Aceasta semintie considerata
"cea mai numeroasa" dupa aceea
a inzilor si care, sub o conducere unitara,
ar fi fost "de ne�nfr�nt si cu mult mai
puternici dec�t toate semintiile pam�ntului"

Herodot



�n spatiul tracic al mileniului al II-lea �.e.n., rezultatele s�p�turilor arheologice atest� o civilizatie agropastoral� �n permanent contact cu lumea helladic� si micenian�, o societate sedentar�, pasnic�, diviz�nd soarele care d� viat� rodului, dezvolt�nd diferite tehnici mestesug�resti pe care, de la agricultorii si p�storii traci, t�ranii agricultori si p�stori romani aveau s� le treac� peste hotarele timpului p�n� �n zilele noastre, practic�nd �n forme specifice autohtone torsul si tesutul, piel�ritul si cojoc�ritul, prelucrarea lemnului, pietrei, metalelor, arta �mbl�nzirii fortei apei �n folosul omului etc. Numeroase, cu o aristocratie puternic�, a c�rei m�ndrie r�zboinic� si vitejie transpar din poemele homerice, comunit�tile epocii "bronzului tracic" se caracterizeaz� arheologic prin asez�ri cu inventar bogat �n unelte, cuptoare de topit metale, podoabe, ceramic� si arme, �ndeosebi arme de bronz, care �ncep s� prevaleze prastiilor, sulitelor, m�ciucilor de lemn si topoarelor de piatr�: l�nci, spade (unelte importate din lumea micenian�), buzdugane, topoare cu gaur� de �nm�nusare transversal� (cu disc spre sf�rsitul epocii) sau plate, "cu aripioare", cu gaur� de �nm�nusare longitudinal� (celt), arcuri cu s�geti, al�turi de un echipament defensiv specific, din pl�ci de bronz (ap�r�tori de brat, coifuri, armuri). Descoperirea unor resturi fosile si piese de harnasament sau a unor care de lupt�, atest� adoptarea de c�tre r�zboinicii traci a calului, animal care, p�n� t�rziu �n evul mediu rom�nesc, avea s� confere ostirilor acestui p�m�nt o mobilitate, capacitate de manevr� si putere de izbire uimitoare, model�nd tactica si principiile specifice ale ap�r�rii strategice.

Bogate, asez�rile tracilor au c�utat ad�postul apelor si pantelor abrupte sau al zonelor ml�stinoase ca la Bogd�nesti, Valea Seac�, M�ndrisca, R�c�ciuni (jud. Bac�u), Repedea (jud. Vrancea), comunit�tile investind, �n acelasi timp, un efort considerabil �n lucr�ri de ap�rare. Reprezentative pentru o epoc� �n care fortificatiile se generalizeaz�, sunt descoperirile de la Gornea, St�nca Liubcovei (jud. Caras-Severin), Criv�t (jud. C�l�rasi), Sc�risoara (jud. Giurgiu), Andrid, Carei, Pir (jud. Satu Mare), Girisul de Cris, Otomani, V�sad (jud. Bihor), Gil�u (jud. Cluj) etc., atest�nd s�parea unor santuri, adesea succesive, de dimensiuni impresionante (6-8 m ad�ncime, 20-30 m l�time) si ridicarea unor valuri de p�m�nt prev�zute cu palisade, �nt�rite uneori cu blocuri de piatr� (Brad, jud. Bac�u; Fitionesti, jud. Vrancea; S�rata Monteoru, jud.Buz�u). Sporite, �n conditiile �n care spatiul carpato-balcano-pontic �ncepe s� fie amenintat de valuri succesive de migratie dinspre stepele nord-pontice, Marea Baltic� sau occidentul Europei, eforturile �n vederea fortific�rii asez�rilor comunit�tilor stabile trace, oglindesc si ele, �n chiar diversitatea de forme �nt�lnite pe teren, unitatea civilizatiei "bronzului tracic".



