez�, se presupune c� armatele lui 'I'etius Julianus au ocolit dealul Silagiului, continu�nd prin �es pe la Aizisis (Buzia�ul de azi, cunoscut din antichitate prin apele sale minerale), au trecut peste Sinersig �i Lucus (Lugo), mentinand drumul prin c�rnpie, spre a urca apoi ori pe Valea Timi�ului �i a Bistrei, ori pe Valea Mure�ului. B�t�liile s-ar fi putut da foarte verosimil �n aceast� localitate, la Tapia Lugojului. P�rerea istoricului C. Daicoviciu este c� o alt� T'apae ar fi trebuit s� existe pe Valea Bistrei, pe la Glimboca, O�elul Ro�u, �nainte de trec�toarea Por�ile de Fier ale Transilvaniei. Nici o urrn� de localitate sau de b�t�liei nu s-a g�sit �ns�. Pe de alt� parte, Tettius Julianus, cunoscut. prin prudenta sa, nu putea s� repete eroarea lui Cornelius Fuscus, s� intre cum a intrat acesta �n capcana de la Turnu Ro�u, ca �ntr-o p�lnie, �mp�rt�ind aceea�i soart�.

S-au dat lupte �nver�unate �i vitejia Dacilor n-a fost suficienta, spre a �nfr�nge cohortele romane, bine echipate �i organizate �n acel an cu preg�tiri intense, f�r� h�rtuieli, prealabile. Generalul Tettius ,Julianus a condus b�t�lia cu pricepere �i a izbutit s� obtin� biruinta. At�t de cr�ncen� a fost b�t�lia de la Tapae, �nc�t �nsu�i locotenentul-general al lui Decebal,Vezina, care era vice-rege, pentru a se salva, s-a tr�ntit la p�m�nt �i s-a pref�cut mort �ntre cadavrele Dacilor c�zuti. In fata acestei situa�ii nea�teptate, Decebal, la r�ndul lui, s-a v�zut nevoit s� recurg� la o stratagem�, d�nd ordin s� fie t�iati arborii de pe culmea dealurilor �mp�durite (de unde nurnele Lucus/Lugo) �i s� �mbrace trunchiurile cu uniformele �i straiele osta�ilor daci.

Istoviti de lupte, Romanii au socotit oportun s� se opreac�, s� �ntrerup� marsul spre Sarmizegetusa. Nu se �tie dac� la aceasta hot�r�re nu a contribuit �i prudenta lui Tettius Julianus, care, dup� experienta celor doi predecesori, �nv�tase s�-�i p�zeasc� grumazul. Nu este exclus ca �i Decebal s� fi trimis soli, pentru a cere pace, potrivit obiceiului s�u. Evit�nd s�-�i iroseasc� fortele �i oamenii �n b�t�lii ne�ntrerupte, ei c�uta, pe c�t posibil, s�-�i apere tara cu diploma�ie, cu iscusite tratative, �i astfel afla adesea un modus vivendi. �rnp�ratul Domi�ian a refuzat ins� orice tratative cu solia trimis� de Decebal �i a respins propunerea de pace a Dacilor. Acest refuz ar�ta c� �mp�ratul nu socotea �ncheiate ostilit�tile cu Decebal. Marea ofensiv� pl�nuit� pentru supunerea definitiv� a regeltui dac trebuia realizat� dup� un r�gaz de odihn� �i refacere a cohortelor.

Sf�tuit de strategi, Domi�ian avea �i alt e motive de a opri aici ofensiva. �si d�dea seama c�, �naint�nd �n defileul Timi�ului �i al Bistrei, ca �i pe Valea Mure�ului, putea s� fie lovit din nou pe la spate, �ncercuit �i nimicit de ast� dat� de c�tre Iazigi �i Marcomani, care se aflau pe Valea Tisei, p�trun�i ca un ic �n spa�iul tracic, �n num�r nedeterminat, dar f�r� a cov�r�i populatia local� traco-illir�. Ace�tia erau socotiti alia�i ai Romei, dar refuzaser� s� ia parte la r�zboiul �mpotriva lui Decebal, men�in�ndu-se �ntr-o pozitie neutr�. Atitudinea lor a dat de g�ndit Romanilor �i a constituit o preocupare �n acele mornente de indecizie.

Expedi�ia din Pannonia. Din pruden��, Domi�ian �i statul s�u major au fost nevoiti s� treac� mai �nt�i la clarificarea raporturilor cu Iazigii �i Marcornanii. Cea mai bun� pace cu ei era r�zboiul, a�a �nc�t legiunile romane au pornit la atac �mpotriva lor. Trupele lui Domi�ian s-au �ncolonat �n C�mpia Lugojului �i s-au �ndreptat spre apus �i spre nord, c�tre Tisa, spre a �nfrunta triburile ostile. Marcomanii �i Iazigii au trimis soli la Domi�ian, implor�ndu-l s� renunte la un r�zboi inutil. �mp�ratul s-a ar�tat nedemn �i a dat porunc� f�r� judecat� ea solii s� fie uci�i, f�r� a-i vedea �i f�r� a-i primi s� stea de vorb� cu ei, �nc�lc�nd cele mai elementare legi internationale �i traditia respectului pentru ambasadori.

�n C�mpia Pannoniei, trupele romane au trecut la atac, dar Iazigii �i Marcomanii, indignati de uciderea solilor, s-au luptat cu vitejie �i au �nvins armatele romane. Fiind r�sturnat raportul de for�e, Decebal �i-a dat seama c� trebuie s� �nteteasc� preg�tirile pentru un nou r�zboi, convins c� Domi�ian ar putea s� fie alungat de pe teritoriul Traco-Illiriei. Prin �nfr�ngerea suferit� �n Pannonia, toate avantajele biruin�ei de la Tapae s-au risipit.. Mai mult chiar, de data aceasta �nsu�i �mp�ratul Domi�ian a trimis soli la Decebal, spre a-l convinge s� incheie un tratat de pace, pe care, cu pu�in timp �nainte, Decebal i-l solicitase �i el l-a respins. Desigur, greu era pentru Domi�ian s� prezinte la Roma situatia real� a campaniei din nord-estul imperiului. Nefiind lipsit de diplomatie, el s-a decis atunci s� „uite" Pannonia �i s� se g�ndeasc� numai la Dacia, preg�tindu-�i un triumf la �ntoarcere. Relativ la aceast� pagin� de istorie daco-roman�, Dio Cassius spune :

„Invins de Marcomani �i pus pe fug�, Domitian trimise �n grab� soli la Decebal, regele Dacilor, �i-1 �nduplec� a �ncheia un tratat pe care mai �nainte nu i-l �ncuviintase, cu toate c� Decebal i-l ceruse de mai multe ori. Acesta primi �nvoiala, c�ci era la mare str�mtoare, dar nu voi s� vin� el �nsu�i ca s� steie de vorb� cu d�nsul, ci trimise pe Diegis cu c�tiva b�rbati, ca s�-i dea �napoi armele �i c�tiva captivi, ca si cum i-ar fi avut numai pe aceia la d�nsul.F�c�ndu-se aceasta, Domitian puse diadema pe capui lui Diegis, ca �i curn el (Domitian) ar fi fost �n adev�r �nving�torul �i ar fi putut da un rege Dacilor, �mp�rti soldatilor si onoruri �i bani, �i trimise la Roma, ca �nving�tor, �ntre altele, soli �i o scrisoare, zicea el, de la Decebal, dar pe care se spunea c� o pl�smuise chiar d�nsul. El �mpodobi s�rb�toarea triumfului s�u cu o multime de lucruri, pe care le luase nu de la du�rnani (cu totul dimpotriv� : el cheltui cu tratatul, d�nd lui Decebal bani rnulti �i meste�ugari de tot fetul, �i pentru timp de pace �i pentru r�zboi, promit�ndu-i s�-i dea multi �i �n viitor-), ci din zestrea �mp�r�teasc�, de aceasta el se folosea intotdeauna ca �i cum ar fi fost o prad� de r�zboi, odat� ce adusese in stare de sclavie �mp�r�tia �ns�si``.

