�n traditia folcloric� rom�neasc�, mai multe surse atest� credinta �n �v�mile v�zduhului�, parte component� a imaginarului care circumscrie c�l�toria sufletului, dup� moarte. �ngerii r�zvr�titi sau �dracii�, pe care Arhanghelul Gavril �i alung� din cer din porunca lui Dumnezeu, se r�sp�ndesc pe p�m�nt si �n ape, sau r�m�n suspendati �n v�zduh, �n starea provizorie a unei c�deri nedes�v�rsite. �ngerii exilati �n v�zduh �n�scocesc� v�mile dintre cer si p�m�nt, care au menirea de a v�mui sufletele oamenilor dup� trecerea pragului tanatic, pentru ca �s� nu se strecoare vreun vinovat �n rai, ci pe toti p�c�tosii s�-i prind� si s�-i trimeat� �n iad�. Intervalul dintre cer si p�m�nt se defineste ca spatiu de frontier� �ntre �mp�r�tia binelui si �mp�r�tia r�ului, �ntre rai si iad, iar traiectoriile sufletelor se desf�soar�, dup� moarte, �n concordant� cu logica faptelor bune sau faptelor rele s�v�rsite pe parcursul vietii p�m�ntesti: ��ntre cer si p�m�nt s�nt o multime de drumuri nev�zute, pe care sufletele trec spre rai.� (cf. Marcel Olinescu, Mitologie rom�neasc�, p. 366; Simion Florea Marian, �nmorm�ntarea la rom�ni, p. 286-287).

V�mile s�nt construite cu temeinicie t�r�neasc� de c�tre condamnatii angelici demonizati, la fiecare r�scruce a drumurilor care duc dinspre p�m�nt spre cer: ei �nfig niste st�lpi ca la rohatc�, asaz� un zaplaz de-a curmezisul drumului, ca s� opreasc� trecerea, si �si hot�rnicesc v�mile acolo. Unele surse descriu si �usi de fier�, amintesc c� v�mile s�nt foarte dep�rtate una de alta si asezate la o distant� egal�, la fel ca barierele de pe drumurile �mp�r�testi. Dup� zaplazul v�mii se afl� un r�u, un izvor sau o �ap� mare�, peste care sufletul trebuie s� treac� si s� se spele de p�cate. Fragmentele narative antologate stabilesc destul de imprecis num�rul v�milor: �Unii zic c� sapte, altii c� dou�sprezece, dar cei mai multi spun c� ar fi dou�zeci si patru, ba chiar nou�zeci si nou�.� (cf. Olinescu, op. cit., p. 366; Marian, op. cit., p. 287-288).
Fiecare vam� trebuie s� v�muiasc� o anumit� categorie de p�cate: vama hotilor, vama ucigasilor, vama mincinosilor, vama betivilor, vama vr�jitoarelor, vama intrigantilor, vama lacomilor, vama celor care au s�v�rsit nedrept�ti. Vamesul citeste p�catele sufletului dintr-o carte cu foi negre, scrise cu cerneal� alb�, iar �ngerul p�zitor citeste faptele bune dintr-o carte cu foi albe, scrise cu cerneal� neagr�. P�catele si faptele bune s�nt c�nt�rite pe c�ntar, iar balanta judec�tii sorteste sufletul fie imersiunii �n clocotul infernal, fie trecerii spre rai. Ritualul se repet� la fiecare vam�, iar sufletelor care au primit darul �karmic� al trecerii le r�m�ne cea mai grea �ncercare: trecerea peste puntea raiului, �o punte lung�-lung�, dar �ngust� si groas� c�t o unghie si ascutit� ca o muchie de cutit�. Dincolo de aceast� punte, �n �mp�r�tia beatific� a raiului, se sf�rseste �drumul lung si f�r� �ntoarcere al sufletului dup� moarte� (cf. Olinescu, op. cit., p. 366-367; Marian, op. cit., p. 288-290).
Arhaitatea acestei conceptii despre �ngerii c�zuti care locuiesc cerurile intermediare este demonstrat� si de sintagmele �Paznici Celesti�, Grigori sau Egregoroi, �veghetori�, prin care �ngerii c�zuti s�nt desemnati �n Cartea etiopian� a lui Enoh sau 1 Enoh (secolul II �. d. H. � secolul I d. H.), �n Cartea slavonic� a lui Enoh sau 2 Enoh (secolul I d. H.), care contine descrierea ascensiunii lui Enoh prin cele zece ceruri, si �n literatura apocaliptic� palestinian� din perioada inter-testamentar� (cf. R. H. Charles, The Apocrypha and Pseudepigrapha of the Old Testament, vol. II, p. 163-281, 425-469). �n corpusul Manuscriselor de la Marea Moart�, Legea Damascului (CD), II, dezv�luie c� Paznicii Celesti au c�zut datorit� cerbiciei inimii, �iar pe urmele acestora au c�zut si fiii lor, care erau �nalti precum cedrii si ale c�ror trupuri erau asemenea muntilor� (cf. Geza Vermes, The Dead Sea Scrolls in English, p. 84). Desi aceste texte au drept fundal Cartea Facerii 6, 1-4, ele construiesc o nou� identitate pentru �ngerii rebeli, �n raport cu textul vetero-testamentar. Traditia folcloric� rom�neasc� despre v�mi celeste se �ncadreaz� exegetic �n literatura biblic� apocrif� sau �n literatura gnostic�, iar aceasta din urm� contine, la r�ndul ei, un important filon biblic, resemnificat din multiple unghiuri de abordare. �n acest sens, se poate evidentia o filier� biblic� (apocrif�-pseudoepigrafic�) � gnostic� � balcanic� pentru construirea si transmiterea doctrinei despre v�mile v�zduhului. Ocurenta temei �n �nv�t�turile atribuite Ammei Theodora, Sf�ntului Vasile cel Nou (secolul X) si ucenicului s�u Grigorie (cf. Viata Sf�ntului Vasile cel Nou) trebuie investigat�, mai cur�nd, din perspectiva crestin�rii unei doctrine pre-crestine, necrestine sau eretic-crestine. Fragmentele narative antologate de Olinescu si Marian nu mentioneaz� m�ntuirea prin Iisus Christos, Dumnezeu-Fiul, ci construiesc o economie a salv�rii str�in� de actiunea redemptoare a Unsului crestin. �n cadrul eschatologiei individuale a fiintei omenesti care se confrunt� cu evenimentul traumatic si ireversibil al mortii, descrierea trecerii sufletului prin v�mile v�zduhului �ntruneste atribute de �gnoz�, de cunoastere �nvestit� cu rol salvator.