Trecerea la Hallstatt, prima v�rst� a fierului (cca. 1200/1150 - 600/450 �.e.n.) nu a f�cut dec�t s� accentueze aceast� omogenizare cultural� prin topirea, �n primele secole ale mileniului I �.e.n., a tuturor particularit�tilor regionale ale culturii bronzului �ntr-o nou� unitate, superioar� - cultura hallstattian� "Basarabi" (sec.VIII-VI �.e.n.). Aceleasi tr�s�turi fizice, aceeasi limb�, acelasi port, acelasi mod de viat� se �nt�lneau de la Dun�rea mijlocie la v�rsarea Bugului �n Marea Azov, din Carpatii P�durosi �n Macedonia, Illiria si la Marea Egee, ba chiar si dincolo de Hellespont, la ramura dislocat� �n Asia Mic� (Bithynia, Misia, Frigia, Lydia, Troada, etc.). "Obiceiuri au cam aceleasi toti", observa Herodot, la aceast� semintie considerat� "cea mai numeroas�" dup� aceea "a inzilor" si care, sub o conducere unitar�, ar fi fost "de ne�nfr�nt si cu mult mai puternici dec�t toate semintiile p�m�ntului". Despre vitejia lor, m�ndria si priceperea militar� a conduc�torilor lor - elogiati �n poemele homerice pentru faptele s�v�rsite �n r�zboiul troian - circulau legende, �nsusi Ulysses ajung�nd, potrivit Iliadei, s�-i invidieze pe regii traci pentru bog�tia echipamentului si pentru caii lor "frumosi cum nu au mai v�zut vreodat�".

Cei mai drepti si mai viteji dintre traci


Din r�ndurile numeroaselor triburi care s-au manifestat �n timp, politic si militar, �n cadrul marilor uniuni - unele devenind ulterior regate - ale moesilor, triballilor, bessilor, odrisilor, etc., primele scrieri ale istoriografiei grecesti evidentiaz�, �n cadrul marii ramuri a tracilor nord-balcanici, pe getii si dacii care "vorbesc aceeasi limb�", "poporul nemuritorilor", drept "cei mai drepti si mai viteji dintre traci". Ei locuiau "dincolo de Haemus de-a lungul Istrului". Dup� istoricii romani �ndeosebi, "dacii sunt un vl�star al getilor", si anume "getii de dincolo de Istru". "Eu �i numesc daci pe oamenii pomeniti mai sus, cum �si spun ei �nsisi si cum le zic si romanii - nota Cassius Dio - m�car c� stiu prea bine c� unii dintre helleni �i numesc geti, fie pe drept, fie pe nedrept". �i, �ntr-adev�r, ca regul� general�, "getii" erau "numiti de romani daci". Asadar, geti sau daci, dar si tyrageti, daci mari, apulli, odrisi, bessi, triballi, buri, suci, biephi, etc.. P�rti ale unuia si aceluiasi popor nord si sud-dun�rean trac - pentru c� "obiceiuri au cam aceleasi toti" si toti vorbeau "aceeasi limb�" - desemnate cu nume regionale, asa cum noi �nsine, urmasii lor, rom�nii, ne desemn�m adesea pentru a ne preciza zona de ob�rsie drept munteni, moldoveni, b�n�teni, ardeleni, dobrogeni, olteni, maramureseni bucovineni sau, pe �ntinderi mai mici, hategani, bihoreni, f�g�r�seni, l�pusneni, b�rsani,etc.! Toti tr�iau �ns� cu constiinta apartenentei la marea semintie trac�, sugestiv� fiind �n acest sens, declaratia unuia dintre personajele lui Menandru Daos (Dacul): "Asa suntem noi, tracii toti si mai ales getii - m� m�ndresc c� m� trag din neamul acestora din urm� /"/".

Se explic� astfel de ce "Grecii i-au socotit pe geti drept traci", de ce Diodor Siculus si Polyainos, descriind conflictul dintre Dromichaites si Lysimachos, �l prezenta pe primul drept "regele tracilor" si pe cel din urm� c�zut "�n puterea tracilor", dup� ce mai �nainte, "tracii" �l f�cuser� prizonier pe fiul s�u. Pentru Polyainos si Plutarh, tara getilor lui Dromichaites se numea "Tracia", cum de altfel aveau s� desemneze regatul lui Burebista si dyonisopolitanii, �n decretul dat �n cinstea lui Acornion. Din multimea denumirilor zonale s-au impus asadar, pentru tracii nordici, p�n� la substituirea numelui poporului, numele de geti si daci, ultimul, datorit� amintirii eroicei rezistente antiromane organizat� de acestia, generaliz�ndu-se "sub st�p�nirea roman�" c�nd, potrivit lui Dimitrie Cantemir, "s-a statornicit numirea de daci" asupra populatiei tracice nord-dun�rene �n ansamblu. �n aceeasi idee, termenii generalizanti moderni de "geto-daci", "traco-geti" sau "traco-geto-daci" desemneaz� "toate triburile nord-tracice" care au populat spatiul nord-balcanic mentionat si care , �n antichitate, s-au individualizat politico-militar ca "cei mai drepti si mai viteji dintre traci", afirm�ndu-se si pe plan cultural potrivit opiniei lui Cassius Dio (citat de Iordanes) drept "superiori aproape tuturor popoarelor si aproape egali cu grecii". O dovad� str�lucit� a �nfloririi civilizatiei lor materiale o constituie �ns�si atractia pe care litoralul getic al M�rii Negre a prezentat-o pentru "marea colonizare greac�", marinarii si negustorii Helladei �ntemeind aici, �nc� �n secolele VII-VI �.e.n., primele orase-cet�ti colonii: Histria, Orgame, Callatis, Tomis, etc.

