"Adoptiunea si apoi moartea lui Nerva l-au surprins pe Traian �n provinciile germanice, ram�n�nd la frontierele de pe Rin, din Pannonia si de pe Dunare p�na spre sf�rsitul anului 99..." (...)Aceasta lunga stationare la frontiere a pregatit expeditiile sale de mare anvergura.
�nainte de a se �ntoarce la Roma, �n iarna 98-99 e.n., Traian �ncepe un turneu de inspectie, pe frontiera danubiana.

�n "Panegiricul" sau, publicat �n timpul si dupa primul razboi dacic, Pliniu subliniaza ca astfel Traian intimida pe Decebal si �i zadarnicea orice plan de noua actiune ofensiva. �n realitate, Traian urmarea, mai ales, sa verifice si sa consolideze capacitatea de lupta a legiunilor stationate �n zona danubiana.

Patru dintre acestea se aflau �n Pannonia (I Adiutrix, XII Gemina, XIV Gemina, XV Apollinaris), trei �n Moesia Superioara (IV Flavia, II Adiutrix, VII Claudia) si �nca doua �n Moesia Inferioara (I Italica si V Macedonica). Traian inspecteaza taberele acestor legiuni, fortele auxiliare si fortificatiile de la frontiera. Totodata, el �ntreprinde lucrari importante, cum ar fi: construirea sau numai terminarea construirii soselei de pe malul sudic al Dunarii, la Cazane, care prelungea de fapt unele amenajari rutiere mai vechi. Cum atesta vestita inscriptie "Tabula Traiana", aceasta sosea s-a realizat prin taierea unor bucati de st�nca iar podeaua sa a fost sustinuta de console de lemn fixate �n malul pietros. Noi fortificatii au fost ridicate �n mai multe locuri. Toate aceste actiuni faceau parte dintr-un plan de pregatire a vastei campanii �ntreprinse �mpotriva dacilor. Nici chiar declaratiile de pace, mentionate de Pliniu nu puteau �nsela pe nimeni.

PRIMUL RAZBOI DACIC
Cauze:
- intentia lui Traian de a spala presupusa rusine rezultata din tratatul �ncheiat �ntre Domitian si daci.
- Pliniu se refera la dispretul dacilor fata de Imperiul Roman, prilejuit de stipulatiile tratatului, lucru dovedit de incursiunile �n teritoriile romane.
- de asemenea, Criton semnaleaza ca Decebal umilise pe romani prin �ncheierea pacii din 89 e.n., consider�nd acest lucru ca pricina fundamentala a razboiului lui Traian si a cuceririi regatului dac. Decebal a folosit clauzele tratatului pentru a-si spori capacitatea de lupta. Astfel el a atras �n r�ndurile armatei dace un numar mare de transfugi recrutati dintre militarii romani cei mai destoinici.
Dacii si-au fortificat puternic cetatile si au fabricat masini de lupta eficace. Armata daca, pregatita de militari romani, deprindea tactica de lupta romana.
Cauzele imediate ale cuceririi Daciei sunt: a) de ordin politico-militar; b) de natura economica.
a) Cauze de ordin politico-militar.
- statul dac devenise prea puternic pentru ca romanii sa mai poata asigura securitatea deplina a frontierei danubiene.
- Traian avea intentia de a fauri �n Europa estica o latinitate puternica, replica a celei create �n Occident de Caesar si de August, Dacia urm�nd sa devina un bastion avansat al acestei latinitati, �n mijlocul vecinilor aprigi ai romanilor.
- apararea provinciilor balcanice de triburile migratoare. Totodata, el nu voia sa lase �ntreg estul Imperiului �n sfera lingvistica-culturala elenica si spera sa creeze un rasarit latin, alaturi de cel grecesc.
- romanii doreau sa cucereasca toate statele civilizate de la frontierele lor, numite "lumea locuita", din care faceau parte si dacii. Prin acest lucru se urmarea de fapt cucerirea regatului part, principalul stat civilizat.
- Traian nu considera posibila o actiune de anvergura �mpotriva partilor, �nainte de a-si fi asigurat spatele, adica �nainte de a fi lichidat primejdia constituita de statul dac al lui Decebal.
b) Cauze de ordin economic
- aurul dacilor, bogatiile subsolului si solului dacic, al minelor si ogoarelor sale, au determinat �n mare masura cucerirea Daciei, care astfel putea sustine material celelalte campanii.
- posibilitatea colonizarii unor noi teritorii promitea solutionarea partiala a unor deparitati sociale si devierea unor nemultumiri.
- linia Dunarii era mai usor de aparat dec�t o frontiera �n interiorul Daciei. Experientele Imperiilor Bizantin si Otoman, dar si cele ale Imperiului Roman, o dovedesc.