Pacea. Tratativele au �nceput �i pacea �ntre Rorna �i Sarrnizegetusa s-a �ncheiat la anul 89, stabilindu-se leg�turi de bun� vecin�tate, care aveau s� dureze p�n� la urcarea pe tronul imperial a �mp�ratutui Nerva T'raian. �n acest tratat, regele Decebal devenea rege clientelar al Romei �i nu tributar, c�ci nu era vorba s� pl�teasc� un tribut pentru un raport de vasalitate, ci dimpotriv�, el primea bani de la Romani, �i chiar sume mari �n fiecare an. La �ncheierea tratatului, Domi�ian a pus la dispozi�ia lui Decebal, �n afar� de „ajutorul anual", �i o sum� forfetar� rnare, pe l�ng� tehnicieni, me�te�ugari, instructori pentru a-i ajuta s� se echipeze, �n vederea ap�r�rii limesului rornan, �ncredin�at Dacilor �nsisi. In putine cuvinte, pierz�nd r�zboiul, Decebal a c�tigat pacea. Iat� cum se pot schimba lucrurile �i rolurile la masa verde, c�nd exist� abilitate �i convenien�� reciproc�. Tratatul mai prevedea �i dreptul pentru Romani de a trece cu trupele lor din Moesia, prin teritoriul Dacici, spre Pannonia. El acorda Romanilor �i unele capuri de pod pe Dun�re, folosite mai t�rziu de Nerva Traian. De restituirea stindardului Legiunii a V-a, pierdut de Cornelius Fuscus nu s-a vorbit, dup� cum nici de restituirea prizonierilor romani (luati in mare num�r �n acea b�t�lie. Aceast� ,,uitare.`` insolit� pentru Romani ar�ta c� ei nu se aflau pe pozitie tare, �n aceste tratative, pe care multi le-au comentat ca rusinoase pentru Imperiul Roman.
Intors la Roma, Dorni�ian �i-a �mpodobit carul de triumf cu propriile tezaure. "Tratatul din 89 a intrat de �ndat� �n vigoare. Dac� �nainte cu jum�tate de secol, Romanii erau preocupati de cre�terea puterii Dacilor �i de periclitarea limesurilor lor, �n aceast� zon�, ei �i manifestau acum nelini�tea prin acea �ntrebare formulat� de Hora�iu : Numquid de Dacis audisti? Adic� : „Ce se mai aude despre Daci ?“ Mai mult �nc�, dup� acest tratat �ntreb�rile rezumau o stare de spirit de descurajare �i umilin��. Statul rornan, care �ncasa impozite si tributuri de la altii, ajuns-se s� pl�teasc� el insu�i sume de bani Dacilor. Senatorii nu se putea obi�nui cu aceasta idee.

La Roma, Domitian s-a dedicat altor Preocup�ri. Dup� frumoasa „victorie" asupra Dacilor, �i venea greu s� suporte victoriile reale obtinute de generalul Agricola in Britannia. De aceea, dup� ce Britannii au fost supusi de a binelea, l-a rechernat la Roma si trat�ndu-l cum se cuvine unui erou, caruia patria �i datore�te recuno�tin��, i-a oferit un banchet. Probabil ca la acest banchet i s-a servit bietului Agricola un nectar produc�tor de vise frumoase. El nu s-a mai trezit din sornnul cel pl�cut. �i 1-a scutit astfel pe �rnp�rat de povara inv-idiei �i a geloziei. Nemul�umirile �mpotriva lui Domi�ian cre�teau pe m�sura trecerii anilor, p�n� c�nd rabdarea Rornanilor a ajuns la cap�t. �n anull 96, s-a organizat o conjuratie la palat din care f�cea parte �nsasi so�ia �mparatului, Domi�ia Longina.Este asasinat de catre libertul Stephanus la 18 septembrie 96 en

Imperiul urma sa capete un nou �mp�rat, de data aceasta un b�rbat politic, dintr-o familie de juiri�ti cu renume, �n persoana lui Marcus Cocceius Nerva, aclamat ca atare �n anul 96. �n cariera sa, fusese de doua ori ales consul, c�ci aceast� institu�ie mai func�iona pro forma. si �i c�tigase o buna experien�� administrativ� �n afacerile statului. El s-a gr�bit s� proclame o amnistie generala, s� reduc� impozitele si sa curme persecu�ia cre�tinilor. Senatul prinsese oarecare puteri si l-a ales in unanirnitate, iar armata la acceptat, Nerva a ajuns imp�rat, ca predecesorii s�i, f�r� a fi imperator, adic� conduc�tor militar . �ntru-c�t armata reprezenta o forta controlabila doar de un militar si Nerva nu avea un trecut osta�esc, s-a ajuns la o solu�ie de compromis : asocierea la putere a generalului Marcus Ulpius Traianus, �n anul 97. Imp�ratul Nerva fiind b�tr�n, ajuns la aceast� functie suprem� la v�rsta de saptezeci de ani. se sim�ea cople�it de r�spunderile mari ale statului. De altfel, s-a sf�r�it din viat� �n anul urm�tor.

�mp�ratul Traian. Marcus Ulpius Trajanus s-a n�scut la Italica, �n provincia Betica {Andalusia) din Spania, la anul 53. A �mrbr��i�at cariera militar�, disting�ndu-se �nc� de la �nceput ca soldat dotat cu toate calit��ile necesare, pentru �ndeplinirea datoriei �i pentru realizarea unui destin deosebit. La aceste calit��i militare se ad�ugau si mari calit�ti umane, un �nalt sens al justi�iei, al rela�iilor publice, f�r� �nfumur�ri, o �nclina�ie fireasc� de a-si apleca urechea c�tre oricine, spre a-i asculta pl�ngerea. A r�mas faimoas� povestea cu o b�tr�n�, care i-a ie�it �n drurn, cer�ndu-i dreptate cu lacrimi �n ochi, pentru fiul ei. �mp�ra�ii nu prea descind �n drum �i coboar� doar atunci c�nd �eaua alunec� de pe b�lan. Traian �ns�, amintindu-�i poate de bunic�-sa, a cobor�t, a ascultat �i i-a dat b�tr�nei satisfactie. De altfel, s-a ocupat de institutele de binefacere �i a creat o "Fundatie Traian``, pentru fetele tinere, nem�ritate, ajutandu-le s�-�i formeze o dot�, �n vederea c�s�toriei. Cariera militar� se �mpletea cu cea politic�, �i astfel Traian a primit consulatul �n anul 9l, iar �n anul 97 a devenit „Legatus Augusti". A r�mas mult. timp departe de Roma, �ndeosebi �n Rhenania, unde a reu�it s� stabileasc� o pace cu Germanii si s� �nt�reasc� frontiera pentru aproape un secol. C�nd a devenit �mp�rat, dup� moartea lui Nerva, care �l adoptase ca fiu, nu s-a gr�bit s� se �ntoarc� la Roma, ci a r�mas s�-�i continue misiunea la frontiere �i numai dup� terminarea ei a revenit �n Italia, �n vara anului 99. Atunci s-a apucat de administra�ia irnperiului, introduc�nd multe reforme legate de succesiuni si de fiscalitate, instituind chiar un praetor fiscalis, stimul�nd constructiile, asa �nc�t au ramas �n urma lui, ca expresii ale epocii sale, Mercati Traiani, Forul si Basilica, alaturi de care s-a construit mai t�rziu celebra Columna. A construit poduri peste Dunare, un drum nou, care-i poart� numele si care �ncepe cu Arcul de la Benevento, dupa cum un alt arc a fost, �naltat la Ancona, pe tarmul Adriaticii, marc�nd punctul de �mbarcare catre Peninsula Haemusului. A construit portul de la Ostia si rnulte edificii publice, destinate sa ocupe m�na de lucru si sa contribuie la rezolvanea crizei economice care b�ntuia imperiul. Pentru a �nsanatosi finantele statului, Traian a fost nevoit så ridice impozitele. Cu toate razboaiele purtate de �naintasi, se acumulase la Roma si �n toata Italia un mare numar de sclavi, iar proprietatile agricole trecuser� �i m�na celor bogati, taranii si veteranii råm�n�nd fara pam�nt. O solutie posibila era colonizarea taranilor si veteranilor �n noile provincii cucerite. �mpins probabil si de aceste nevoi, caci razboaiele erau facute �n trecut pentru cucerirea de teritorii si popoare si exploatarea noilor provincii, �mparatul Traian a putut sa vada �n aceasta o solutie de redresare a imperiului. El si-a propus sa extinda hotarele c�t. mai mult si sa reduca la t�cere triburile si regatele razvratite.Cu Traian s-a produs un nou precedent el fiind primul �mp�rat provoncial al Romei