Ipoteza gnostic� permite �ncadrarea exegetic� a scenariului folcloric rom�nesc despre tranzitul sufletului prin v�mile v�zduhului �n peisajul vast al textelor gnostice care descriu traiectoria pe care o str�bat sufletele, dincolo de pragul tanatic, spre �comoara de lumin� sau ��mp�r�tia luminii�. Simplificarea sau esentializarea schemei gnostice arhaice si �nlocuirea amplelor orchestratii despre eoni si arhonti cu orchestratii mai rudimentare, impuse de dimensiunile spatiului t�r�nesc, se explic�, poate, pe de o parte, prin lantul lung, �n mare parte necunoscut, al verigilor care au asigurat transmiterea sapientei gnostice �ntre comunit�tile nord-africane sau mediteraneene din perioada helenistic� si comunit�tile s�testi ale Evului Mediu rom�nesc, �n registrul textualit�tii-oralit�tii, prin hazardul traducerilor din limba greac� sau din limba latin� �n limbile vernaculare ale teritoriului balcanic, est-european, central-european, iar pe de alt� parte, prin exigentele monoteismului crestin, care au determinat reducerea sferei divinit�tii din sistemele gnostice la unitatea trialectic� a Dumnezeului crestin. Dincolo de succesiunea perioadelor istorice si de suprapunerea spatiilor religioase, asem�narea sau, mai cur�nd, continuitatea �ntre scrieri care fac parte din Biblioteca de la Nag Hammadi si traditiile antologate de Olinescu si Marian, �n ceea ce priveste destinul post-mortem al sufletului omenesc, este frapant�.
First things first... �ntelegerea c�ii ascensionale a sufletului, �n cadrul sistemelor gnostice, este determinat� de �ntelegerea viziunii de ansamblu a sferei divinit�tii si a detaliilor procesului de emanatie divin�, �n urma c�ruia vin �n fiint� cerurile intermediare, guvernate de arhonti dup� c�derea �n p�cat. Cosmologia gnostic� a fost reconstruit�, cu titlu de exemplu sau model de studiu, de Herbert Leisegang si Kurt Rudolph, dup� asa-numita �diagram� a ofitilor� (cf. gr. ophis, �sarpe�), comunitate crestin�-gnostic� din secolele II-VI. Diagrama ofitilor, p�strat� �n Origen, Contra Celsum, VI, 25-38, reprezint� o viziune geocentric� a universului: P�m�nt-Tartarus, lumea p�m�ntean� si lumea sub-p�m�ntean�, constituie nucleul acestei imagini; �n jurul s�u se afl� sfera numit� Behemoth, dup� monstrul primordial al traditiei iudaice extra-biblice (cf. IV Ezdra, 6, 49), spatiu supra-p�m�ntean al atmosferei; urmeaz� cele sapte sfere planetare concentrice (Lun�, Venus, Mercur, Soare, Marte, Jupiter, Saturn) si al optulea cer sau ogdoada, cerul stelelor fixe, �n care se afl� semnele zodiacului; �n diagrama ofitilor, sfera lui Saturn este separat� de cerul stelelor fixe prin cercul Leviathanului, �sarpele care �si musc� propria coad�, st�p�n negativ al lumii, a c�rui prezent� tiranic� genereaz� r�utatea intrinsec� universului; cercul Leviathanului si cerul stelelor fixe delimiteaz� �mp�r�tia �ntunericului si r�ului de �mp�r�tia luminii si binelui; �n cerul stelelor fixe, Paradisul este figurat sub forma unui dreptunghi �n care se afl� pomul vietii si pomul cunoasterii binelui si r�ului, ale c�rui laturi s�nt ap�rate de �sabia de flac�r� v�lv�itoare� (cf. Facerea, 3, 24); urmeaz� �mp�r�tia intermediar�, guvernat� de spirit si suflet, reprezentat� prin sfera albastr� a �ntunericului, limit� a cosmosului vizibil, si prin sfera galben� a luminii; un mic �cerc al vietii�, situat deasupra Paradisului, simbolizeaz� regatul Sophiei, de unde germenele vietii sau sufletul divin coboar� �n trupul omului; ��mp�r�tia lui Dumnezeu�, alc�tuit� din spirit, pneuma, este figurat� prin sfera Fiului si prin sfera Tat�lui, iar un mic �cerc al iubirii�, situat deasupra �cercului vietii�, constituie locul celest care �l atrage pe Fiu �n jos, spre sfera p�m�nteasc� locuit� de familia oamenilor c�zuti �n p�cat, pentru a realiza m�ntuirea. �n alte sisteme gnostice se face deosebirea �ntre Dumnezeul cel bun, necunoscut sau �nstr�inat, si Dumnezeul cel r�u, creator al lumii (scoala lui Marcion, secolul II d. H.), iar ��mp�r�tia lui Dumnezeu� este de obicei �nlocuit� cu ��mp�r�tia Dumnezeului necunoscut� sau Pleroma, �deplin�tate� sau �plenitudine� a sferei divine, alc�tuit� din ierarhia eonilor (scoala lui Valentin, secolul II d. H.). �n context gnostic (cf. Pistis Sophia), ansamblul sferelor planetare alc�tuiesc heimarmene, �soart�, lumea intermediar� dintre sfera terestr� si ierarhia eonilor, iar acest �regat al celor sapte�, hebdomas, este descris ca un spatiu locuit de puteri anti-divine si anti-umane, de demoni, zei sau spirite malefice, care poart� numele de �arhonti� sau �conduc�tori� si reflect� �ntrutotul r�utatea tiranic� a cercului Leviathanului din diagrama ofitilor. Fiecare sfer� planetar� este guvernat� de un arhonte, iar conduc�torul arhontilor sau �Arhontele acestei lumi�, identificat deseori cu Demiurgul cel r�u, �si are tronul �n al saptelea cer (Saturn) sau �n al optulea cer (cerul stelelor fixe). �n calitate de spatiu de frontier�, cerul stelelor fixe, ogdoas, este configurat diferit de sistemele gnostice, fie ca parte a �mp�r�tiei luminii, fie ca parte a �mp�r�tiei �ntunericului. Sophia lui Iisus Christos (102, 5), text descoperit �n Biblioteca de la Nag Hammadi, mentioneaz� c� �Tat�l a creat un mare eon, al c�rui nume este Ogdoada� (cf. Kurt Rudolph, Gnosis. The Nature and History of Gnosticism, p. 67-70; Herbert Leisegang, La Gnose, p. 168-173; H. Chadwick, Origen Contra Celsum, p. 337-345; Nag Hammadi Codex, III, 4, Robinson, p. 229).
