Investigarea �i reconstituirea fenomenului protomuzical constituie una dintre cele mai dificile �i complexe �ntreprinderi, datorit� plas�rii acestuia �n afara c�mpului vizual al cercet�torului contemporan. Mileniile care ne distan�eaz� de consemnarea formelor primare muzicale pun la grea �ncercare aser�iunile poten��iale �i ipotezele teoretice datorit� modalit��ii aproximative de determinare �i apreciere a actului sonor. Descoperirea tardiv� a sistemelor de nota�ie priveaz� speciali�tii de documentele care ar oferi probe certe ale copil�riei muzicii. In aceast� situa�ie, alternativa recurgerii la surse indirecte, adeseori deductive, se prefigureaz� valabil�, dat fiind vastele domenii care prezint� tangen�e �i inter�feren�e �ntre manifest�rile sociale ale omului primitiv �i lumea sunetelor.



Cele mai �ndep�rtate straturi de civiliza�ie desf�urate �n spa�iul carpato-dun�rean atest� forme sincretice de manifestare artistic�, ritualuri, ceremonii �n care sunetele organizate, fie �i spontan, de�in o func�ie structural�. �nso�ind omul de la primii pa�i ai ascensiunii sale spre modalit��ile superioare de via��, muzica s-a �nt�lnit �n cele mai diferite situa�ii �i momente, �n str�ns� dependen�� cu factorii psihologici, religio�i, sociologici, lingvistici �i simbolici. Legat� ini�ial de activitatea productiv�, muzica a parcurs un lung proces evolutiv, de la arti�cula�ii sonore nedefinite spre succesiuni intervalice dotate cu �nsu�iri semantice riguros definite. Cu timpul, dintr-o manifestare cu destina�ie utilitari�ti, purt�nd sonorit��i ce jucau un anume rol �n lupta omului pentru st�p�nirea mediului �nconjur�tor, se ajunge la �ncredin�area unei meniri magice, pe m�sur� ce i se descoper� posibilit��ile exercit�rii func�ionalit��ii afective �i spirituale.

Din epoca paleolitic�, o dat� cu apari�iile credin�elor despre for�ele ce pot fi �mbl�nzite prin diferite jertfe �i ritualuri magice, se presupune existen�a unor practici muzicale �nzestrate cu sensuri cristalizate. Muzica actioneaz� �n str�ns� conexiune cu cuv�ntul �i gestul. Sincretismul este forma artistic� dominant� a acelor vremuri. In etapele secven�e, mezoliticul �i neoliticul, o dat� cu perfec�ionarea uneltelor �i cu diversificarea sarcinilor �n cadrul colertivit��ilor umane se extinde aria ritualurilor, p�str�ndu-se indicii care pledeaz� pentru apelarea la muzic� �n cadrul ceremoniilor funebre �i al cultului fecundit��ii. Motivele geometrice ale ceramicii epocii bronzului vin s� sublinieze realizarea saltului de la viziunea artistic� imitativ� a naturii la stadiul reprezent�rii generalizate, �n acest context, la cei mai �ndep�rta�i str�mo�i direc�i ai poporului nostru se poate sus�ine desprinderea unor motive muzicale de sub imperiul ritualurilor �i mi�carea lor independent�, �n virtutea plasticit��ii liniilor melodice re care le generau. Instrumentele muzicale ofer� c�mp deschis unei asemenea emancip�ri. De la atribuirea unor efecte cu repercusiuni directe asuira luptei pentru existen��, ca, bun�oar�, v�n�toarea �n cete, �n care latura sonor� era amplificat� prin efecte instrumentale idiofone �i membranofone, s-a ajuns la modalit��i mai complexe de emitere a sunetelor, la l�rgirea ambitusului, la descoperirea de noi instrumente, de tipul celor aerofone, confec�ionate din oase.

In decursul primei v�rste a fierului, la traci, muzica cunoa�te forme de manifestare mai avansate, ale c�ror grani�e se suprapun, ba chiar se confund� cu muzica pelasgilor �i ilirilor, iar apoi cu cea a geto-dacilor din a doua v�rst� a fierului.