Primul sau g�nd a fost cucerirea Daciei. Tributul greu platit anual de Roma lui Decebal, spre mirarea lumii, nu putea så fie suportat de un barbat ca Traian. Rasturnarea acestei stari de lucruri se impunea de la sine. 0 campanie �mpotriva Daciei, bine pregatita, cu forte suficiente spre a duce la victorie, �nsemna a pune m�na pe o tara cunoscuta din antichitate prin bogatiile sale, prin aurul minelor din Muntii Apuseni, ca si pentru avutiile �n valuta acumulate din punerea �n valoare a terenurilor agricole si forestiere, �n ultimele decenii. Mai �nt�i a construit drumurile de acces prin Moesia si a pus sa fie proiectate podurile de mai t�rziu. Timp de trei ani de zile, Traian a lucrat la planurile de cucerire a Daciei, adun�nd legiuni peste legiuni, �n numar de cincisprezece, cu un efectiv de mai bine de o suta cincizeci de mii de oameni, la care se mai adåugau trupe calari, garda praetoriana, cohorte si pedestrasi mobilizati de la toate popoarele imperiului. Altii spun c� numarul tuturor efectivelor armate atingea cifra de doua sute de mii de oameni, lucru nemaivåzut p�na atunci la Roma. Imperiul roman fåcea cel mai mare efort militar din istoria sa, pentru a dobor� cel mai redutabil inamic al såu. �n primavara anului 101, pregatirile erau �ncheiate si Traian era gata så declanseze istorica sa ofensiva, ce urma så decida care dintre cele doua puteri, Roma ori Sarmizegetusa, avea sa domine spatiul tracic

Apogeul Daciei. Prin pacea si tratatul lui Domitian cu Decebal se asigurase Daciei o perioadå de doisprezece ani de liniste si consolidare. �n primul r�nd, Decebal si-a �ntårit puterea armatå, cåci aceastå armatå asigura tråinicia unei tåri si prestigiul ei �n lume. Prin vitejia lor, 'Traco-Dacii din nordul Dunårii se impuseserå �n ochii tuturor Tracilor din sudul Dunårii si chiar a celor din Asia Mica. Desi acestea se aflau sub stap�nire nominala roman�, ochiul lor ager era indreptat spre Dacia, ca spre un cap de coloan�. Aici, �n Dcia, se m�sura tensiunea �i temperatura imperiului r�s�ritean. De la un semn din Dacia putea s� porneasc� o r�scoala �n tot restul spatiului trac, cu rezultate incalculabiIe. De altfel, focare de r�scoala erau destule, �i Romanii se vedeau nevoiti s� intervin� mereu pentru �n�bu�irea lor. Dac� Dacia, din nou �narmat� p�na-n din�i �i organizat� cu material de r�zboi modern, folosit �i de Romani, ar fi �nvins Roma �ntr-o ultim� mare confruntare, nu era exclus ca toat� partea oriental� a Imperiului roman s� fi c�zut �i s� fi ajuns la o rnare uniume a triburilor trace din Peninsula Haemusului �i din Asia Mic�, sub conducerea �i protetia Daciei. Din secolul aI V-Iea anterior, Geto-Dacii dadusera dovad� de capacit��ile lor �i confirmaser� �n chip statornic afirmatia lui Herodot :
„Ge�ii sunt cei rnai viteji si mai drep�i dintre Traci".

Dup� secole de �nchegare statal�, puterea economica sporise �ntr-o m�sur� apreciabil�. Acumularea boga�iilor era mai lesnicioas� �n Dacia, deoarece modul de via�� era men�inut. la un nivel mediu, f�r� excese, risip� �i lux, concep�ia social� �i religioas� irnpun�nd sobrietate �i cump�tare. Structurarea economic� s-a realizat �i a r�mas legata, c�ci �ntre clanuri, triburi �i ,.regate" nu existau aici frontiere, nici v�mi, �i �ara era omogen�. Pretinsele dezarticulari temporare pe plan politic nu trebuie v�zute �i pe plan economic, comer�ul �i produc�ia �n regim de schimburi libere urm�nd alte legi. Au existat descentraliz�ri impuse de posibilit��ile de comunicare mai lesnicioase pe c�i �i mai dificile �ntre lan�urile muntoase. Dar Carpa�ii nu se compar� cu Alpii �i nu au �n�l�imi care s� izoleze, de�i chiar �i peste accstea un comandant ca Hannibal a izbutit s�-�i trimit� o �ntreag� armat�, cu elefanti cu tot. �n structura geografic�, Dacia era legat� �n mod organic de-a lungul coloanei vertebrale a Carpa�ilor �i, �n mod firesc, a alc�tuit o �ara unitara. Trecerile cetelor str�ine, efectuate �i �n timpuri mai recente, nu au afectat unitatea ��rii, cu o popula�ie stabil� �i solidar�. In astfel de condi�ii, Dacia a fost �i a r�mas nn stat bine structurat de-a lungul timpului.

In ��rile cu economie agricol�, urbanismul e mai pu�in dezvoltat. Aceast� activitate impune r�sp�ndirea popula�iei pe mari suprafete. Apari�ia ora�elor este mai pu�in justificat�. Desigur, exist� t�rguri de schimb pentru produsele agricole, artizanale, forestiere, miniere. �ntre care sarea se dovedea mai preioas� dec�t metalele, fie ele chiar aurul �i argintul. La fel, existau t�rguri �i pentru cedarea vitelor �n schimbul altor produse �i servicii. Dacia a dezvoltat centre quasi-urbane pe intregul ei teritoriu, at�t �n Transilvania, c�t �i �n Moldova �i Muntenia. �n Getia Minor, aceste centre numite davae completau activitatea porturilor �ntemeiate de Greci. ele au avut., la r�ndul lor, o dezvoltare care a atins culmi pe timpul lui Decebal. �mp�ra�ii romani de mai t�rziu - de pild� Hadrian - au ridicat citeva ora�e din Dacia roman� la rangul de municipii, ceea ce presupune o stare real� de �nflorire. De altfel, la putin� vreme dup� integrarea Daciei �n Irnperiul roman, reg�sim aceste orase pe harta detaliat� a geografului Ptolomeu.

Arhitectura centrelor epidane dace nu diferea de arhitectura ora�elor din Peninsula Haemusului. Casele Dacilor aveau totu�i unele particularit�ti impuse de clima aspr� �n vremea de iarn� �i feluritele lor activit��i. La sate nelipsit� era prispa cu strea�in� larg�, ing�duind desf�urarea unor munci �n zilele ploioase sau devenind ad�post �n cursul nop�ilor de var�. La ora� casele aveau mici terase, acoperi�uri �n pant� ascutit�, pentru a �nlesni scurgerea apei de ploaie �i a z�pezilor, iar �n interior sobe la cei avuti si hornuri simple la cei ne�nst�riti. Piatra era mai pu�in folosit�, fiind rar� la c�mpie, era preferat �n genere lemnul, pentru u�urinta cu care putea s� fie procurat �i prelucrat de me�teri pricepu�i. Acela�i lucru se �nt�mpl� �n America de azi, unde ora�ele sunt �n cea mai rnare parte construite din lemn, f�cute pentru a dura pu�in, si numai centrul localit��ilor, a�a-zisul down toum, adic� quartalele din jurul ,g�rii sunt construite din materiale durabile, din beton, piatr� �i fier. Aceasta nu �nseamn� c� Americanii nu au ajuns �nc� la un �nalt grad de civiliza�ie. Tot a�a. Orientul �ndepartat �i �ndeosebi Japonia, cu civiliza�ia sa milenar�. a avut �i are ora�e construite tot din materiale u�oare �i numai palatele principilor sunt sortite s� dureze. Chiar templele bogate �n art� �i pagodele foarte vechi sunt construite �n lemn.

