Formele de organizare, care sunt de regul� greu de surprins arheologic fidel, se desprind lesne, dac� se recurge la informa�ii �i date referitoare la modul cum a fost conceput� �i realizat� ap�rarea perimetrului locuit de comunit��ile umane �nc� de la �nceput.
ORGANIZAREA MILITAR� A COMUNITA�ILOR MICI
Factorul militar �n zona carpato-danubian� a ap�rut ca o component� a modului �n care omul �i alegea vatra de locuire �n a�a fel �nc�t aceasta s� �i asigure at�t condi�ii de existen�� c�t �i de ap�rare a comunit��ii respective. �n acest scop au fost locuite cu preponderen�� acele zone �n care �ns�i natura lor oferea oamenilor avantaje, eventual aceasta amplific�nd poten�ialul defensiv, cel mai adesea prin �an�uri.


�n aceast� perioad� de �nceput a civiliza�iei locale nu existau institu�ii ob�te�ti, oamenii munceau �i tr�iau �n comun, bucur�ndu-se de acelea�i drepturi �i �ndatoriri, f�r� o categorie special� care s� �ndeplineasc� �i o sarcin� militar�, uneltele servindu-le adesea �i de arme. Ca oameni ai p�m�ntului, autohtonii au trecut de timpuriu la construc�ia de a�ez�ri de diferite tipuri, de la simple sate �i mici asez�ri rurale situate l�ng� ape, �n v�i, p�n� la unele centre mai dense situate pe �n�l�imi greu accesibile.
ORGANIZAREA MILITAR� DE TIP TRIBAL
Locuitorii Daciei din epoca bronzului formau un popor de ��rani care aveau ca preocupare principal� agricultura, erau unitari etnic din punct de vedere cultural, dar politic erau �mp�r�i�i �n numeroase clanuri autonome, fapt care �i-a pus amprenta �i pe organizarea militar�.
Primele organiz�ri militare au fost �nf�ptuite �n perioada �n care triburile daco-gete se constituiau pe baza �nrudirii. Fiecare trib alc�tuia un organism ost�esc, form�nd un gen de unitate independent� cu un efectiv variabil �n func�ie de num�rul popula�iei din care se compunea, cu deosebire din num�rul celor �n stare s� poarte arme. Oastea unei astfel de uniuni de sate(trib) era compus� din cetele familiilor �i satelor apar�in�toare, fiind comandate de capii acestora �i veghea , de regul�, la ap�rarea perimetrului teritorial care �i apar�inea.
Conducerea militar� era asigurat� de un �ef, care era �n acela�i timp �i unul din cei mai buni lupt�tori, el bucur�ndu-se de o autoritate aparte. Atunci c�nd for�ele mai multor triburi se uneau ocazional, �ef devenea cel mai apreciat de masa popula�iei, �ntotdeauna cel care �ntrunea calit��i organizatorice de excep�ie �i �nsu�iri militare deosebite.
Organizarea militar� de tip tribal �i �ndeosebi amenaj�rile genistice f�cute au avut o �nsemn�tate deosebit� pentru �ntreaga existen�a �i lupta a poporului geto-dac. Tipologic �i tehnic, fortifica�iile care serveau �n ac�iunile de ap�rare pe c�ile de acces spre incinta a�ez�rilor, s-au constituit �ntr-un sistem defensiv specific pe care geto-dacii l-au perpetuat �i perfec�ionat astfel �nc�t pe timpul lui Burebista �ntregul areal dac era �mp�nzit de multe secole, de a�ez�ri �nt�rite.