Muzica primilor locuitori ai meleagurilor noastre comport� tr�s�turi proprii procesului complex care se arcuie�te de la fenomenul sonor indefinit spre cel definit, av�nd o structur� limpede, cu propriet��i acustice �i estetice determinate. In stadiile primare ale societ��ii umane, nu poate fi vorba despre o artã muzical� �n accep�iunea curent�, deoarece articula�iile ce adeseori imitau pasarile erau lipsite de claritate �i consecven��. Melodiile primitive nu dispun ce principii structurale, fapt pentru care nu se poate vorbi de genuri �i tipuri muzicale sedimentate. Ne afl�m �n faza muzical� dominat� de sonorit��ile prilejuite de strig�tele v�n�toarei, h�ulituri, chiote de veselie, oftaturi de durere, jeluiri.

Aceste componente ale graiului vorbit muzicalizat vor aduce un �nsemnat aport la configurarea melodiei. Totul apare ca o nebuloas� sonor�, din care se degajeaz� fr�nturi mai mult sau mai pu�in coerente : scara melodic� se rezum� la un num�r foarte restr�ns de trepte, intona�iile s�nt fluctuante. Predomin� sonorit��i derivate din inten�ia imit�rii lumii �nconjur�toare. Intr-un cuvint, atributele conven�ionale ale lumii sonore �ncep s� fie cunoscute, dar .nu vor fi nici pe departe st�p�nite. Mai pregnant pare s� fi fost ritmul, care, �n func�ie ce vorbire, de mi�carea procesului muncii, de pulsa�ia vie�ii, cap�t� organizare �i stabilitate. Articula�iile ritmice ale timpului preced melodia, exercit�nd asupra-i o puternica influen�� ; primele fr�nturi melodice au avut un profil ritmic pregnant si complex. In domeniul instrumental se petrec acelea�i fenomene. Se descoper� instrumentele primare membranofone, iar sonorit��ile unor pseudoinstrumente aerofone s�nt folosite pe scar� larg�. De la arcul de v�n�toare la instrumentul monocord se va produce un salt, care va reliefa propriet��ile timbrale ale vibra�iei. Odat� descoperit� vibra�ia, se vor descoperi �i instrumente cu sonorit��i mai bogate, cu dou�, trei, patru coarde, ajung�ndu-se la lira tracic�. De aici pornesc incipientele care vor dezvolta o larg� gam� de instrumente, variind de la teritoriu la teritoriu, de la popor la popor.

Zicala „melodia e veche de cind e lumea" con�ine un mare adev�r. Nimeni nu va putea stabili cu exactitate c�nd �i unde a ap�rut c�ntarea, dar totodat� nimeni nu va contesta ipoteza apari�iei melodiei din cele mai �ndep�rtate timpuri. Con�tien�i de acest adev�r, se poate admite c� melodia primitiv�, odat� realizat�. este expresia unei idei. Omul primitiv c�nta ori de c�te ori �i avea conturat� o anume tr�ire. P�n� a ajunge expresia spontan� a g�ndirii, c�ntecul a fost definit �n cursul interpret�rii sale. Iar pentru acest stadiu, expresia con�inut� �n c�ntec echivala cu �ns�i melodia. �n colectivitate, c�ntecul apare �ntotdeauna ca simbolul identit��ii punctelor de vedere, puntea �n�elegerii �ntre oameni. Dat� fiind importanta atribuit� melodiei ca mijloc de expresie �i comunicare, se �n�elege c� nu se prefigureaz� �ntr-o oarecare combina�ie de note, ci reprezint� un ansamblu unitar, dinamic �i confluent.