Viata public� �n Dacia era dinamic�. Indeosebi �n aceste momente, Dacii deveniser� con�tienti de cre�terea puterii �i prestigiului lor, �ntelegandu-�i pe deplin rolul �n lurnea tracic�. Nu lipseau manifest�rile de m�ndrie �i �ncredere in sine, dup� cum nu lipseau nici atitudinile mai rezervate, poate chiar pesimiste privind viitorul. Leg�turile Dacilor cu Roma si .Athena constituiau tot at�tea vase comunicante ale culturii si ale modei �n diferite domenii. Caci moda, datorit� misterioasei sale forte ie�ite din ad�ncul sufletutui omenesc str�bate orice obstacol. Nobilii daci erau oameni umbla�i, la curent cu problemele zilei. Cultura, civiliza�ia cu prec�dere oral�, dezvoltat� �n spa�iul tracic, ca �n at�tea alte spatii ale marelui Orient, nu le lipsea. Ei �ns� cunoa�teau �i formele cullturii scrise, c�ci �tiintele dezvoltate �n Dacia s-au folosit de toate mijloacele de comunica�ii existente pe atunci. S-a �ntrebuin�at alfabetul grecesc sau latin. O lumin� nou� asupra folosirii de c�tre Dacia scrisului latin - cu litere majuscule sau cursive - au aruncat-o cercet�rile efectuate �n ultimii trei ani la Buridava dacic� (azi Ocni�a, Jud. V�lcea). Aici exista un centru religios, politic, militar �i economic care, �n vremea �mp�ratului Augustus, avea un rege, cu numele Thiamarcos, scris pe fragmentele de vase g�site acolo. S-au aflat �i alte buca�i de vase sparte, pe care s-a scris numele unui nobil dac sau mare preot Reb, precum si numele cet�tii Buridava. Acolo s-a f�cut dovada c� Dacii cunoasteau alfabetul latin cu un secol si mai bine �nainte de cucerirea Daciei.

Despre aceast� epoc�, din p�cate, toate insernn�rile lui Traian, ca �i ale multor alti scriitori, referitoare la Dacia, dar f�cute si consemnate la Roma, s-au pierdut f�r� urme. Ce explicatii se pot da ? Oricum s-ar fi petrecut lucrurile, nu se poate afirma c� astfel de fenomene de cultur� n-ar fi existat. Ele trebuie c�utate, in afar� de cazul c� m�ini criminale au operat, cum adesea s-a �nt�mplat �n istorie, �i chiar �n tirnpuri mai recente, c�nd s-au distrus cu bun� �tiint� �ntregi arhive istorice, care nu vor mai putea fi reconstituite niciodat�. Dacia tr�ia momentele sale de mare �nflorire, dar, �n acela�i timp, �i de mare primejdie, c�ci cel mai cumplit r�zboi din istoria sa b�tea la poart�.

Primul r�zboi dacic. Cu �ncheierea �nt�iului secol al erei noastre, Traian a declansat r�zboaiele contra Daciei. Decebal era bine informat de nemaipomenitele preg�tiri ale Imperiului Roman, pentru a-l infrunta pe cel mai redutabil inamic. In acele momente, Decebal nu intentiona s�-�i m�soare puterile cu Roma �i s� atace imperiul, de�i nu se �tie ce g�nduri �i b�ntuiau imaginatia. Pentru o astfel de confruntare avea nevoie s� �ncheie unele aliante, care s� dea �i alte preocup�ri Romanilor, la momentul oportun, chiar dac� aceste popoare erau �ndep�rtate, cum a fost cazul Partilor. Decebal s-a adresat Partilor pentru a le c�tiga prietenia �i a-i determina s� intervin� printr-o actiune �n Asia Mic�, atunci c�nd Traian va fi dezl�ntuit ofensiva. Asia, de altfel, �i d�dea multe preocup�ri �rnp�ratului Traian �i, dup� terminarea r�zboaielor dacice atentia sa avea s� se �ndrepte �n primul r�nd c�tre continentul de r�s�rit, unde a reu�it s� fac� alte cuceriri, dar si sa-�i afle moartea, nu in lupte, ci �n patul s�u de campanie,de o boala misteriosa.

Tratativele cu Par�ii s-au t�r�g�nat. Oricum, nu au ajuns la o finalizare, potrivit dorintelor lui Decebal. A�adar, acea parte vulnerabila a imperiului n-a fost minat� �n cursul r�zboaielor dacice. Pe frontiera apusean� se aflau triburile germanice ale Quazilor, Marcomanilor �i Sarnatii-Iazigii infiltrati �ntre Dun�re �i Tisa. Desi fuseser� �nving�tori �n batalia cu Romanii, pe vremea.lui Domitian, neamurile germanice s-au convins �ntre timp, prin fratii lor de pe Rin, unde Traian repurtase biruinte, c� era rnai potrivit s� se mentin� ca alia�i ai Romei dec�t ca aliaiti ai Sarmizegetusei. Deci �i aceast� zon� a imperiului era linistit�. Conduc�torul triburilor germane nu mai era un Ariovist curajos �i biruitor, ca pe timpul lui Burebista, si pentru un timp Germanicii au r�mas �n expectativ�, relu�nd ofensiva mai t�rziu.

In prim�vara anului 101, Traian a trecut. Dun�rea �n Banat, voind s� atace Dacia dinspre vest, asa cum o f�cuse �i Tettius Julianus. Romanii �nt�riser� o seam� de ora�e pe linia Dun�rii, �n Banat, care erau tot at�tea puncte avansate pentru organizarea campaniei �mpotriva Daciei. Ca baz� de operatii Banatul era avantajat �i de faptul c� aprovizionarea trupelor se putea sprijini pe resursele din Dalma�ia �i Pannonia. oferind, in acelasi timp, un drum destul de scurt spre locul unde se afla centrul politic al Daciei, potrivit din punct de vedere strategic pentru ap�rarea �ntregului s�u teritoriu. Traian a concentrat cea mai formidabil� armat� �i una din cele mai numeroase cunoscute �n antichitate. �ntre cei dou� sute de mii de oameni, erau Romani din Italia �i din provincii, Sirieni, Palmireni,Gali,Britani ,Germanici �i alte popoare aflate sub st�p�nirea Romei. La ace�tia se mai ad�ugau �i Iazigii,care desi erau aliati ai romanilor nu au preyentat niciodat� �ncredere �i Marcomanii �i Quazii ca alia�i clientelari. Patru legiuni duse din Pannonia, cinci legiuni adunate din cele dou� Moesii �i alte cinci legiuni aduse de pe Rin, au fost concentrate �ntre localit��ile Viminacium �i Ratiaria. Aceast� enorm� armat� pentru timpurile de atunci se afla sub comanda suprem� a lui Traian �i a unor generali �ncerca�i, dintre cei mai buni pe care i-a avut imperiul. Se aflau �ntre ace�tia Licinius Sura, Claudius Livianus,Laberis Maximus, maurul Lucius Quietus �i Hadrian, nepotul lui Traian �i viitor �mp�rat. Nici tehnicieni de seam� nu lipseau, ca vesti�ii ingineri Balbus �i Celsus, la care, mai t�rziu s-a ad�ugat �i Apollodor din Damasc. Odat� adunat� aceast� armat�, Traian a �mp�r�it-o �n dou� corpuri �i o coloan�, �n frunte cu el �nsu�i, a trecut Dun�rea pe un pod de vase, la Lederata, indrept�ndu-se spre Tibiscum, l�ng� Caransebe�. Drumul urmat a fost tot prin c�mpie, pe la Berzobis �i apoi pe la Aizis. Cea de-a doua coloan� a p�truns �n Dacia pe la Dierna, tot pe un pod de vase, �i, deplas�ndu-se pe Valea Cernei �i a Timi�ului, a f�cut. jonc�iunea cu coloana condus� de Traian la Tibiscum. �ntreaga armat� roman� era prea numeroas�, ca s� se deplaseze cu u�urint� pe un singur drum. Cu armatele reunite, �mp�ratul s-a �ndreptat spre Portile de Fier ale Transilvaniei. In drum i-a ie�it �n int�mpinare Decebal. Localitatea este iar�i denumit� Tapae, de�i din comentariile asupra acestui r�zboi nu reiese acest lucru. Privitor la itinerariul str�b�tut, n-a r�mas dec�t o fraz� a lui Traian, transmis� de c�tre scriitorul Priscian, din secolul al VI-lea, care spune : Inde Berzobim deinde Aixim processimus, f�r� a se indica alt� localitate. Oriunde s-ar fi aflat localitatea �i oricum s-ar fi numit, Dio Cassius spune : „Pe c�nd Traian o�tea �mpotriva Dacilor, �i se apropia de Tapae, unde t�b�r�ser� barbarii, i s-a adus o ciuperc� mare, pe care scria cu litere latine, c� at�t ceilalti aliati, c�t �i Burii, sf�tuiesc pe Traian s� se �ntoarc� �i s� fac� pace. Traian �ns� d�du lupta cu ei, �i v�zu r�niti pe multi dintr-ai s�i �i ucise mul�i du�mani. Deoarece �i lipseau bandajele, se zice c� nu �i-a crutat nici propriile sale ve�minte �i le-a t�iat �n f�sii. Apoi a poruncit s� se ridice un altar soldatilor c�zuti �n lupt� si s� li se aduc� �n fiecare an jertf� pentru morti". �n scena care reprezint� b�t�lia de la Tapae, pe Columna din Roma, �nsu�i Jupiter particip� la lupt� iar Traian este aclamat de soldati ca imperator.