Traditia celor nou� ceruri este puternic reliefat� �n spatiul folcloric rom�nesc. Tudor Pamfile a antologat m�rturii despre cele �sapte ceruri� sau �nou� ceruri�, �n contextul �deschiderii cerului� �n Ajunul Cr�ciunului sau la Boboteaz�: �Prin alte p�rti se zice c� sunt nou� ceruri. �n cerul acesta dint�iu e Sf�ntul Soare, Sf�nta Lun�, Sf�ntul Ilie. Apoi mai sunt si alte opt ceruri unde stau sfintii r�nduiti de Dumnezeu, iar deasupra tuturor st� Dumnezeu. (...) Maica Domnului, �nt�lnindu-se cu Isus Hristos, dup� �nviere, am�r�t� de drumurile c�ut�rii Lui, �i strig�: Ah, fiul meu, eu ti-am dat voie s� te sui dela ceriul �nt�iu p�n� la al doilea, si dela al doilea p�n� la al nou�lea cer, si Tu Te-ai dat jos!� (cf. Tudor Pamfile, Cerul si podoabele lui. Dup� credintele poporului rom�n, p. 7-11) Marcel Olinescu mentioneaz�, de asemenea, viziunea crestinat�, de inspiratie gnostic�, a celor nou� ceruri, �n cadrul unui model geocentric al universului, din care prezenta r�ului si negativitatea gnostic� au fost eliminate: �Sunt nou� ceruri, asezate unul peste altul si toate f�cute numai si numai din piatr� scump�. Dumnezeu st� �n al nou�lea cer, dimpreun� cu Sf�ntul Nicolai, cu care se sf�tuieste �n treburile lumii. �i Sf�nta Treime tot acolo locuieste. �n cerul dint�i locuiesc Sf�ntul Soare, Sf�nta Lun� si Sf�ntul Ilie. �n celelalte stau sfintii, dup� rang. �n cerul al nou�lea e o lumin� mare si mese �ntinse se v�d, c�nd se deschid cerurile, pentru c� acolo e Raiul.� (cf. Olinescu, op. cit., p. 66-67) �n editia lui Tony Brill se afl� o interesant� istorisire despre creatia celor nou� ceruri, pe fondul conflictului dintre bine si r�u: �Dup� aceea, n-o l�sat Dumnezeu p�m�ntu asa, c�-i era drag tari si di asta i-o tot �mpodoghit. O f�cut at�tea steli pi ceri, c�ti sufliti �s pi p�m�nt. C�nd chic� o stea, s� stii c-o murit un om. �i h�t mai pi urm�, c�nd o v�zut c� lumea s-o �nr�it pre tari s-o v�zut c� nu-i poati primi �n �mp�r�tia lui asa, s� nici lui Scaraoschi nu s� �ndura s� �i les�, c� era hojma �n coandr� cu el, s-o g�ndit s� fac� nou� ceruri si nou� p�m�nturi, p�n� s� cur�ti de-i ghinelea di p�cat s� mergi �n �mp�r�tia lui Dumnezeu.� (cf. Legendele rom�nilor, vol. I, Legendele cosmosului, p. 133)
�n Eneade, �n tratatul intitulat �mpotriva celor care afirm� c� Demiurgul lumii este r�u si c� lumea este rea (gnosticii), Plotin (ca. 205-270 d. H.) respinge �nv�t�turile gnostice, dar ofer�, �mpreun� cu refutarea sa, si o pretioas� prezentare a doctrinei despre emanatia divin�. El enunt� etapele procesului prin care �treptele� creatiei coboar� din �primul principiu inefabil� p�n� la �lumea sensibil�: primul principiu inefabil z�misleste realit�tile inteligibile; ultima realitate inteligibil� descinde �n materie; din amalgamarea ultimei realit�ti inteligibile si materiei rezult� Demiurgul, care creeaz� lumea sensibil�. Germenii spirituali exilati �n lume �ndur� o serie de �ncerc�ri, apoi se �nalt� la originea lor celest�, iar lumea sensibil� este sortit� distrugerii, �ntoarcerii �n nefiint� (cf. Plotinus, The Enneades, II, 9, Armstrong). �Teogonia� eonilor, a Pleromei, s-a aflat �n centrul doctrinei gnostice predicate de Valentin (secolul II d. H.), iar �treptele� descendente ale sferei divinit�tii si universului terestru urmeaz� o schem� aproape identic�, desi mai amplu orchestrat� din punct de vedere teologic, cu scenariul emanationist refutat de Plotin. Acest sistem de g�ndire, asa cum a fost reconstituit pe baza m�rturiilor p�strate �n scrierile ereziologilor din perioada patristic� (cf. Irenaeus, Adversus haereses, I, 1-8, 11-12, 13-21; Hippolytus, Refutatio omnium haeresium, VI, 29-36; Epiphanius, Panarion, 31, 5-8 si 35, 4, 35-36), afirm� c� Pleroma origineaz� �n Propator, care domnea initial, �n vesnicie, �n stare de repaos absolut, peste neantul alc�tuit din Bythos, �abis� si Sige, �liniste�. Armonia infinitului des�v�rsit al unit�tii divine este �ns� perturbat� de discontinuitatea �iubirii�, Agape, gratie c�reia Propator aduce �n fiint� primul cuplu de eoni sau prima syzygie: Nous, �spirit� sau �inteligent� si Aletheia, �adev�r�. Din prima syzygie eman� a doua syzygie, alc�tuit� din Zoe, �viat� si Logos, �verb�, care genereaz�, la r�ndul ei, alti zece