Muzica omului primitiv a �ndeplinit un rol tonic de prim ordin asupra moralului. In c�ntec se reflecta, ca �ntr-o oglind�, via�a, �n c�ntec omul �i-a c�lit voin�a �i caracterul. Atunci c�nd melodia se intona de c�tre o colectivitate uman�, avea un efect tonic asupra participan�ilor, �nt�rindu-le sentimentul de �ncredere, fortific�ndu-le voin�a de ac�iune �n lupta pentru existen��. Efectul muzicii vocale devenea �n mod evident mai puternic atunci c�nd instrumentele, �ndeosebi de percu�ie, sus�ineau ritmul sacadat. Unitatea structurii tectonice avea darul s� contribuie la sporirea efectului afectiv muzical. Sub aspect structural, muzica nu oferea ni�te principii teoretizante. Instinctul �i apoi con�tiin�a utilit��ii dictau sensul �i configura�ia atributelor, care se constituiau �ntr-un mod liber, improvizatoric, �n particularit��i izomelodice �i izoritmice.

Ramura nordic� a triburilor tracice, ce dominau spa�iul terestru de la litoralul M�rii Egee p�n� la nordul Carpa�ilor, o reprezint� geto-dacii situa�i, �n cea mai mare parte, �n teritoriul de ast�zi al Rom�niei. Prin origine, limb�, spa�iu, cultur�, neamul geto-dacilor se prezint� unitar, singura deosebire provenind de la regiunea st�p�nit�. Ge�ii, pomeni�i �n izvoare scrise din secolul VI �.e.n., locuiau �n zonele de c�mpie pe malurile Dun�rii, la sud-est de Carpa�i, iar dacii, men�iona�i c�tre sf�r�itul secolului III �.e.n., �n interiorul lan�ului carpatic, �n Transilvania actual�.

Istoria zbuciumat� a geto-dacilor, organiza�i la �nceput �ntr-o comunitate tribal� de tipul democra�iei militare, iar apoi �ntr-o societate sclavagist�, va marca o perioad� de str�lucire sub Buerebista, unificatorul lor, �n sec. I �.e.n., �i creatorul statului dac. Dup� mai bine de un secol de eroic� existen��, �n timpul domniei lui Decebal, Dacia va fi cucerit� de c�tre �mp�ratul Traian (106 e.n.) �i �ncorporat� �n Imperiul roman. Desf�ur�nd �n permanen�� o sus�inut� lupt� pentru libertate �i independen��, poporul dac a contribuit, prin repetatele sale acte de nesupunere, la retragerea aurelian� �n anul 271 e.n., p�r�sirea Daciei de c�tre administra�ia imperial�.

Aceast� succint� trecere �n revist� a principalelor momente istorice parcurse de poporul dac ne ofer� cadrul general care a favorizat dezvoltarea unei civiliza�ii �nfloritoare, �n s�nul c�reia arta a beneficiat de un loc �nsemnat. Dacii dispuneau de o bogat� cultur� spiritual�, cuno�teau scrisul, folosind la �nceput alfabetul elen, iar apoi pe cel latin. La un �nalt grad de dezvoltare ajunsese ceramica �i toreutica. Ornamentica daco-get� se afla sub tendin�a evit�rii reliefului, �i a ob�inerii efectelor cromatice de lumin� prin procedee decorative, iar baterea monezilor cunoa�te o tehnica avansat� �i variat�. In sfir�it. serb�rile �i ceremoniile relev� diverse forme ce art� ce cumuleaz� procedee teatrale, muzicale �i coregrafice.