Dup� aceast� prim� victorie, 'I'raian se �ndreapt� spre Sarmizegetusa, (Gr�di�tea Muncelului, dincolo de Or�tie) �naint�nd �ns� cu prudent� �ntr-un teren dificil, unde putea s� fie atacat prin surprindere. Din aceast� cauz�, are grij� s�-�i consolideze linia de operatii prin fortificatii �i lag�re, pe care s� se poat� sprijini la nevoie. Dar, apropiindu-se iarna, operatiile militare au fost suspendate, p�n� �n prim�vara urm�toare. Cu privire la acest moment al ostilit�tilor, C. C. Giurescu �i Dinu C. Giurescu scriu :

„A�a �nc�t iarna anului 101 veni �nainte ca r�zboiul s� se fi sf�r�it. Decebal trimisese, e adev�rat, o solie spre a cere pace, dar nu izbutise s-o obtin�, ambasadorii s�i erau trei oameni de r�nd �i, desigur, aceasta contribuise la refuzul lui Traian".

Intreruperea ofensivei a fost util� pentru ambele tabere, care au suferit pierderi grele, poate �n egal� m�sur�. Iarna lini�tit� urma s� fie folosit� pentru refacere. Decebal �ns�, pentru a sl�bi presiunea armatelor du�mane, aflate pe drumul Sarmizegetusei, a �ncercat atunci s� deschid� un. alt front, pentru a obliga adversarul s�-�i divizeze armata, ca s� poat� s� fac� fat� noii situa�ii. �n Getia Minor, la Dun�re, a declan�at un atac �mpreun� cu Sarmatii, aliati ai Dacilor. Dup� opinia �nv�tatului Radu Vulpe, �n acea iarn�, spre norocul lui Traian, fluviul n-a �nghe�at dec�t pentru pu�in� vreme, ceea ce i-a �ng�duit s� coboare cu flota �n rnare grab�, �mpreun� cu o armata �i s� dea o b�t�lie �n localitatea Adamclisi. �i aici luptele au fost extrem de cr�ncene, pierind p�n� si soldati din unit��ile de gard� ale �mp�ratului. Mai t�rziu la Adamclisi avea s� fie ridicat un monument, �n memoria osta�ilor c�zu�i, dar �i pentru glorificarea �mp�ratului Traian, �i mai ales, pentru a reprezenta un avertisment popoarelor din r�s�rit �i din nord.

�n prim�vara anului 102. Traian reia ofensiva spre Sarrnizegetusa. De data aceasta, Decebal trimite o solie format� din nobili daci, care se �nf��i�eaz� lui Traian arunc�nd armele la p�m�nt �i c�z�nd �n genunchi. Nobilii il roag� pe Traian s�-l primeasc� pe regele lor, care era dispus s� accepte toate conditiile pentru �ncheierea p�cii. Traian a trimis pe Sura �i pe Claudius Livianus, prefectul praetoriului, sa ia contact cu Decebal, dar Decebal nu s-a prezentat, ci a �mpulernicit pe c��iva oameni ai s�i s� duc� tratativele. Nu cunoa�tem am�nunte care s� explice comportarea lui Decebal. Putem, cel mult, s� presupunem c� regele dac a �ncercat s� c�tige timp prin tratative. Neajung�ndu-se la nici un rezultat pe cale diplomatic�, Traian �i-a continuat ofensiva spre Sarmizegetusa.

�n Muntii Ora�tiei, �nc� �nainte de domnia lui Decebal, c�t �i �n timpul acestuia. Dacii ridicaser� unul dintre cele mai mari �i mai complexe sisteme de fortifica�ii, pe care �l cunoa�te antichitatea. Drumurile care duceau spre Sarmizegetusa (numit� azi Gr�di�tea Muncelului) erau str�juite de fort�re�e, �nc�t, pentru a p�trunde �n cetatea de scaun, era nevoie s� fie cucerite toate punctele fortificate care o ap�rau. Din textul extras de Xiphilinos din Dio Cassius, se pot �ntrevedea dificult�tile �nt�mpinate de armata roman�. Ea urca pe �n�l�imi
„ocup�nd cu mari primejdii colin� dup� colin�",
pentru a se apropia de capitala Dacilor.
Atacul dat de Traian urm�rea directia nord-sud, dar, dup� cum las� s� se �n�eleag� Dio Cassius, a existat o a doua directie de atac, condus� de Lucius Quietus, comandantul cavaleriei maure. Credem �ns� c� Lucius Quietus nu a participat la luptele directe pentru cucerirea Sarmizegetusei. Aceast� operatie dificil� a revenit infanteriei romane �i, mai ales, geni�tilor din r�ndurile acesteia. Cavaleria aflat� sub comanda lui Quietus a avut probabil sarcina s� acopere actiunile armatei romane de un eventual atac, care ar fi venit pe Valea Mure�ului, fie dinspre r�s�rit, din inima Transilvaniei, fie dinspre nord, din direc�ia Mun�ilor Apuseni. Faptul c� se men�ioneaz� o lupt� dat� de cavaleria romana, �n timp ce Traian, cu grosul oastei era angajat �n b�t�lia pentru cucerirea �n�ltimilor fortificate din jurul Sarmizegetusei, dovede�te capacitatea de atac �i de rezistent� a armatei dace �i �ncercarea disperat� de a salva capitala, cu rezervele de care mai dispunea.

Situatia devenind critic� pentru Decebal, acest a trimit e din nou soli lui Traian, care �i comunic� �mp�ratului c� rebele dac este gata s� �ncheie pace, �n condi�iile impuse de adversar, �i anume : ,,s� dea �napoi armele, masinile de r�zboi �i pe constructorii acestor ma�ini, s� predea pe dezertori, s� distruga �nt�riturile �i s� se retrag� din teritoriul cucerit, ba �nca sa-i socoteasca du�mani sau prieteni ai s�i pe cei ai Romanilor, s� nu mai primeasc� nici un fugar, nici s� nu mai ia �n slujba lui vreun ostas din Imperiul Roman (caci Decebal atr�gea la sine, prin momeli, pe foarte mul�i romani)".