eoni, iar din a doua syzygie eman� a treia syzygie, alc�tuit� din Ekklesia, �biseric� si Anthropos, �om�, care genereaz�, la r�ndul ei, alti doisprezece eoni. Sophia, ��ntelepciune�, este ultimul eon, animat de o miscare necontrolat�. Ierarhia divin� care origineaz� �n Propator, p�n� la acest rang, alc�tuieste Pleroma, suma a treizeci de eoni, a c�rei limit�, ca un fel de diafragm� celest�, se numeste horos. �ntreaga Plerom� aduce �n fiint� cuplul alc�tuit din Christos si Pneuma. Animat� de cele patru pasiuni care constituie substanta universului, team�, tristete, anxietate, rug�ciune, Sophia cade din locul ei celest si transgreseaz�, �n jos, limita Pleromei. Din primele trei pasiuni se nasc substanta psihic�, substanta material� si substanta demonilor, iar rug�ciunea �l aduce �n fiint� pe Demiurg, creatorul cosmosului terestru reprezentat �n diagrama ofitilor (cf. Saran Alexandrian, Histoire de la philosophie occulte; Rudolph, op. cit., p. 317-322). Cu scopul de a realiza m�ntuirea universal�, Christos coboar� �n cosmosul terestru, pentru a o g�si pe Sophia si a o readuce �n locul celest din interiorul Pleromei. M�ntuirea individual� a sufletelor omenesti are drept premise efortul general de salvare existent �n �natura� Pleromei, c�l�uzirea m�ntuitorului si posesia cunoasterii sau gnozei redemptoare, dar se realizeaz� �n mod efectiv prin preschimbarea gnozei redemptoare �n actiune redemptoare, prin efortul individual de salvare care are drept rezultat urcarea sufletului din cosmosul terestru, prin cerurile intermediare, p�n� �n paradisul din ogdoad� sau p�n� �n al nou�lea cer. �n sistemele gnostice eretic-crestine, asa cum au fost cele �nvestite cu putere de scripturi sacre �n comunit�tile valentiniene si �n comunit�tile ofitilor, Iisus Christos ocup� pozitia central� �n cadrul procesului teocratic de m�ntuire a sufletelor omenesti, El este Cel Care propov�duieste gnoza m�ntuitoare c�tre discipoli si c�tre membrii semintiei adamice. �n sistemele gnostice necrestine, asa cum este cel respins de Plotin, asimilarea gnozei m�ntuitoare si traiectoria ascensional� a sufletului prin cerurile intermediare ocup� locul central. Esential �n toate scenariile gnostice ale m�ntuirii individuale este traseul ascensional al sufletului omenesc prin cele sapte sau opt ceruri intermediare guvernate sau p�zite de arhonti, demoni si puteri malefice. Scenariul post-mortem al trecerii sufletului prin v�mile v�zduhului, asa cum este el redat �n fragmentele narative antologate de Olinescu si Marian, se situeaz� �n filiatiune ideologic� direct�, probabil prin filiera bogomilismului sud-dun�rean, cu doctrina gnostic� arhaic� a trecerii sufletului prin cerurile st�p�nite de arhonti. Dup� apogeul bulgar din secolele X-XII si dup� s�ngeroasele persecutii bizantine, Biserica bogomil� a d�inuit �n Serbia si Bosnia p�n� �n secolul al XV-lea, c�nd majoritatea membrilor s�i s-a convertit la islam, prin urmare era cu neputint� ca ideile bogomile s� nu p�trund� �n spatiul rom�nesc medieval, fie prin colportarea textelor redactate �n vechea slavon� bisericeasc�, fie prin transmitere oral�, �n cadrul comunit�tilor t�r�nesti. Nicolae Cartojan a descris evenimentele care au marcat istoria bogomilismului �n Imperiul Bizantin, �n Serbia, Bosnia si Bulgaria, precum si emigratia descendentilor bogomililor spre teritoriile rom�nesti: �Este probabil c�, precum �n veacul al XVII-lea pavlichienii bulgari, spre a sc�pa de prigoniri, c�utau ad�post la nordul Dun�rii, tot astfel si str�bunii lor bogomili s�-si fi c�utat m�ntuirea prin meleagurile noastre �n vremurile de grea urgie ale regilor �tefan Nemania, Boril si Alexandru din veacurile XII-XIV. Limanurile noastre puteau oferi atunci nu numai ad�post, dar si t�r�m prielnic pentru propagand�, cu at�t mai usor cu c�t nu aveau �nc� o organizatie bisericeasc� �n stare s� opun� rezistent�. Resturile bogomilice d�inuiesc �n p�rtile ungurene p�n� �n secolul al XV-lea, c�nd vin peste ele curentele de reform�.� (cf. Rudolph, op. cit., p. 374-375; Eliade, Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. III, p. 190-193; Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, p. 87-135; Cartojan, C�rtile populare �n literatura rom�neasc�, I, p. 46-48).