Campaniile:
Decebal si-a creat un abil sistem de aliante, care a dus la formarea unei ample coalitii antiromane, din care faceau parte numeroase triburi dacice, germanice si sarmatice: �ndeosebi burii germanici si roxolanii. Se apreciaza ca el a concentrat �mpotriva lui Traian o armata formata din 160.000 de luptatori (ceea ce la acea vreme �nsemna foarte mult), dintre care 140.000 erau daci si 20.000 proveneau din r�ndurile aliatilor sai. Decebal a �ncercat de asemenea sa stabileasca o alianta cu partii, chiar daca nu cunosteau intentia lui Traian de a-i ataca, dupa cucerirea Daciei.
Pe l�nga construirea marelui drum militar si �ntarirea garnizoanelor si a fortificatiilor, Traian a sapat un canal lung de peste 3 Km pe malul drept al Dunarii, �n zona dificil navigabila de la Portile de Fier, care urmarea sa asigure trecerea flotelor romane de pe Dunare (lucru atestat de descoperirea unei a doua "Tabula Traiana"). El si-a �ntarit armata si prin aducerea unor legiuni din alte teritorii care nu puneau probleme militare. Fortele auxiliare au fost �ntarite cu unitati neregulate, "etnice", recrutate din populatiile neromanizate, cum erau: maurii, asturii, sirienii, palmirienii, marcomanii, germanicii. Fortele romane utilizate �n primul razboi dacic �nsumau 120.000 de militari.

Prima campanie �ncepe �n 25 martie 101. Ajuns la Dunare, Traian trece fluviul pe un pod de vase pe la Lederata (�n prezent Rama). Totodata, o a doua coloana romana a trecut Dunarea pe la Dierna (azi Orsova) cu scopul de a se uni ulterior cu principalele forte expeditionare.
�n timp ce dacii se retrag ad�nc �n interior, romanii �nainteaza sistematic �n Banat. Traian renunta la ideea unei �naintari rapide spre Sarmizegetusa deoarece o solie �l informeaza ca burii si alti aliati ai dacilor (dacii din nord, care nu faceau parte din statul lui Decebal) cer �ncheierea pacii cu Decebal. Trupele romane croiesc drumuri, ridica poduri si �nalta castre, care le asigura ocuparea ferma a tarii si legatura cu provinciile de la sudul Dunarii. Fortele conduse de Traian �nainteaza spre nord, pe la Arcidava (Varadia actuala), Centum Putea, dupa care se �ntorc spre est, de la Berzovia (B�rzava) spre Ai(zi)zis (Pogonis), av�nd ca obiectiv principal Tibiscum. Aici se realizeaza jonctiunea cu fortele pornite de la Dierna. De aici patrund pe valea Bistritei, �ntr-un defileu �ngust si paduros, numit Poarta de Fier a Transilvaniei. �n acest lung culoar, la Tapae, are loc prima confruntare importanta �ntre cele doua trupe, �nvingatori iesind romanii.
Dacii se retrag, fiind defavorizati de vreme, ca si romanii, si trimit solii de pace dar care sunt respinse.
Romanii patrund �n depresiunea Hategului si �ncep cucerirea cetatilor dacice din munti, unde se aflau puternicele citadele de la Gradistea, Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. Fortele lui Traian ajung �n fata unei cetati, pe zidurile careia se aflau, �nfipte �n pari, craniile prizonierilor romani, luati �n timpul campaniilor lui Domitian. Datorita iernii Traian este obligat sa �ncetineasca si mai mult �naintarea, importante efective romane ram�n�nd sa ierneze �n Tara Hategului.
Decebal profita de ragazul acordat de venirea iernii, �ncerc�nd o diversiune menita sa �i oblige pe romani sa se retraga complet din Dacia. �n acest scop, el a obtinut si sprijinul substantial al aliatilor sai. Aceasta diversiune s-a produs �n iarna 101-102, �n Moesia Inferioara. Zona de actiune a fost destul de larga, �ntruc�t �ngloba Dobrogea si nordul Bulgariei actuale. Fortele trimise de Decebal s-au unit cu burii cobor�ti de-a lungul Carpatilor rasariteni si cu roxolanii lui Susagus, foarte bine �narmati. Atacatorii trec cu dificultate Dunarea, caci gheata se rupe sub greutatea lor si le pricinuieste pierderi serioase. Ataca zonele fortificate ale inamicilor slab aparate de auxiliari romani, pe care le prada si jefuiesc, repurt�nd unele succese. Acest lucru determina �mbarcarea lui Traian, �mpreuna cu o mare parte din unitatile din Dacia, care imediat ce debarca se angajeaza �n lupta cu "barbarii". Au loc 3 mari ciocniri, soldate cu mari pierderi de ambele tabere. Cea mai importanta este cea de la Adamclisi, unde Traian a participat personal la batalie, rup�ndu-si propriile vesminte pentru a confectiona bandaje pentru raniti, si din care romanii au iesit �nvingatori. Astfel diversiunea moesiana este lichidata.
Pentru consolidarea liniei Dunarii, �mparatul lasa �n Moesia Inferioara pe Laberius Maximus �n fruntea unei legiuni.
�ntre timp, Decebal ataca trupele din Tara Hategului, slabind astfel si mai mult trupele romane.

