La Sona am ajuns pe 15 august 2002, intre o vizita de cateva ore la pestera lui Zamolxis de la Polovragi si una mult mai scurta la Templul de la Sinca Veche. Norocul nostru ca eram “motorizati” altfel chiar nu stiu cum am fi gasit localitatea aceasta. Materialele scoase de pe situl d-lui Savescu nu ne-au prea ajutat, nu aveau deloc indicatii clare asupra drumului pana acolo, asa ca am incercat sa nu ne abatem de la soseaua principala, sau drum national ce-o fi. Cum veneam dinspre Rm. Valcea spre Sibiu, dupa ce am iesit din superbul defileu al Oltului am ajuns la Talmaciu si in loc sa continuam drumul in sus am facut dreapta spre Avrig, unde am si oprit sa intrebam pe cineva despre Sona (citisem ca e undeva in zona aceea). Evident nimeni nu auzise de satul asta. Ba chiar, putin mai departe, la Ucea, un politist evident deranjat de intrebare ne-a asigurat ca nu exista asa ceva. Norocul nostru ca spre Sambata era o masina trasa pe dreapta de un -evident - echipaj de politie, si cand ne-am interesat la organele legii (care evident nu auzisera de asa ceva) omul de la volanul masinii oprite ne-a spus ca Sona e chiar langa Fagaras, si chiar ne-a explicat destul de exact locatia. Bun, am devenit mai increzatori, mai ales ca in Fagaras am ajuns destul de usor la Casa de Cultura indicata de ajutorul nostru (nu inteleg de ce nu ne indicase Cetatea care era mult mai vizibila si era chiar vis-à-vis ) si acolo chiar daca nu am gasit indicatorul in stanga spre Sona i-am urmat sfatul si am mers la stanga prin fata cetatii, unde un alt cetatean ne-a asigurat ca la Sona “se ajunge prin tiganie”, adica exact pe drumul pe care ne si aflam, si ca de acolo mergem prin niste dealuri. Nu cred ca are rost sa mai spun ca o particica de satra ne-a indicat un drum total aiurea, pe creasta dealului, unde cand am ajuns s-a mirat foarte un baiat ce pastea vacile: “ati urcat cu masina pana aici??” Saraca masina…numai ea stie prin ce a trecut. Nu ne plangem pentru ca a meritat, de acolo de sus se vedea excelent “pista de aterizare” despre care citisem la dr. Savescu.

Cand sa coboram dealul ne-au luat in primire alti “conationali” bruneti, care se distrau foarte ca ne vad cu masina atat de sus, dar macar ne-au aratat drumul corect. De fapt din tiganie trebuia ca la o cruce aflata pe stanga drumului sa o luam spre dreapta, nu in sus. Cine a zis locului acela “tiganie” a stiut ce zice! Deja faceam glume intre noi cam ce s-ar intampla daca am face pana in mijlocul lor…nu recomandam trecerea pe acolo per pedes! Sau treceti pe riscul vostru, sa nu zica nimeni ca nu i s-a spus...

Acum vorba aia, cine s-a fript sufla si-n iaurt, opream langa fiecare trecator sa intrebam daca e bun drumul. Chiar unul dintre ei era extrem de dezamagit ca are treaba si nu poate sa mearga sa ne arate chiar el “guruietii” de pamant, probabil nu prea era obisnuit cu vizitele in zona aia, oricum ne-a indicat unde le gasim pe cele cunoscute de toata lumea, dar si inca vreo 2 aflate in alta parte…L-am intrebat si ne-a confirmat legenda cu noroiul cazut de pe opincile unor uriasi din care sunt formate piramidele (ei nu le numesc piramide, ci movile sau guruieti, deci aveti grija cum intrebati).

Sona e un satuc izolat in nordul Fagarasului, e o imagine cam dezolanta, sunt putini locuitori si majoritatea caselor parasite. Nu cautati pe acolo magazine sau asa ceva, noi cel putin n-am vazut, poate ca era sarbatoare si din cauza asta? Ca sa ajungeti la piramide va trebui sa il strabateti pana la capat, unde exista o bifurcatie a drumului in dreptul unui gard din pietre de rau, de unde mergeti in partea stanga. Drumul se strica destul de rau (alta incercare pt masina), incepe sa urce pe deal, acolo la un moment dat e o cruce mare de lemn de langa care va trebui sa faceti dreapta pe creasta dealului, e drum de care pe acolo. Cam dupa 100 de metri se vad si piramidele deci va fi mult mai usor sa va orientati.

Deci cand am ajuns pe dealul de langa ele (curios deal, ca un zid de aparare ni s-a parut noua), de unde se pot vedea cel mai bine, am fost definitiv convinsi ca asa ceva nu poate fi creat de Mama Natura! Movilele nu-s chiar 9 cum se zice, noi am numarat 7 dintre care 2 sunt unite intre ele… Cred ca au cam 15-20 de metri inaltime (nu bag mana in foc pt asta) si cum mi s-au parut f usor de escaladat m-am avatat cu incredere pe cea mai inalta. Norocul meu cu iarba care creste pe ele! Nu se urca deloc usor chestiile astea, inclinatia e destul de mare. Eu, mai neobisnuita cu urcatul, am ajuns sus obosita rau. Dar a meritat, senzatia e unica. Din pacate ceea ce privit de acolo in lumina amiezii ni s-a parut a fi o piatra orizontala pe varful piramidei din fata, de care ne bucuram foarte ca am descoperit-o, s-a dovedit a fi cand am urcat si acolo o gaura de lopata facuta recent (pamantul nu se uscase inca…) in forma patrata, adanca de cam jumatate de metru. Ceva oprise pe exploratorii dinaintea noastra de la continuarea muncii "arheologice" pentru ca macar daca se apucasera ne asteptam sa gasim o gaura mult mai adanca. Dupa ce i-am injurat copios pe cei care inteleg sa faca arheologie cu lopata in tara noastra am mai facut cateva poze in zona si am plecat spre Sinca Veche pentru ca era deja seara bine si voiam sa ajungem acolo pe lumina. Ca n-a fost sa fie asa e alta poveste.

Daca aveti drum prin Fagaras si va puteti rapi cateva ore pentru a vedea ceva mai mult decat interesant mergeti la Sona. Veti avea ce povesti prietenilor! Si nu uitati ca daca fiecare dintre noi ar lua macar 100 de grame de pamant de acolo de unde, dupa cum ne-au spus localnicii, nici cea mai mare ploaie nu a miscat nimic, peste cativa ani vom povesti despre piramide la timpul trecut. Drum bun!

Andrada