Crestinismul cosmic din regiunea Balcanilor a fost exprimat cu predilectie prin sistemul de g�ndire al unei gnoze folclorice, ale c�rei r�d�cini arhaice se afl� �n perioada elenistic�. Legendele cosmogonice care au drept protagonisti pe Dumnezeu si pe Satanail (cf. Legendele rom�nilor, vol. I, Legendele cosmosului, Brill, p. 13-18, 23-27), precum si traditia celor nou� ceruri, contureaz� un import de ideologie gnostic�-bogomilic� �n spatiul folcloric rom�nesc. Aparitia episodic� a Sf�ntului Petru, la cap�tul puntii raiului (cf. Olinescu, op. cit., p. 367), nu infirm� ipoteza gnostic�, de vreme ce apostolii apar frecvent �n scrierile gnostice crestine, lucru demonstrat de textele incluse �n Biblioteca de la Nag Hammadi. Timp de un mileniu sau un mileniu si jum�tate, prin alchimia transmiterii textuale sau orale, anvergura initial� a �nv�t�turilor gnostice a fost simplificat�, redus� la esenta misc�rii ascensionale determinate de �nsusirea gnozei m�ntuitoare si cenzurate de interventia pedepsei sau damn�rii. La r�ndul ei, damnarea sufletelor p�c�toase nu este rezultatul unei interventii teocratice directe, ci consecinta aproape fatalist� a mecanicii justitiei imanente din cerurile intermediare, aflate �n puterea demonilor v�zduhului. �n spatiul religios balcanic, predominant crestin, t�r�nesc, Pleroma a fost �nl�turat�, �mpreun� cu detaliile ei complexe, quasi-mitologice, dar �n locul ei, �n spatiul folcloric-narativ, nu a fost asezat� �ntotdeauna Trinitatea crestin�, ci a r�mas, mai cur�nd, �n virtutea unei dinamici gnostice inertiale, prezenta nebuloas�, �ndep�rtat�, a Dumnezeului-Tat�, apropiat� ca imagine de �Dumnezeul necunoscut�, Propator sau �Tat�l a toate� din sistemele gnostice (cf. Apocryphon-ul lui Ioan, Berlin Codex, Papyrus Berolinensis 8502, 22, 19 � 26, 2, in Rudolph, op. cit., p. 63-64; Nag Hammadi Codex, Robinson, p. 104-123). �n scrieri copte incluse �n Biblioteca de la Nag Hammadi, precum Binecuv�ntatul Eugnostos (74, 20 � 75, 10) si Sophia lui Iisus Christos (98, 20 � 99, 15), Domnul universului este numit �Str�mosul f�r� �nceput� (cf. Nag Hammadi Codex, III, 3 si III, 4, Robinson, p. 227).
�Arhontii�, �portarii� si ��ncasatorii de taxe� pentru trecerea prin �barierele� cerurilor intermediare descrise �n textele gnostice se reg�sesc �n �demonii v�zduhului� si �dracii-vamesi� din traditiile folclorice antologate de Olinescu si Marian. �n Contra Celsum (VI, 30; VII, 40), Celsus (secolul II d. H.), partenerul polemic al lui Origen, �i ia �n der�dere pe ofitii care �nvat� pe de rost nume secrete si incantatii magice pentru a se adresa �ilustrilor portari�, pe parcursul ascensiunii sufletului prin sferele planetare demonice. Dup� ce trece de �bariera r�ului� sau firmament, sufletul traverseaz� �portile vesnic �nchise ale arhontilor� si trebuie s� dob�ndeasc�, prin formule misterioase si rug�minti, favoarea fiec�ruia dintre paznicii statiilor planetare. Dup� moarte, sufletul este �nconjurat de sapte arhonti, care �si exercit� puterile malefice asupra sa, si de sapte ��ngeri de lumin�, care �i vin �n ajutor, concomitent� a prezentei demonice si a prezentei angelice p�strat� �n versiunile lui Olinescu si Marian. Ca exemplu, Origen citeaz� cuvintele propitiatorii prin care sufletul trebuie s� se adreseze lui Astaphaeus, arhontele care guverneaz� sfera planetei Venus: �Astaphaeus, st�p�n al celei de a treia porti, veghetor peste sursa primordial� de ap�, �ntoarce-ti privirea spre un initiat care a fost purificat de spiritul unei virgine, Sophia, las�-m� s� trec, tu, cel care contempli esenta lumii. Fie ca gratia s� fie asupra mea, tat�, �ng�duie s� fie asupra mea!� (cf. Origen, Contra Celsum, VI, 27, Chadwick, op. cit.; Rudolph, op. cit., p. 172-173)
Codex Askewianus contine dou� tratate redactate �n copt�, cunoscute sub numele Pistis Sophia sau �credint� �ntelepciune� (ca. 250-300, prima carte; ca. 300-350, a doua carte). �n cuprinsul acestor scrieri, compuse �n stilul evangheliilor gnostice, Iisus le povesteste discipolilor S�i, reuniti pe Muntele M�slinilor sau pe t�rmul oceanului, c�l�toria de traversare a lumilor eonilor si arhontilor, a c�ror putere a �nfr�nt-o. Iisus o �nt�lneste pe Pistis Sophia, �singur� si �ndurerat�, sub cel de al treisprezecelea eon, si istoriseste aventurile si lamentatiile acestei fiinte, care a c�zut din rangul celest al celui de al treisprezecelea eon �n regatul materiei, �n concordant� cu schema valentinian�. Prin actiunea Sa m�ntuitoare, Iisus restaureaz� armonia celest� si o �nalt� pe Pistis Sophia �n locul ei de origine. Spatiul celest este guvernat de ordinea teocratic� a �Dumnezeului care nu poate fi numit�, sub care se afl� �comoara de lumin�, locuit� de doisprezece salvatori si nou� paznici, si �locul dreptilor�, locuit de cei sase �mari printi�: Jeu, �paznic al marii lumini�; Melchisedec; �marele si bunul Sabaoth�, paznic al �portii vietii�, �nsotit de cei doi �mari conduc�tori�, care elibereaz� sufletele de suferintele pe care le �ndur� din partea arhontilor; �n locul intermediar al �portii vietii� domneste �marele si bunul Iao�, �nconjurat de �micul Iao, cel bun�, de �micul Sabaoth, cel bun� si de �ngeri. Justitia divin� este adus� la �ndeplinire de �Fecioara de lumin�, care judec� sufletele si decide damnatiunea etern� sau fericirea etern�. Ea verific� dac� sufletele au primit �misterele de lumin� si �sigiliile botezului�: cele care au primit initierea, s�nt sigilate, iar cele care au s�v�rsit o crim� s�nt expulzate �n tenebrele exterioare, unde s�nt distruse. Sub �comoara de lumin� se afl� �locul din partea st�ng�, care cuprinde kerasmos-ul sau �lumea apusului de soare�, �n care domneste �marele si nev�zutul Propator�, �nsotit de Barbelo si de �cei de trei ori puternici�. Urmeaz� cei doisprezece eoni, �n care materia se amestec� gradual cu lumina, iar sfera heimarmene separ� cei doisprezece eoni de lumea terestr�: ea are dou� porti, prin care sufletele intr� �n lume sau ies din lume, �poarta oamenilor� si �poarta zeilor�, numite si �portile Soarelui�, pentru c� se afl� la polii Soarelui. Prin cuvintele pe care le adreseaz� discipolilor, Iisus �i inspir� si ilumineaz� �omul de lumin� care se afl� �n fiecare dintre ei. �n cel de al doilea tratat, Iisus, numit si Aberamentho, descrie �n fata comunit�tii apostolice pe �arhontii destinului� si pedepsele �ngrozitoare pe care ei le aplic� sufletelor omenesti. Pentru a �nl�tura temerile auditoriului, Iisus celebreaz� misterele care aduc purificarea de p�cat, dar manuscrisul, �n parte distrus, nu contine dec�t primul mister, �botezul cu ap�. Revelatia continu� si este concluzionat� printr-o expunere despre soarta cu care se va confrunta sufletul omului p�c�tos, dup� moarte. A doua carte din Codex Askewianus contine o rug�ciune pe care Iisus o adreseaz� �Tat�lui comorii de lumin�, �n numele discipolilor S�i: �Tu, Tat� al Paternit�tii infinitului, ascult�-M� de dragul discipolilor Mei, pe care i-am adus dinaintea Ta, pentru ca ei s� cread� �n toate cuvintele adev�rului T�u! D�ruieste tot ceea ce Eu cer de la Tine, deoarece Eu cunosc numele Tat�lui comorii de lumin�!� (cf. New Testament Apocrypha, vol. I, Gospels and Related Writings, Schneemelcher si McL. Wilson, p. 361-369; Leisegang, op. cit., cap. 12)
Avatarurile sufletului �n c�l�toria ascensional� s�nt mentionate si �n cele dou� C�rti ale lui Jeu, care apartin unui stadiu tardiv al gnosticismului (Codex Brucianus, datat, cu aproximatie, �ntre secolul III si secolul X d. H.). Statiile Pleromei, denumite ��nsemne� si �sigilii� ale �comorilor� din �nalt, s�nt descrise �n detaliu si reprezentate prin desene si diagrame. Iisus comunic� discipolilor instructiunile ascensiunii prin cerurile intermediare si �i sf�tuieste s�-si sigileze sufletul cu puterea numelor magice si numerelor magice: �Dup� ce p�r�siti trupul si ajungeti �n primul eon si arhontii acelui eon v� ies �n cale, s� v� sigilati cu acest sigiliu: numele Zozeze. S� �l pronuntati o singur� dat�, s� apucati num�rul 1119 cu am�ndou� m�inile.� Alte nume secrete s�nt protethpersomphon chus si eaza zeozaz zozeoz. Atunci c�nd arhontii primului eon aud aceste nume, vor fi �nfricosati, se vor �ndep�rta spre apus, �n partea st�ng�, iar sufletul va putea s� urce netulburat �n cel de al doilea cer: �... pentru ca voi s� puteti aduce la �ndeplinire cuvintele Mele si s� v� eliberati de arhontele acestui eon si de capcanele sale, care nu au sf�rsit. Dar voi sunteti discipolii Mei, gr�biti-v� s� primiti cu grij� cuv�ntul Meu pentru voi �nsiv�, pentru ca s�-l cunoasteti, iar arhontele acestui eon s� nu se poat� lupta cu voi...� Cu diferite nume si invocatii magice, acest scenariu se repet� la fiecare treapt� a ascensiunii, p�n� la cel de al unsprezecelea eon. Dincolo de pragul celui de al doisprezecelea eon, sufletul intr� �n Pleroma alc�tuit� din �marele Dumnezeu nev�zut�, din �marele Spirit neprih�nit� si din cei dou�zeci si patru de dumnezei �nev�zuti� si �nen�scuti�, fat� de care trebuie s� declare, de asemenea, nume, sigiliu si num�r. O dat� cu al paisprezecelea eon �ncepe �mp�r�tia sfinteniei, �n care sufletul nu poate intra dec�t prin �misterul iert�rii p�catelor� (cf. New Testament Apocrypha, vol. 1, Gospels and Related Writings, Schneemelcher si McL. Wilson, p. 370-373; Rudolph, op. cit., p. 173). Aceast� trecere mediat� de cunoasterea si pronuntarea numelor si numerelor magice are drept corespondent �n spatiul folcloric rom�nesc �nt�lnirea sufletului, pe puntea raiului, ultima si cea mai sever� dintre v�mi, cu �c�inele�, �pisica� si �omul�: �Pisica se repede la suflet, pentru a-l ispiti cu ispitele p�m�ntesti, dar c�inele credincios se repede la ea si n-o las�. Vine atunci un om, si dac� sufletul are o para la deget, o d� si scap�, trec�nd puntea p�n� la poarta raiului...� (cf. Olinescu, op. cit., p. 367; Marian, op. cit., p. 290) �n economia salv�rii gnostice, gestul de a da �paraua� joac� un rol identic cu pronuntarea numelor si numerelor magice, cu �nsusirea gnozei sigiliilor. �Banul� dat �omului�, �banii� si �colacii� dati vamesilor, reprezint� elementele ritualice prin care se �nl�tur� barierele succesive de la intrarea �n �mp�r�tia paradisiac�, prin care se deschide accesul spre spatiul nelimitat locuit de libertatea salv�rii.