Afirmarea artei dacilor a avut loc �n condi�iile unui sus�inut proces de interferen�� dezvoltat armonios intre popoarele antice care s-au �nt�lnit �n aceast� zon� geografic�, aduc�ndu-�i fiecare, �n felul s�u, aportul specific la progresul mijloacelor tehnice de expresie. Contactul cu cimerienii, ilirii. sci�ii, cel�ii, odry�ii, bastarnii, agat�r�ii �i �ndeosebi cu lumea elen�, st�p�nitoarea cet��ilor Pontului Euxin, a favorizat un larg schimb de valori, determin�ndu-se �mprumuturi de bunuri culturale. Acela�i proces are loc �i �ntre cultura dac� �i cea a romanilor. exercit�nd o influen�� activ� asupra configura�iei manifest�rilor artistice autohtone. Schimburile permanente de valori au fost de natur� s� aduc� un suflu �nnoitor asupra stratului existent, prefigurind valen�e inedite, generalizatoare. Problema devine infinit mai complex� �n determinarea raportului dintre marea arie cultural� a tracilor �i cea a dacilor. Da: fiind apartenen�a geto-dacilor la arborele genealogic al tracilor, este firesc ca geto-dacii s� mo�teneasc�, s� preia, s�-�i identifice propria art� cu cea a str�mo�ilor lor. In acest caz, diversele men�iuni istorico-literare privitoare la traci pot fi considerate ca av�nd valabilitate �i asupra artei dacilor. Dificultatea care intervine �n acest moment �i g�se�te originea �n spa�iul geografic locuit de traci, �n care s�nt cuprinse mai multe neamuri, inclusiv dacii, fiecare put�nd avea particularita�i artistice, al�turi de unele tr�s�turi comune. Sursele antice nef�c�nd deosebire �ntre neamurile tracice — mysieni, frigieni, traci propriu-zi�i (stabili�i �n Peninsula balcanic�), geto-daci, carpi, costoboci �i al�ii — nu �ng�duie descoperirea caracteristicilor, fie �i globale, ale unui anume neam. In acest fel. relat�rile documentelor antice despre muzica tracilor au implicit valabilitate pentru arta unui spa�iu deschis, ceea ce �nseamn� c� �n cadrul s�u se identific� �i muzica geto-dacilor.

In acela�i context trebuie situat� �i interferen�a dintre cultura poporului traco-dac �i cea a Greciei antice, manifestat� prin schimburi sus�inute de bunuri spirituale, �ncep�nd cu principii generale estetice �i p�n� la muzicieni �i c�ntece. Este de presupus c� raportul semnalat a ac�ionat �n sens dublu, adic� at�t muzica greac�, c�t �i cea a popoarelor stabilite �n acea vreme pe teritoriul de azi al ��rii noastre primeau �i emiteau valori muzicale, determin�ndu-se un schimb viu, permanent, ceea ce �n ultim� irstan�� proiecteaz� o sfer� muzical� cuprinz�toare, av�nd �n interiorul ei imense puncte convergente.

Civiliza�ia str�mo�ilor, a�a cum o demonstreaz� cercet�rile arheologice, a fost deplin cristalizat� �i suficient de puternic� pentru a supravie�ui influen�elor exercitate constant din afar�. S� nu uit�m c� dacii au f�urit una dintre cele mai redutabile organiza�ii statale �i militare. Acest fapt pledeaz� pentru ideea configura�iei sale unitare, ceea ce a determinat din partea artei geto-dace procesul de absorb�ie a tuturor undelor captate din exterior, indiferent de intensitate.

Nici chiar curentul elen. cunoscut prin vigoarea �i nivelul s�u, n-a instaurat forme noi �n cultura dacilor, ceea ce �nseamn� c� trunchiul era suficient de puternic pentru a rezista cu succes rafalelor v�ntului dezl�n�uit.

Arta traco-dac�, formata pe un fond local multimilenar, se remarc� prin originalitate. La afirmarea ei azi participat factori externi, aduc�nd influen�e ce au fost asimilate organic. In acest fel, arta veche a locuitorilor ��rii noastre �i-a avut individualitatea proprie, independent de arta elen�, scitic� �i celtic�.



Transform�ri dintre cele mai radicale �i vor croi drum dup� ocuparea Daciei de c�tre romani, c�nd se declan�eaz� un vast proces de metamorfozare[…]. Romanizarea popula�iei autohtone nu �nseamn� str�mutarea pe alte meleaguri �i nici renun�area la fondul spiritual st�vechi. Se produce redimensionarea stratului vechi, primenirea sa prin transpunerea unor ml�di�e noi, ceea ce va genera elemente calitative, ob�inute prin contopirea celor dou� neamuri. Rezultatul va sintetiza �i cumula tr�s�turile esen�iale ale celor dou� izvoare, �mbin�ndu-le �ntr-un mod armonios. Edificarea noului popor, a noii sale culturi trebuie privit� prin prisma continuit��ii, av�nd o desf�urare �n timp, ce nu se �ncheie o dat� cu retragerea administra�iei imperiale, ci va continua �nc� secole.