Factori determinanti ai evolutiei organismului militar, g�ndirii si artei militare a geto-dacilor privind aparitia preocup�rilor r�zboinice ale geto-dacilor prin prisma necesit�tii ap�r�rii fiintei si bunurilor materiale si spirituale ale comunit�tilor, multe aspecte legate de mediul ambiant si activit�tile cotidiene, de modul de organizare al acestor activit�ti, de structurare a societ�tii si de reprezentare a propriei imagini despre lume si viat�, sunt susceptibile de a fi exercitat influente determinante asupra evolutiei organismului militar, g�ndirii si artei militare geto-dace.
Unitar �n varietatea formelor sale de relief-munte, deal, c�mpie, lunc�, delt�, mare si o bogat� retea hidrografic� leg�nd Carpatii si Balcanii de bazinul Dun�rii Mijlocii si Inferioare sau de Pont - �mp�durit �n aceea epoc� �n proportie de 80%, teritoriul, a jucat un rol �nsemnat "at�t �n stabilirea formelor de organizare militar�, c�t si �n ducerea actiunilor de lupt�", impun�nd, �n conditiile compartiment�rii directiilor strategice si tacticii de p�trundere a agresorilor, constituirea unor formatiuni de lupt� suple si manevriere si adoptarea unor procedee specifice ca: atragerea invadatorului pe directii prestabilite de p�trundere �n ad�ncimea teritoriului, �n zona de concentrare a fortelor proprii, anterior amenajat� "genistic", atragerea �n ambuscade, h�rtuirea, �ntoarcerea "frontului" �n c�mp strategic sau "�nv�luirea" pe flancuri si �ncercuirea �n c�mp tactic, stratageme legate de posibilit�tile de mascare, etc.



Fertilitatea deosebit� a solului care face ca "acest tinut" s� produc� "cea mai mare cantitate de gr�u", �n holdele sale at�t de �mbelsugate, �nc�t, �n 335 �.e.n. Alexandru Macedon s-a v�zut nevoit s� porunceasc� "pedestrasilor s� �nainteze, culc�nd gr�ul cu l�ncile �nclinate p�n� au ajuns �n locurile necultivate", bog�tia �n animale, atestat� de hot�r�rea lui Filip al II-lea de a lua, �n 339 �.e.n., din Dobrogea 20 000 de iepe pentru �mbun�t�tirea rasei cailor macedoneni, existenta importantelor z�c�minte de minereu de fier si cupru, a pietrei si lemnului de constructie etc., au asigurat necesarul ostilor �n subzistent�, materiale si materii prime pentru armament si, nu �n ultimul r�nd, �n lupt�tori. �n lupt�tori, pentru c� belsugul de produse a impulsionat sporul demografic natural! Calculat� pe baza rezultatelor s�p�turilor arheologice, a informatiilor lui Herodot si Ptolemeu, a efectivelor stabilite de Strabon pentru oastea lui Burebista, populatia trac� nord-balcanic� ar putea atinge, �n conditiile acelei "incrementa Dacorum per Rubobostem regem"de la sf�rsitul secolului II �.e.n., cifre variind �ntre 1 250 000 si 1 500 000 de indivizi, constituind, asadar, o puternic� "baz� de recrutare". Informatiile lui Iordanes privind diversitatea ocupatiilor la geto-daci, completate cu precizarea lui Criton, medicul lui Traian, c�: "pe c�nd unii erau pusi peste cei care munceau p�m�ntul cu boii, altii - dintre cei din jurul regelui - erau r�nduiti s� se �ngrijeasc� de fortificatii", datele - confirmate de imaginile Columnei - despre existenta celor dou� caste de "tarabostes" si "comati", informatiile despre ierarhia preoteasc�, de la simpli anahoreti (skistai) la marele sacerdot cu "putere aproape regal�" (Deceneu) sau chiar regele (Comosicus), rezultatele s�p�turilor arheologice, concretizate �n descoperirea davelor, marilor sanctuare, a unor locuinte de piatr� impun�toare al�turi de simplele bordeie, a peste 100 de tezaure de obiecte de podoab� si arme din aur si argint etc., ofer� apoi, imaginea unei societ�ti stratificate. O societate de oameni liberi, grupati �n obsti teritoriale care �ntretineau prin munca lor o ierarhie militar�, sacerdotal� si function�reasc� cu atributii �n organizarea procesului de productie, a operei de constructii, a cultului si ap�r�rii, o aristocratie de functii av�nd �n v�rful piramidei, ca reflectare pe plan superior a �ns�ti colectivit�tii, un "rege", devenit, prin substituirea sa �ntregii colectivit�ti, st�p�nul suprem al p�m�ntului si al destinelor poporului s�u. Pe m�sura �nt�ririi autorit�tii sale prin extinderea constructiei statale de la o zon� restr�ns�, la ansamblul teritoriului tracic, regele, judec�tor �n ultim� instant� si comandant militar unic, p�r�sind ultimele restrictii - �nc� prezente �n epoca lui Dromichaites - impuse de cadrele democratiei militare, se va erija �n factor de decizie absolut�, �n epoca afirm�rii statului dac ( sec.I �.e.n. - I e.n.).