Conditiile de pace pe care Decebal le accept� arunca ele �nsele lumin� asupra proportiilor pe care le-a avut r�zboiul din 102, si, �n acela�i timp, asupra pericolului pe care il reprezenta pentru Roma Decebal �nsu�i si �ara sa:. Abia acum se poate vorbi de o pace care �l dezavantajeaz� pe regele dac. Izvoarele antice spun c� el a acceptat aceast� pace de nevoie. EI �nsu�i s-a prezentat �n fata �mp�ratului Traian. Aceast� �nt�lnire trebuie s� se fi petrecut sub zidurile Sarmizegetusei �i, dup� toate probabilit��ile, la �nceputul toamnei anului 102.
Traian a comunicat, condi�iile de pace Senatului, pentru a fi confirmate de c�tre acesta. Scena este astfel �nf�ti�at� de acelasi cronicar al r�zboaielor dacice, Dio Cassius :

„Trimi�ii lui Decebal fur� adu�i �n Senat. Ei pusera armele jos, �si legar� m�inile �n felul prin�ilor de r�zboi �i rostir� c�teva cuvinte de implorare. �n chipul acesta �i �nduplecar� la pace �i-�i luar� armele �napoi. Traian �i s�rb�tori triumful �i fu numit Dacicus. Dadu lupte de gladiatori �n teatru (c�ci �i f�ceau pl�cere) �i readuse �n scen� actori de pantomim� (era �ndragostit de unul dintre ace�tia, Pylades!!), desi iubea faptele de arme, nu se �ngrijea mai putin de celelalte. . . ".

Dup� cum relateaz� Dio Cassius, Traian ar fi l�sat garnizoane romane la Sarmizegetusa �i �n alte cet�ti dacice. Aceast� informa�ie a fost interpretat� ca un control exercitat de armata roman�, �n teritoriul dacic recent cucerit, p�n� la �ndeplinirea condi�iilor de pace. Prin pacea din 102, o serie �ntreag� de teritorii dacice au fost anexate imperiului. Intre acestea intr� Banatul, inclusiv trec�toarea ce duce din Banat. �n �ara Ha�egului �i, poate, chiar Tara Hategului. La sud era anexat� Oltenia �i partea de c�mpie a Munteniei. Sudul Moldovei, cu Piroboridava (Poiana de azi) a fost anexat Moesiei Inferioare.

Preg�tiri de ambele p�rti. Oric�t de umilitoare era aceast� pace pentru Decebal, faptul c� Traian suspend� ostilit��ile �n toamna anului 102 este o dovad� c� rezisten�a Dacilor nu fusese definitiv �nfr�nta. Dac� armata lui Decebal ar fi fost nimicit� in luptele de la Sarmizegetusa, nu exista nici un rnotiv ca Dacia �ntreag� s� nu fi fost ocupat�. Se pare �ns� ca, dupa doi ani de lupte, care s-au dat nu.numai �n partea de vest a Daciei, dar �i �n Getia Minor, armata roman� d�dea semne de oboseal� fizic� �i moral�. Traian si-a dat seama c� o continuare a operatiunilor, cu trupele pe care le avea la dispozitie era aproape imposibil�. Atunci, a considerat, oportun s� �ncheie pacea oferit� at�t de avantajos de Decebal, pentru a reorganiza �i �nt�ri propria lui armat�. De altfel, iarna care se apropia - �n mod obi�nuit, nu se desf�urau operatii militare �n acest anotimp - era �nc� un du�man pentru armata roman� �i un aliat pretios pentru Daci, obi�nui�i cu vicisitudinile, cu via�a aspr�, cu z�pezile �i gerurile n�praznice din mun�ii �i c�mpiile lor, evocate at�t de plastic de Ovidiu. Lunile de iarn� erau prielnice pentru incursiuni. �nainte de 101. dar chiar �i in iarna anilor 101 -I02, Dacii au organizat incursiuni foarte periculoase pentru st�p�nirea romana, pe linia Dunarii. De aceea, �mp�ratul �ncheie pacea, l�s�ndu-se �nduplecat de rug�min�ile lui Decebal. Ins�i Decebal a fost. �mpins s� fac� pace, dupa c�te se pare, si pentru ca sora lui cazuse �n m�inile Romanilor. Dar motivele principale aveau ratiuni militare. Avea nevoie de timp, pentnu c�stigarea unor noi alian�e, �n vederea confrunt�rii decisive cu Imperiul Roman. Pacea din 102 esie o simpl� am�nare si nu o rezolvare definitiva a conflictului dintre cele doua par�i. Pregatirile pe care le ordon� Traian, imediat dupa incheierea.operatiunilor militare, sunt o dovad� in acest sens. Nu numai c� nu sunt dispersate trupele care participaser� la primul r�zboi dacic, dar Traian ia m�suri ca trupe proaspete sa fie aduse din imperiu �i concentrate la Dunare.

�n acela�i timp, dispune construirea podului de la Drobeta-Turnu Severin, �ntr-un punct strategic foarte bine ales. De aici puteau fi dirijate cu repeziciune trupe spre nord-est, �n cazul �n care se hotara atacul Daciei sau prin Valea Oltului, sau prin Banat. Roma �si trimite la Dun�re nu numai legiunile, ci �i constructorii de drumuri �i poduri, pentru a asigura miscarea trupelor �i aprovizionarea lor. Mun�ii Haemusului, pe Valea Dun�rii, sunt ciopli�i, sunt s�pate cu mare preciziune cavit��i in piatra prin tehnici rapide, iar pilonii podului de peste fluviu sunt �i azi m�rturie a artei inginere�ii de care dispuneau Romanii.

Ei cuno�teau procedeul de a s�pa �n albia fluviului. de a �ndep�ta apele prin diguri si chesoane, de a folosi materiale de construc�ii, �n special un soi de ciment de o calitate superioara. Sub ochii Dacilor, constructorii romani dureaz� �n inima Daciei o construc�ie monumental�, care e �nrudit� cu cele mai impresionante monumente ale antichit��ii �i care dovede�te �nsemn�tatea ce se acorda de c�tre st�p�nii lumii de atunci acestor miraculoase teritorii. Dio Cassius descrie, cu sentimente de exaltare, accast� oper�, pe care o vedem reprezentat� �i �n basoreliefurile de pe Columna lui Traian din Roma :

,,Traian a construit peste Istru un pod de piatr�, pe care nu �tiu cum s�-l admir �ndeajuns. :Minunate sunt �i celelalte constructii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. St�lpii de piatr� �n patru muchii sunt �n num�r de dou�zeci, �n�ltimea de �aizeci. Ei se afl�, unul fat� de altul, la o distan�� de o sut� �aptezeci de picioare �i sunt uni�i printr-o bolt�. Cum s� nu ne mir�m de cheltuiala f�cut� pentru ace�ti st�lpi ? Nu trebuie oare s� ne uimeasc� �i felul me�te�ugit �n care a fost a�ezat �n mijlocul fluviului fiecare st�lp, �ntr-o ap� plin� de v�rtejuri, �ntr-un p�m�nt n�molos, de vreme ce cursul apei nu putea fi ab�tut ? Am ar�tat l��imea fluviului. nu pentru c� ar curge numai pe aceast� l��ime - c�ci pe parcurs se l�ge�te de doua ori �i de trei ori pe at�t - ci pentru c� acolo este locul cel mai �ngust .Si mai potrivit pentru construirea unui pod. Cu c�t spa�iul se ingusteaz� mai mult aici - deoarece apa coboar� dintr-o �ntindere larg�, pentru a intra din nou �n alta �i mai mare - cu at�t se face mai n�valnic� �i mai ad�nc�. �nc�t �i �mprejurarea aceasta se adaug� la greutatea construirii podului. Concep�ia m�rea�� a lui 'Traian se v�de�te �i din aceste lucr�ri. Ast�zi, �ns�, podul nu folose�te la nimic, c�ci nu mai exist� dec�t st�lpii, iar pe deasupralor nu se mai poate trece ai zice c� au fost durati numai ca s� fac� dovada c� firii omene�ti nimic nu-i este cu neputint�. Traian se temea c�, dup� ce �ngheat� Istrul, s� nu se porneasc� r�zboi �rnpotriva Romanilor r�ma�i dincolo �i construi acest pod, pentru ca transporturile s� se fac� cu u�urin�� peste el. Dimpotriv�, lui Hadrian �i fu team� c� barbarii vor birui str�jile acestuia si vor avea trecere lesnicioas� spre Moesia ; de aceea distruse partea de deasupra``.