A treia campanie are loc �n primavara anului 102, c�nd romanii ataca din 4 directii. O coloana, condusa de �mparat, ataca prin Transilvania, din valea Muresului, cetatile dacice din M-tii Orastiei. �nainteaza de-a lungul Apei Orasului (Gradistii) si cucereste una dupa alta cetatile dacice din munti. Este luata cu asalt fosta capitala a dacilor, cetatea de la Costesti.
O alta coloana romana patrunsese prin pasul V�lcan, de-a lungul Jiului, si �nfr�nsese pe daci �n zona orasului Petrosani.
O a treia coloana patrunsese prin pasul Turnu Rosu, impun�nd dacilor pierderi grele si lu�nd multi prizonieri. Aceasta coloana se uneste cu fortele lui Traian, continu�nd cucerirea cetatilor din munti.
Pentru a �nfr�nge moralul dacilor si a le taia resursele, romanii p�rjolesc satele autohtone. A patra coloana atacase dinspre est sau nord-est, ocup�nd o cetate dacica �n care se afla chiar sora lui Decebal. Si aceasta coloana face jonctiunea cu grosul fortelor romane conduse de Traian.
Aceasta forta s-a confruntat cu armata dacica �n apropiere de Sarmizegetusa. Initial romanii au fost pusi �n deruta, dob�ndind foarte greu victoria cu ajutorul unor aristocrati daci tradatori.
Aceasta batalie, care epuizase ambele tabere, si venirea iernii, determina pe Traian sa-i acorde lui Decebal pacea solicitata, dar cu conditii foarte aspre pentru daci.

Al doilea razboi a lui Traian �mpotriva lui Decebal, �ncepe in vara anului 105, c�nd Traian soseste la Drobeta -Turnu Severin. Deschidem o mica paranteza, reamintind ca intre timp a avut loc o tentativa de asasinat �mpotriva lui Traian care insa a esuat. Ar fi schimbat oare reusita atentatului, soarta noastra de azi ?... Am fi aratat diferit?... Am fi vorbit o alta limba?... Iata �ntrebari ce raman fara raspuns. Sa revenim deci la armatele romane, care doritoare nu de faima ci de aurul si averile dacilor, �nainteaza in trei coloane:
- prima coloana �nainteaza pe Valea Cernei (prin locurile unde legendele tracice povesteau ca venea tocmai din Nordul Egiptului, sa moara pasarea PHOENIX; ea tinea in cioc cel mai vechi indemn pelasgic, iar in gheare "oul", din cenusa caruia, undeva in muntii Cernei, pasarea PHOENIX renastea). Asadar prima coloana romana �nainteaza prin Valea Cernei, Tara Hategului, ajunge la cetatile Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, pe care le distruge.
- a doua coloana, urca pe Valea Jiului, Castrul de la Bumbesti, patrunz�nd in Masivul Sureanul pe la Banita.
- a treia coloana, condusa de Traian, se deplaseaza de la Drobeta la Sucidava si Romula, strabate Valea Oltului pana la Castra Traiana (Simbotin - V�lcea) ajunge la Tilisca, apoi la Cap�lna.
Restul coloanelor romane pornite din Moesia inferioara, trec pe la Bran, Bratocea, Oituz. Batalia pentru Sarmisegetuza Regia se da la �nceputul verii anului 106 A.D., cu participarea legiunilor a II a ADRIUTIX, a IV a FLAVIA FELIX si a unui detasament (vexillatio) din Legiunea a VI-a FERRATA. Dacii resping primul atac, dar sunt distruse conductele de apa care aprovizionau capitala Daciei. Cetatea este incendiata, sunt retezati toti st�lpii sanctuarelor in incinta sacra, se distruge �ntreaga fortificatie. Razboiul, insa, continua. Prin tradarea lui Bacilis (confident al regelui dac), romanii gasesc in albia r�ului SARGESIA, tezaurul lui Decebal (evaluat de JEROME CARCOPINO la 165500 kg. de aur si 331000 kg. de argint). Ultima lupta cu oastea regelui dac are loc la POROLISSUM (MOIGRAD).
Era ad�nc inradacinat in firea tracilor obiceiul de a nu se teme de moarte. De aceea se spunea despre ei ca plecau la lupta mai veseli dec�t in oricare alta calatorie. In retragerea spre munti, Decebal este urmarit de cavaleria romana condusa de decurionul Tiberius Claudius Maximus. Religia dacica a lui Zalmoxes admitea sinuciderea ca o ultima usurare pentru cei prea greu loviti de nenorocire, ba chiar o �nalta si prea mareste cu fagaduinte supra naturale. Dacii care au ascultat ultima cuv�ntare a lui Decebal, se imprastie si se sinucid. Numai nesupusul rege, mai mare dec�t zeul sau, nu-si cauta uitarea in moarte, ci �ncearca sa se sustraga dinaintea romanilor, in speranta mareata ca va mai putea gasi inca, in strafundurile muntilor sau in codrii neumblati, mijlocul de a pregati re�nceperea luptei si razbunarea. Dar cavaleria romana �l urmareste fara ragaz, este gata sa puna mana pe el si atunci marele Decebal isi implineste destinul pun�ndu-si capat zilelor. Scena mareata a mortii sale poate fi regasita pe Columna lui Traian.

Am fost zdrobiti, dar... nu invinsi!

"