Structurarea societ�tii, specific� modului de productie tribal �n care, propriet�tile colective asupra mijloacelor de productie (ulterior identificat� cu proprietatea regal� de stat) i se asociaz� diferentierea social� prin aparitia unei caste privilegiate a aristocratiei function�resti, militare si sacerdotale, impune, pe de o parte ierarhizarea militar� strict�, subordonarea unui comandant unic, �n form� absolut� (unei singure vointe) si, pe de alt� parte o atitudine specific� fat� de r�zboi care este privit ca o datorie sacr� a tuturor membrilor societ�tii, datorie decurg�nd din conditia lor de oameni liberi. Reflect�nd aceast� datorie, privit� ca suprem� onoare, cultul zeului unic (Gebeleizis, apoi Zamolxis) �nt�rit pe m�sura centraliz�rii si unific�rii statului, a educat marea mas� a populatiei �n spiritul credintei �n p�m�ntul si cerul liber al patriei ca valori supreme, preg�tind moral, ca potentiali lupt�tori, pe toti fiii comunit�tii, capabili s� se ridice cu arma �n m�n�, al�turi de r�zboinici, �n clipele de grea cump�n�, pentru ap�rarea fruntariilor.

Astfel se explic� netemerea de moarte si cutezanta geto-dacilor care porneau la lupt� r�z�nd, convinsi, dup� Herodot, "c� ei nu mor, c�ci acel care piere se duce la Zamolxis, divinitatea lor, pe care unii �l cred a fi acelasi cu Gebeleizis" . Zeului suprem, pe care Iordanes �l identific� cu Marte "adorat"- printr-un cult foarte s�lbatic", ambii autori �i asociaz� sacrificii omenesti, trimiterea de soli �n scopul capt�rii bun�vointei atunci c�nd alte procedee, ca trasul cu arcul asupra norilor care-i acoper� fata, nu erau suficiente, pentru a-i atrage privirile binevoitoare peste p�m�nturile poporului pe care, om fiind prin nastere, Zamolxis �l p�storise odinioar�. Astfel preg�titi, geto-dacii se av�ntau �n lupt� cu "glas aspru, chip s�lbatic", p�r�nd "cea mai adev�rat� �ntruchipare a lui Marte". Si datorit� "credintelor lor deosebite" toti tracii nordici erau "cu totul gata s� �nfrunte moartea, mai ales getii".Spiritul r�zboinic �i caracteriza �ntr-o asemenea m�sur�, �nc�t �nsusi numele de dac ar fi derivat dup� Strabon din "daoi" sau "davi" �nsemn�nd "cei care sunt asemeni lupilor", lupul, simbolul redat de stindardul lor de lupt� (draco) fiind animalul cu care se comparau prin cutezant�, abilitate �n mascare si atac si ferocitate. "Neam otelit �n lupte", geto-dacii, �n urma confrunt�rilor acerbe cu scitii, persii, celtii, macedonenii, bastarnii si romanii aveau s�-si �nscrie, �n operele marilor autori ai antichit�tii, p�m�nturile ca "tinuturi r�zboinice" sau "tara martial�". O tar� preg�tit� s� dea riposta cuvenit� oric�rei agresiuni!





"