Printre alte m�suri luate de Traian pe plan strategic a fost �i fixarea C�mpiei Dun�rii ca centru de operatii pentru viitoarea campanie. In timpul primului r�zboi dacic, el �i d�duse seama de primejdiile pe care le putea �nt�rnpina o armat� roman�, care ataca Dacia dinspre apus. Av�nd �n vedere c� hotarul imperiului cu Dacia se �ntindea �n forma unui arc de cerc, oastea Dacilor putea s� porneasc� pe raze divergente de pe pozi�iile centrale din Transilvania �i, atac�nd, sa treac� hotarul �n orice punct al lui. In timpul primului r�zboi dacic se dovedise c� o armat� roman� care �nainta din Banat spre 'I'ransilvania, chiar dac� concentra for�e numeroase �n fa�a ei, nu anihila capacitatea adversarului de a porni atacul �n Getia Minor sau �n Sudul Dun�rii, oblig�ndu-1 pe adversar - a�a cum s-a �nt�mplat in iarna anului 101 - 102 - s�-�i retrag� trupe de pe teatrul principal de operatii, pentru a salva st�p�nirea rornan� din Sudul Dun�rii.

Din aceste considerente, Traian ia m�suri pentru �nt�rirea sistemului de fortificatii de pe linia Dunarii. Sunt construite cet��i puternice la Nicopolis, �n locul unde mai t�rziu va fi ora�ul Marcianopolis, ca �i la Abrittus, Durostorum �i Troesmis. Dup� c�t se pare, Traian �ncepe s� construiasc� diferite castre la nord de valul de p�m�nt al lui Aelianus, �n punctele T�rgusor, M�l�ie�ti �i Drajna de Sus. De asemenea, pe linia Dun�rii este ridicat� �ntaritura de piatr� de la Carsium, iar �n nordul fluviului, acolo unde Dun�rea o cote�te spre r�sarit, se �ngrijeste de int�riturile de la Barbusi. Se pare c� �i tab�ra �nt�rita de la nord de R�mnicul V�lcea, pe Valea Oltului, numit� „Castra Traiani", este construit� tot �n aceast� perioad�, ca �i castrul de la Stolniceni (Buridava roman�). Traian ia toate m�surile de siguran��, pentru ca viitoarea campanie s� fie incununat� de succes. Isi alege ca directie de atac Valea Oltului, dar probabil si o a doua linie de operatii, care venea din Moesia Inferioara si traversa mun�ii pe la Pasul Bratocii. Toate aceste m�suri pe plan strategic ne dau o imagine despre concep�ia �mp�ratului �n organizarea celei de-a doua carnpanii.
P�trunz�nd �n "Transilvania pe Valea Oltului �i prin Bratocea, Traian vroia s�-1 oblige pe Decebal s�-�i aduc� trupele �n sudul Transilvaniei, �nt�riturile de la Sarmizegetusa r�m�n�nd �n afara teatrului de opera�ii. De data aceasta nu mai era un atac frontal, care trebuia s� rezolve, �nainte de toate, cucerirea mun�ilor �i fortifica�iilor de la Sarmizegetusa (Gr�distea Muncelului), pe care nu le putea l�sa �n spatele armatei sale, ci un atac care anihila, �n mare parte, valoarea strategic� a acestor �nt�rituri. Banatul fiind deja sub st�p�nire roman�, Sarmizegetusa ar fi r�mas ca o insul� �n mijlocul unui teritoriu st�p�nit de Romani.

Al doilea r�rboi dacic. Pan� la izbucnirea celui de-al doilea r�zboi dacic din anul 105, Decebal se str�duie�te s� organizeze o nou� rezisten�� �mpotriva Romanilor, �n pofida tratatului �ncheiat cu Traian �i, dup� cum ne informeaz� Cassius, „�i preg�te�te arme, prime�te f ugari, reface �nt�riturile, trimite soli la vecini �i aduce pagube celor ce mai �nainte nu se �n�elegeau cu el, iar Iazigilor le-a smuls un tinut (pe care, dup� aceea, de�i ei �l cereau, Traian, nu-l mai d�du �napoi)".
In momentul �n care informa�iile �n leg�tur� cu preg�tirile lui Decebal ajung la Roma, Senatul �l declar� .,du�man al republicii`` �i hot�r�te reluarea ostilit��ilor. Din pasajul citat., se vede limpede c� Decebal impusese autoritatea lui unor c�petenii dace, care, �nsp�irn�ntate de puterea roman�, �nclinau s� p�streze leg�turi de bun� vecin�tate cu imperiul. Mai mult, el caut� alia�i la vecinii s�i �i la Iazigi, care nu vor s�-1 sprijine, le smulge o parte din teritoriul ocupat de ei, �nc� o dovad� c� Decebal a st�p�nit Cri�ana, pentru c� numai aici putea s� existe o zon� de contact �ntre Iazigi �i Daci. Ca �i �n primul r�zboi cu Traian, Decebal reuse�te s� stabileasc� aliante cu Sarma�ii. Dup� cum reiese din reprezent�rile de pe Columna lui Traian, printre prizonierii adu�i �n fata �mp�ratului sunt �i Sarma�i, dovad� c� ei au participat la r�zboi de partea lui Decebal.
In iarna lui 104, Traian p�r�se�te Roma, �ndrept�ndu-se spre Dun�rea de Jos. Toat� iarna �i prim�vara �i organizeaz� meticulos trupele. In timpul acesta se pare c� Decebal a �ncercat s� duc� tratative cu Traian, desigur f�ra succes. Dup� c�te spune Dio Cassius, de�i Decebal era cel care solicita pacea, el nu �n�elegea s� depun� armele �i, mai mult dec�t at�t, pe fa�� �i concentra trupele, chem�ndu-i �n ajutor �i pe aliatii s�i. Inten�iile �i sentimentele lui Decebal se desprind limpede din �nsemnarile lui Dio Cassihs. Adres�ndu-se vecinilor s�i, regele dac le atr�gea atentia c� „daca �l vor p�r�si pe d�nsul. si ei vor fi �n primejdie, c� mai u�or �i mai sigur �i vor p�stra libertatea, ajut�ndu-1 �n lupta, �nainte ca el s� fi suferit vreo nenorocire. Ins�, privind nep�s�turi cum sunt nimici�i Dacii, mai pe urm� vor ajunge ei �nsisi robi, c�ci vor r�m�ne f�r� aliati".

D�ndu-si seama c� du�manul cel rnai de temut pentru independen�a Daciei era �mparatul Traian, omul care, prin tenacitatea si capacitatea lui de comandant, era singurul �n stare s� duc� la cap�t o actiune at�t de grea, cum era cucerirea Daciei, Decebal �ncearca s�-l suprime fizic pe �mp�rat. Pentru aceasta, a trimis �n Moesia dezertori, care s� �ncerce s� se apropie de �mp�rat �i s�-l ucid�. Unul dintre ei a fost b�nuit �i prins �i, dup� ce a fost supus la cazne, a m�rtuirisit care i-a fost intentia. Int�lnirea dintre Decebal �i Longinus a reprezentat o alt� �ncercare a regelui dac de a �mpiedica intrarea lui Traian �n noua carnpanie.

