Andrada writes "Din complexul triburilor trace, de-a lungul timpului s-au distins in mod pregnant traco-dacii, ramura cea mai numeroasa si mai unitara, locuind spatiul de la nord de Balcani, care a constituit leaganul intregii semintii trace. Amintirea lor a ramas in memoria antichitatii si chiar a primelor secole din epoca medie, incat Jordannes, istoricul neamurilor gotice din secolul VI e.n. si-a intitulat opera, vadit intentionat, Historia Getarum, in loc de Gotorum, pentru a asemui astfel getilorpe propriul sau neam. Intentia este explicabila, daca ne gandim ca insasi cultura greceasca, adoptata de romani, continea elemente trace asimilitate in epocile anterioare si ca Burebista, cea mai proeminenta capetenie geto-daca, era considerat acum 2050 de ani drept "cel dintai si cel mai puternic dintre toti regii lui Trakia" si "stapanitor al tuturor tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare", asa cum apare pe o inscriptie greaca de la Dionysopolis.
Theopompus relateaza ca soliile getilor se faceau in acompaniament ce citera, asa cum si astazi "ceterasii" maramureseni isi insotesc cantecele si oratiile de nunta. Orfeos si Thamyris au descoperit lira, iar Linos isi insotea poeziile cu un cantec din fluierul inventat de regele Seuthes I. Se folosea curent buciumul ca si azi, naiul si tobele. De asemenea, sfertul de ton creat cu mii de ani in urma se pastreaza si azi mai ales in Transilvania. Traditia greceasca staruie asupra faptului ca primii poeti au fost de origine traca.
Inaltul nivel al originalei culturi a dacilor este prezentat foarte sugestiv de Dion Hrysostomos. Descriind distrugerea cetatilor elene de pe malul Marii Negre cu 150 de ani inainte lui Vespasianus - actiune provocata de litigii economice - Dion precizeaza ca dacii au pastrat la loc de cinste doar pe Homeros, caci "mai toti stiu Iliada pe de rost". Ei se remarcau si printr-o corectitudine deosebita, toate conventiile fiind incheiate verbal. Litigiile erau rezolvate conform "obiceiului pamantului", fara avocati si fara specularea chichitelor juridice. In zonele ferite de influentele nefaste romane, cum e comuna Rod din judetul Sibiu, se mai pastreaza si azi obiceiul - sigur de origine daca - de a semnala lipsa de acasa printr-un bat asezat la poarta, care nu se incuie. Din acest punct de vedere, adevarata amprenta romanii si-au lasat-o la ei acasa, la Roma si in intreaga Italie, unde violenta este ca acum mai mult de 2700 ani.
Din studiul columnei lui Traian, putem observa legat de tipul somatic, urmatoarele: dacii erau oameni voinici, purtau barbi si parul lung la maturitate, aveau pometii obrajilor retrasi ca si romanii. Femeile purtau parul strans intr-un coc lasat pe ceafa, avand capul acoperit cu o basma. Parul era castaniu, asa cum au peste 95% dintre romanii de astazi."