ORGANIZAREA MILITAR� PE BAZA UNIUNILOR DE TRIBURI
Organizarea militar� �i-a l�rgit considerabil cadrele odat� cu trecerea la o noua etap� de dezvoltare politico-economic� �i administrativ� odat� cu unificarea triburilor. Str�ngerea legaturilor economice �i militare �ntre triburi a dus la formarea unei con�tiin�e etnice �i lingvistice largi cre�nd premisele form�rii statului dac. Interesele comune �i necesitatea ap�r�rii organizate la nivel mai mare apropie comunit��ile �ntre ele, creeaz� condi�iile colabor�rii, preg�tind astfel uniunile mai mari conduse de un �ef ales care avea atribu�iuni politice, sociale, juridice, economice �i mai ales militare.
Tipologic, uniunile de triburi au fost constituite pe baza �nrudirii de s�nge. Ele erau conduse unitar de un �ef ales �i cuprindeau teritoriile locuite de triburile care o compuneau. Ulterior se va ajunge la stabilirea mai exact� a perimetrului de convie�uire, lu�ndu-se �n considerare �i posibilit��ile de ap�rare, hotarele fiind alese de regul� pe cele mai importante obstacole naturale.
Func�iile tot mai importante ale uniunilor de triburi au impus fortificarea unor a�ez�ri �i crearea unui comandament central din care face parte �eful militar (basileus, rex) al comunit��ii care dispune de structuri militare proprii �i de garnizoane de cet��i. Ace�ti basilei erau din r�ndul nobililor �i cu c�t aduceau �i puteau sus�ine mai mul�i osta�i cu at�t erau mai respecta�i. Devenea clar� inten�ia de a transmite urma�ilor direc�i aceste prerogative pun�ndu-se astfel bazele unor dinastii locale.
Ca urmare direct� a acestui fapt se formeaz� o aristocra�ie militar� din r�ndul c�reia se constituie un corp de comand�. Fiecare trib �i avea �eful sau militar care dispunea de efective proprii care ac�ionau ca o unitate ce, �n timpul luptelor, de regul�, nu se frac�iona. El dispunea de un corp de comand� din r�ndul c�rora se stabileau �efii de cete, ai cet��ilor �i lucr�rilor de fortifica�ii. �n caz de necesitate, for�ele triburilor erau �ntrunite sub conducerea unui �ef suprem iar �efii triburilor alc�tuiau un stat-major ad-hoc. Ace�ti �efi de rangul doi veneau la puterea militar� central� cu cetele triburilor din care proveneau, ale c�ror efective erau variabile �n raport cu for�a economica �i demografic� a fiecarei zone.
Instruc�ia �i preg�tirea pentru lupt� se desf�urau la triburile respective dar unele exerci�ii aveau loc pe scar� mai mare �i adesea direct �n locurile �n care comunitatea avea de ap�rat ceva. �n timpul acestor exerci�ii se punea accent pe �nva�area modului de folosire a lucr�rilor de ap�rare, pe utilizarea mijloacelor de lupt� de la catapulte �i baliste p�n� la arc �i lance. La aceste exerci�ii luau parte toat� popula�ia capabil� a purta arme,�in�ndu-se seama ca lupta se desfa�ura de regul� din spatele fortifica�iilor prin aruncarea de s�geti, lanci, pietre �i suli�e iar �n cazul c� inamicul reu�ea s� p�trund� �n incinta era imperios necesar ca to�i s� fie �n m�sur� s� dea lupta corp la corp.
Datorit� deplas�rii centrului de greutate al nevoilor de ap�rare de la numeroasele triburi la o scar� mult mai general�, are loc cre�terea amplorii �i caracterului manevrier al ac�iunilor militare, astfel condi�ia armatei capat� noi dimensiuni at�t organizatorice c�t �i ca mod de lupt�. Vor ap�rea �n aceast� faz� o�tiri cu efective de zeci de mii de oameni chema�i s� ac�ioneze �mpreun� �ntr-un dispozitiv articulat �i pe baza unei concep�ii unitare proprie unui �ef suprem. �n aceast� faz� misiunea lupt�torului �i responsabilit��ile lui se generalizeaz�, el particip�nd adesea la campanii militare care se desf�oar� la mari distan�e de perimetrul ob�tii sate�ti din care face parte.

"