Biblioteca de la Nag Hammadi configureaz� acelasi cadru al m�ntuirii gnostice, al eschatologiei individuale. Evanghelia adev�rului, 34, 35 � 35, 5, demonstreaz� afinit�ti textuale valentiniene atunci c�nd afirm�: �Acesta este cuv�ntul evangheliei despre revelatia Pleromei, pentru cei care asteapt� salvarea care vine din �nalt.� (cf. Nag Hammadi Codex, I, 3 si XII, 2, Robinson, p. 47) �n Apocryphon-ul lui Iacov, 8, 30-35, Iisus se adreseaz� apostolilor si �n special lui Iacov cu urm�toarele exhortatii: ��i de multe ori v-am spus vou�, iar de asemenea tie singur, Iacov, ti-am spus: Salvati-v�! �i ti-am poruncit tie s� M� urmezi si te-am �nv�tat ce s� spui dinaintea arhontilor.� Dup� plecarea lui Iisus, Iacov si Petru �nainteaz� pe calea ascensional�, parcurg dou� ceruri, dar se �ntorc �n mijlocul comunit�tii alc�tuite din apostoli si ucenici (cf. Nag Hammadi Codex, I, 2, Robinson, p. 33, 36). �n Prima apocalips� a lui Iacov (25, 25 � 28, 15), Iisus �i dezv�luie lui Iacov misterul despre cele �dou�sprezece hebdomade�, despre cele �saptezeci si dou� de ceruri�, aflate sub autoritatea celor �doisprezece arhonti�. Puterea aflat� pe cea din urm� pozitie ierarhic� a z�mislit �ngeri si nenum�rate ostiri celeste, iar Dumnezeul necunoscut si �ndep�rtat este numit �Cel ce este�, �n concordant� cu Iesirea, 3, 14. Iacov este sf�tuit s� ajung� la �Cel ce este�, s� se �nalte prin gnosis sau cunoastere redemptoare dincolo de cerurile intermediare, s� �si piard� propria identitate si sinele �n �Cel ce este�, prin suferintele martiriului si unio mystica, dar se teme de puterile si de ostirile arhontilor, care s-au �narmat �mpotriva sa: ��i tu nu vei mai fi Iacov, esti mai cur�nd Cel care este.� Desi m�ntuirea lui Iacov este menit� des�v�rsirii pentru c� Iisus a biruit ostirile arhontilor si a deschis calea celest� spre �Cel ce este�, Iacov �nsusi trebuie s� parcurg� calvarul �nfrunt�rii arhontilor si s� rosteasc� r�spunsurile rituale, �n m�sur� a-i asigura trecerea: �Iacov, iat�, acum �ti voi revela m�ntuirea ta. Atunci c�nd vor pune st�p�nire pe tine si vei �ndura aceste suferinte, o multime se va �narma �mpotriva ta, pentru a pune st�p�nire pe tine. �i mai cu seam� trei dintre ei te vor apuca, cei care stau acolo �n calitate de �ncasatori de taxe. Nu numai c� ei cer taxe, dar fur� sufletele si le duc cu ei. C�nd te vei afla �n puterea lor, unul dintre ei, un paznic, te va �ntreba: Cine esti si de unde vii? Tu va trebui s�-i r�spunzi: Eu s�nt un fiu si s�nt dintru Tat�. El �ti va spune: Ce fel de fiu esti tu si c�rui tat� �i apartii? Tu va trebui s�-i r�spunzi: Eu s�nt dintru Tat�l preexistent si un fiu al Celui preexistent. (...) De asemenea, c�nd �ti va spune: �ncotro te vei duce?, tu va trebui s�-i r�spunzi: �n locul de unde am venit, acolo m� voi �ntoarce. �i dac� vei spune toate aceste lucruri, vei sc�pa de atacurile lor. (...) Te vei �n�lta la ceea ce este al t�u.� �n continuare, textul aminteste despre trecerea �prin respiratia acestui arhonte care este numit Adonaios� (id. 30, 5 � 31, 15-30 si 32, 25 � 36, 5; cf. Nag Hammadi Codex, V, 3, Robinson, p. 262-267). A doua apocalips� a lui Iacov (55, 5-15 si 56, 20) �l �nf�tiseaz� pe �cel drept� �n calitate de c�l�uzitor al sufletelor gnosticilor prin �usa� �mp�r�tiei ceresti: �Iar cei care doresc s� intre si caut� s� umble �n calea care se afl� dinaintea usii, deschide usa cea bun� prin tine. Iar ei te urmeaz�, ei intr� si tu �i �nsotesti �n�untru si dai o r�splat� fiec�ruia dintre ei care este preg�tit s� o primeasc�. (...) Iat�, �ti voi revela acele lucruri pe care nici cerurile, nici arhontii lor nu le-au cunoscut.� (cf. Nag Hammadi Codex, V, 4, Robinson, p. 273-274) Discursul despre cel de al optulea si cel de al nou�lea (56, 15 � 63, 15), un tratat hermetic compus, cu aproximatie, �n secolul II d. H., �n Egipt, �n aria cultual� a templului lui Hermes Trismegistus din Diospolis, descrie c�l�toria mistagogului si a initiatului �n ogdoad� si �n al nou�lea cer, precum si uniunea mistic� dintre c�l�torii ascensionali si Mintea universal� sau �Zeul nev�zut�, invocat prin numele magice Zoxathazo si Zozazoth: �Doamne, d�ruieste-ne o �ntelepciune dintru puterea ta care ajunge la noi, astfel �nc�t s� putem descrie pentru noi �nsine viziunea celui de al optulea si celui de al nou�lea. Am �naintat