Tacit, cel mai mare istoric roman s-a nascut pe la anul 55 e.n. si a murit in jurul anului 120. Din timpul domniei lui Vespasian si pina pe vremea lui Traian, Tacit a ocupat demnitati foarte inalte. A scris in tinerete citeva lucrari mai mici, dar totusi de mare valoare literara si documentara: Dialogus de oratoribus, o monografie despre viata si faptele socrului sau Agricola si o pretioasa carticica despre Germania. Mai tirziu a dat la iveala doua opere istorice monumentale: Historiae, in 12 carti, si Annales, in 18 carti, in care infatseaza istoria imperiului roman de la moartea lui August (14 e.n.) si pina la asasinarea lui Domitian (96 e.n.). Aceste lucrari nu ni s-au pastrat in intregime.



AGRICOLA
41, 1.
In zilele acelea Agricola a fost pirit in lipsa inaintea lui Domitian si tot in lipsa a fost achitat. Cauza primejdiei nu era vreo invinuire precisa sau plingerea vreunei persoane ofensate, ci ura imparatului impotriva meritelor sale, gloria eroului si cea mai rea specie de dusmani, laudatorii.
2. Intr-adevar au urmat in stat imprejurari care nu permiteau ca numele lui Agricola sa fie trecut sub tacere; atitea armate pierdute in Moesia, Dacia, Germania si Panonia, prin indrazneala mebuneasca sau lasitatea comandantilor, atitia militari de valoare invinsi sau facuti prizonieri cu cohorte intregi, acum nu se mai pune in discutie hotarul imperiului si un mal ci taberele de iarna ale legiunilor si stapinirea provineiilor noastre
GERMANIA
I, 1. Germania in totalitatea ei este separata de gali, reti si panoni prin fluviile Rin si Dunare, de sarmati si de daci prin teama pe care o au unii fata de altii sau prin munti, tot restul este inconjurat de ocean, care imbratiseaza tarmuri sinuoase intinse si insule imense, cu triburi si regi cunoscuti numai de citva timp si pe care i-a descoperit razboiul.

ISTORII

I, 2, 1.

.......neamurile sarmatilor si ale suebilor ridicate impotriva nostra, dacii ajunsi vestiti prin infringerile noastre si ale lor.....

III, 46, 2.
S-au miscat si dacii, un neam care nu era niciodata de buna credinta, iara atunci si fara frica, deoarece fusese luata armata din Moesia. Ei observara linistiti primele evenimente; dar cind aflara ca Italia arde in focul razboiului si ca toti se dusmanesc intre ei, luara cu asalt taberele de iarna ale cohortelor si cavaleriei auxiliare si se facura stapini pe ambele maluri ale Dunarii. Tocmai se pregateau sa distruga tabara legiunilor, cind Mucianus le-a opus legiunea a Vl-a; el aflase de victoria de la Cremona si se temea ca multimea barbarilor din afara sa nu apese din doua parti, daca dacii si germanii ar fi navalit din laturi deosebite.
"