Dio Cassius spune :
„Atunci Decebal chema la d�nsul pe Longinus, comandantul unei legiuni, a c�rui d�rzenie o simtise �n luptele purtate cu el �i, dup� ce-1 convinsese s� vin�, cu g�nd s�-1 fac� s� i se supun�, �l prinse �i-1 �ntreb� de fa�� cu al�ii despre planurile lui Traian. Pentru c� (Longinus) nu voia s� m�rt.uriseasc� nimic, �l �inu sub paz�, dar nelegat. Decebal trimise apoi un sol la Traian �i ceru acestuia - �n schimbul eliber�rii lui Longinus - s�-i cedeze �ara p�n� la Istru �i s�-i pl�teasc� banii care i-a cheltuit cu r�zboiul. (Traian) r�spunse cu vorbe �ndoielnice prin care voia s� arate ca nici nu-1 pre�uie�te prea mult pe Longinus, dar nici prea putin, c� nici nu dorea s�-1 piard�, dar nici s�-1 scape cu sacrificii prea mari. Decebal mai st�tea �n cump�n�, ne�tiind ce s� fac�. Dar �ntre timp Longinus �i f�cu rost de otrav�, cu ajutorul unui libert de-al s�u �i f�g�dui lui Decebal c� are s�-1 �mpace cu Traian, pentru ca regele s� nu b�nuiasc� deloc ce are de g�nd �i s� nu i se pun� o paz� aspr�. Longinus scrise o scrisoare plin� de rug�minti �i o d�du libertului s-o duc� lui Traian, spre a putea s� r�m�n� nest�njenit. Dup� ce libertul plec�, Longinus b�u otrava �n timpul noptii si muri. Dup� aceast� �nt�mplare, Decebal ceru lui Traian pe libert, f�g�duind s�-i dea �n schimb trupul lui Longinus �i zece prizonieri.
�i trimise �ndat� un centurion prins �mpreun� cu Longinus, spre a aduce la indeplinire cele cerute. Traian afl� de la acesta tot ce se petrecuse cu Longinus. Dar nu-i trimise �napoi lui Decebal nici pe acela �i nu-i d�du nici pe libert, socotind c� viata Iibertului este mai de pret pentru demnitatea imperiului, dec�t �nmorm�ntarea lui Longinus"..

Pe l�ng� semnificatia pe care o are in cadrul conflictului dintre Daci �i Romani, episodul cu Longinus are darul sa ne l�mureasc� asupra a dou� aspecte : c� Decebal era de acord sa se incheie pacea, dar aceasta s� nu fie umilitoare pentru el ; c� el cerea s� i se restituie teritoriul ocupat de Romani p�n� la Dun�re.

Traian nu s-a l�sat impresionat de pa�ania lui Longinus si a trecut podul de la Drobeta, cu grosul o�tilor, �ndrept�ndu-se spre Valea Oltului, spre a patrunde prin pasul de la Turnu Ro�u �n Transilvania. Se pare c�, �n cel de-al doilea r�zboi dacic, �mp�ratul dispurnea de forte mult mai nunmeroase dec�t �n primul, ceea ce ingaduie s� se emit� ipoteza unui atac pe mai multe directii. Unul dintre acestea venea din sud-vest, pe obisnuitul drum al Banatului. In aeela�i timp, o coloan� trecea �n Transilvania, prin Pasul Oituzului. �n felul acesta, Decebal, inferior numeric Romanilor, nu putea s� fac� fa�� cu succes at�tor atacuri convergente. �i �n al doilea r�zboi dacic, Traian actioneaz� cu mare prudent�, c�ci, dup� istoricul citat mai �nainte, �mp�ratul „a purtat r�zboi mai mult cu chibzuial� dec�t cu �nfocare, biruindu-i pe Daci dup� �ndelungi �i grele str�danii. El �nsu�i d�du multe dovezi de pricepere la comand� �i de vitejie, iar o�tenii trecur� �mpreun� cu d�nsul prin multe primejdii �i d�dur� dovad� de vrednicie".

Din p�cate, nu avem dec�t aceast� laconic� �nsemnare despre un r�zboi care avea s� dureze un an de zile. Scenele �nf�tis�nd luptele dintre Daci �i Romani, a�a cum sunt prezentate pe Columna lui Traian, ne arat� c� se dau lupte �n jurul unor cet�ti, care ar putea s� fie cele de la Sarmizegetusa, dar �i din alte locuri din Transilvania. In orice caz, ultimele lupte se dau �n jurul cet�tii de scaun. Dup� c�derea Sarmizegetusei, Decebal a �ncercat s� organizeze rezisten�a �n alte p�rti ale Daciei, pentru c�, a�a cum se poate vedea �ntr-o scen� de pe Column�, el se sinucide undeva �n afara zidurilor cet��ii, �n momentul c�nd era s� fie prins de c�l�re�ii romani. Descoperirea recent� a inscriptiei de la Grameni (l�ng� Salonic, �n Grecia) de c�tre profesorul american Speidel, reprezint� un alt izvor epigrafic, care vine s� confirme scena de pe Column�. In aceasta inscriptie, veteranul roman Tiberius Claudius Maximus spune c� : ,,l-a prins pe Decebal �i capul lui l-a adus �mparatului, la Ranisstorum".

Epilog. Avem m�rturia sigur� c� Deccbal a preferat s�-si ia zilele dec�t s� urmeze carul de triumf al Iui Traian pe str�zile Romei. O parte dintre nobilii daci s-au supus �mp�ratului, �nainte chiar de c�derea Sarmizegetusei. Nu este sigur c� altii s-au sinucis, �ntruc�t cercet�ri mai recente au dovedit c� scena 102 a Coloanei Traiane nu reprezint� nici �mp�r�irea ultimelor pic�ituri de ap� �i nici un act de sinucidere prin otr�vire, ci ea este o scen� de exaltare, de imp�rt�ire din lichidul sf�nt al religiei dacilor. Gestul lui Decebal se �nscrie �n viziunea geto-dac� despre semnifica�iile mortii si ale vie�ii de dincolo. Cei mai multi istorici au fost impresionati de acest gest al lui Decebal si l-au interpretat ca pe un simbol al credintei dacice, al filosofiei lui Zalmoxis. O interpretare de dat� mai nou�, in spirit arian, arat� c� regele ar fi adus un sacrificiu voluntar zeilor, pentru ca ace�tia s� izb�veasc� poporul dac. C�l�retii romani, care au capturat trupul ne�nsufle�it al lui Decebal (printre care se afla �i Maximus), �i taie capul �i m�na dreapt� �i le trimit �mp�ratului. Capul regelui dac este trimis la Roma �i aruncat pe sc�rile Gemoniae, ca semn c� unul dintre cei mai rnari du�mani ai Romei fusese r�pus.

C�t de temut �i c�t de greu fusese de cucerit; ansamblul fortifica�iilor dace din Muntii Or�tiei, o arat� �i faptul c� Traian, st�p�n al acestor locuri, pune s� fie distrus acest ansamblu fortificat al capitalei �i ridic� �n depresiunea Hategului, in loc deschis, ora�ul Ulpia Traiana (Noua Sarmizegetusa) capitala noii provincii romane. In felul acesta, una din cele mai str�lucite m�rturii ale civiliza�iei geto-dace, care ar fi putut, prin d�inuirea ei, s� ne arate �ntreaga m�sur� a geniului constructor al oamenilor locului, dispare de pe fa�a p�m�ntului. Distrugerea templelor �i cet��ilor dace din Mun�ii Or�tiei a fost f�cut� cu at�ta �nver�unare, �nc�t, la putin� vreme dup� aceea, vegetatia a acoperit ruinele, iar urmele lor au fost reg�site abia �n ultimii ani �i scoase .la lumin� de arheologii din Cluj-Napoca. Descoperirea aceasta a avut darul s� deschid� noi perspective asupra civilizatiei dacice.

0 scen� de pe Column� �nf�ti�eaz� �i un alt aspect al m�surilor luate de Traian, pentru a �nfr�nge rezistenta Dacilor. Sunt arse a�ez�ri omene�ti de pe munti, iar oamenii cu vitele �i cu avutul lor sunt constr�n�i s� coboare in camp. Dup� un an de lupte �nd�rjite. Dacia a fost ocupat�. Printr-o diplom� militar� de la Porolissum, din 11 august 106, ni se p�streaz� primul document cu privire la existenta Daciei ca provincie roman�. Odat� cu cucerirea Daciei, au c�zut �n m�na Romanilor imense bog�tii. Dio Cassius ne vorbe�te de comorile lui Decebal, pe care acesta le ascunsese sub r�ul Sargetia (Streiul de azi) :

„C�ci (Decebal) ab�tuse r�ul cu ajutorul unor prizonieri �i s�pase acoloo0 groap�. Pusese �n ea o mul�ime de argint �i de aur, precum �i alte lucruri foarte pretioase - mai ales dintre acelea care suportau umezeala - a�ezase peste ele pietre �i �ngr�m�dise p�m�nt, iar dup� aceea aduse din nou r�ul �n albia lui. "Tot cu oamenii aceia (Decebal) puse �n siguran��,"