de acum �n cel de al saptelea, de vreme ce suntem piosi si umbl�m �n legea ta. (...) Eu s�nt Minte si v�d o alt� Minte, cea care misc� sufletul! (...) Am g�sit �nceputul puterii care se afl� deasupra tuturor puterilor, cea care nu are �nceput. V�d o f�nt�n� �n care bolboroseste viata. (...) Deoarece �ntregul opt, fiul meu, si sufletele care se afl� �n el si �ngerii c�nt� un imn �n liniste. (...) Te chem pe tine, tat�, eon al eonilor, mare spirit divin. (...) Tat� Trismegistus! Ce voi spune? Noi am primit aceast� lumin�. Iar eu, la r�ndul meu, v�d aceeasi viziune �n tine. �i eu v�d al optulea si sufletele care se afl� �n el si �ngerii c�nt�nd un imn celui de al nou�lea si puterilor sale. �i v�d cum el (Hermes), cel care are putere asupra tuturor, �i creeaz� pe cei care se afl� �n spirit. (...) Mai degrab�, treapt� dup� treapt�, el (initiatul) �nainteaz� si intr� �n calea nemuririi. �i �n felul acesta el intr� �n �ntelegerea celui de al optulea, care �l reveleaz� pe cel de al nou�lea.� (cf. Nag Hammadi Codex, VI, 6, Robinson, p. 324-326)
Traiectoria pe care o parcurge sufletul, dup� moarte, constituie un element comun al textelor gnostice si al textelor folclorice despre v�mile v�zduhului. Viziunea ampl� a teogoniei si cosmogoniei gnostice, reprezentarea universului, a celor nou� ceruri, traumele si beatitudinile ascensiunii, care se desf�soar� pe fundalul unei complexe teologii a m�ntuirii si damn�rii, a �nfrunt�rii dintre bine si r�u, �ntregesc simplitatea t�r�neasc� a roh�tcilor si zaplazurilor dintre p�m�nt si cer. Imaginarul folcloric despre v�mile v�zduhului �si are originea �n imaginarul gnostic al eonilor si arhontilor, al trecerii initiatilor prin sferele planetare si cerurile intermediare, dar fragmentele desprinse din bog�tia labirintic� a acestor �nv�t�turi arhaice s�nt la fel de greu de recunoscut �n textura naratiunilor populare ca si pietrele luate din ruinele cet�tilor antice, folosite pentru a alc�tui structura de rezistent� a zidurilor caselor de tar�. Hazardul transmiterii acestei gnoze m�ntuitoare, timp de dou� milenii, nu este r�scump�rat dec�t prin persistenta si vitalitatea credintelor si ritualurilor care mediaz� trecerea sufletului �ntre lumea v�zutelor si lumea nev�zutelor, c�ci este vai si amar de sufletul care nu a �nv�tat numele, numerele si formulele magice sau nu poart� cu sine banii, lum�n�rile si colacii cu ajutorul c�rora va ajunge teaf�r la cel�lalt cap�t al puntii raiului, �n al nou�lea cer...

Silviu Lupascu
E-mail: [email protected]



Bibliografie


Alexandrian, Saran, Histoire de la philosophie occulte, Seghers, Paris, 1983
Cartojan, Nicolae, C�rtile populare �n literatura rom�neasc�, vol. I-II, Editura enciclopedic� rom�n�, Bucuresti, 1974
Charles, R. H., The Apocrypha and Pseudepigrapha of the Old Testament, vol. II, Clarendon Press, Oxford, 1984
Eliade, Mircea, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Editura stiintific� si enciclopedic�, Bucuresti, 1980
Eliade, Mircea, Istoria credintelor si ideilor religioase, vol. III, Editura stiintific� si enciclopedic�, Bucuresti, 1988
Legendele rom�nilor, vol. I, Legendele cosmosului. Ed. Tony Brill, Editura Grai si suflet � Cultura national�, 1994
Leisegang, Herbert, La Gnose, Payot, Paris, 1971
Marian, Simion Florea, �nmorm�ntarea la rom�ni, Editura Grai si suflet � Cultura national�, Bucuresti, 1995
New Testament Apocrypha, vol. 1, Gospels and Related Writings. Ed. Wilhelm Schneemelcher, trad. R. McL. Wilson, James Clarke & Co., Westminster / John Knox Press, Cambridge & Louisville, 1991
Olinescu, Marcel, Mitologie rom�neasc�, Editura Casa Scoalelor, Bucuresti, 1944; Editura Saeculum, Bucuresti, 2001
Origen, Contra Celsum. Ed. si trad. H. Chadwick, Cambridge University Press, Cambridge, 1965
Pamfile, Tudor, Cerul si podoabele lui. Dup� credintele poporului rom�n, Bucuresti-Leipzig-Viena, 1915
Plotinus, The Enneades. Ed. A. H. Armstrong, George Allen & Unwin, London, 1953
Rudolph, Kurt, Gnosis. The Nature and History of Gnosticism, Harper San Francisco, San Francisco, 1987
The Nag Hammadi Library in English. Ed. James M. Robinson, E. J. Brill, Leiden, 1988
Vermes, Geza, trad. si ed., The Dead Sea Scrolls in English, Penguin Books, Londra, 1990

de Silviu LUPASCU
Sursa: http://www.arheotim.uvt.ro/pag%20web/gnosis/istorie/lupascu.htm "