INCEPUTURILE POPORULUI PELASG

1. VECHIMEA RASEI PELASGE

Inca īnaintea de imigratiunea grecilor, celtilor si a germanilor īn tinuturile Europei, cea mai mare parte a acestui continent era ocupata de o rasa de oameni veniti din Asia, pe cari autorii grecesti īi numeau, īn general, pelasgi si turseni.

Acesti pelasgi formase, īn timpurile anteelene, cel mai intins, mai puternic si rnai remarcabil popor, o natiune, care din punct de vedere moral si material a schimbat fata Europei arhaice.

Pelasgii ne apar īn fruntea tuturur traditi­unilor istorice, nu numai īn Elada si īn Italia, dar si īn regiunile din nordul Dunarii si ale Marii Negre, īn Asia Mica, īn Asyria si īn Egipt. E1 reprezinta tipul originar al popoare­lor asa-numite arice, care a introdus īn Europa cele dintīi beneficii ale civilizatiunii.

Urmele extensiunii lor etnografice, precum si ale activitatii lor industriale, le mai aflam si astazi pe cele trei continente ale lumii vechi ; īncepīnd din muntii Norvegiei pīna īn pustiu­rile Saharei. de la izvoarele rīurilor Araxe si Oxus pīna la Oceanul Atlantic.

Insa istoria lor politica si istoria civilizatiunii lor sint acoperite de īntunerecul vechimii. Putinele date, ce ne-au ramas asupra pelas­gilor, ne īnfatiseaza pe acest mare si admirabil popor numai īn ultimul period al istoriei sale, atunci cind independenta sa politica era distrusa aproape peste tot locul si cand numele sau īncepe sa dispara. Din nefericire insa, chiar si nceste putine date, fragmentare, ce ne-au ramas despre pelasgi, ne sīnt transmise de cei cari i-au cucerit,, i-au distrus, i-au persecutat, i-au īmprastiat si, īn urma, i-au calumniat. Astfel ca istoria epocei lor de īnflorire, de pu­tere si extensiune teritoriala īn Europa, Asia si Africa, istoria imperiilor si institutiunilor sale, a artelor si industriei lor, a ramas īnmorrnantata. Cu deosebire, istoria politica a pelas­gilor meridionali se incheie cu caderea Troiei. De aici īncolo tot ce mai aflam despre acesti pelasgi din jurul Marii Egee sīnt numai simple amintiri de resturi mici si īmprastiate, silite de inimicii.lor sa emigreze din o tara īn alta, spre a-si cauta o noua patrie.

Pentru poporul grecesc, pelasgii erau cei mai vechi oameni de pe pamīnt. Rasa lor li se parea atīt de arhaica, atīt de superioara īn conceptiuni, puternica īn vointa si īn fapte, atīt de nobila īn moravuri, īncīt traditiunile si poemele grecesti atribuiau tuturor pelasgi­lor epitetul de "divini", adeca oameni cu calitati supranaturale, asemenea zeilor, un nume, ce ei īntru adevar 1-au meritat prin darurile lor fizice si morale.

Grecii īsi perduse de mult traditiunea, cīnd, curn, si de unde au venit ei īn tinuturile Eladei; insa, ei aveau o traditiune cā īnainte de dīnsii a dornnit peste pamīntul ocupat de ei un alt popor, care a desecat mlastinile, a scurs lacu­rile, a dat cursuri noi rīurilor; a taiat muntii, a īmpreunat. marile, a arat sesurile, a īnteme­iat orase, sate si cetati, a avut o religiune īnal­tatoare, a ridicat altare si temple zeilor si ca acestia au fost pelasgii.

Dupa vechile traditiuni grecesti, pelasgii locuise īn partile Greciei inca inainte de cele doua diluvii legandare ce se varsase peste Attica, Beotia si Thessalia, unul īn timpul rebelui Ogyges si altul īn timpurile lui Deu­calion. Ei domnise asadar peste continentul grecesc inca īnainte de timpurile lui Noe.

Un ram al poporului pelasg, arcazii, ce locuiau pe culmile si vaile din centrul Peloponesului, aveau traditiunea ca dīnsii au fost pe pamīnt īnca Inainte de ce luna ar fi aparut pe ceriu. Cu privire la aceasta importanta traditiune, scoliastul lui Apolloniu Rhodiu se exprima astfel: „Se pare ca arcazii au existat īnca īnainte de luna, dupa cum scrie Eudoxus īn scrierea sa. Iar Theodor scrie ca luna a aparut pe ceriu cu putin īnainte de razboiul lui Hercule cu Gigantii. Tot astfel ne spun Aristo din Chios si Dionysiu din Chalcida īn cartile lor despre Origini" .

In fine, Ephor, unul din scrutatorii cei mai diligenti ai anticitatii si istoric iubitoriu de adevar, care traise īn seculul al IV-lea ī.e.n. scrie : „Traditiunea ne spune ca pelasgii au fost cei mai stravechi cari au domnit peste Grecia" .

2. CIVILIZATIUNEA PREISTORICA A RASEI PELASGE

Cīnd pelasgii aparura pentru prima oara pe pamīntul Eladei, ei nu aflara aci, dupa cum ne spun traditiunile, decīt o populatiune rara si salbatica, risipita prin munti si paduri, traind īn caverne, fara societate, fara legi, fära religiune si fara cunostinte utile.

Arcazii, popor pastoral si viteaz, cei mai vechi locuitori īn Elada, povesteau, dupa cum ne spune Pausania, ca cel dintīi om nascut pe pamīnt a fost Pelasg, un barbat, care se distingea prin marimea, prin puterea si frum­setea figurei sale si care īntrecea pe toti cei­lalti muritori prin facultatile spiritului sau ; ca acest Pelasg, dupa ce a īnceput sa domneasca, a fost cel dintīi care a īnvatat pe oameni sa-si construiasca colibe, spre a se apara de incomoditatile frigului, ale ploilor si caldurilor; ca el a īnvatat pe oameni sa-si faca haine din piei de oaie, le-a interzis ca sa se nutreasca si mai departe cu frunze, cu buruieni si radacini, din cari unele erau periculoase sanatatii; ca el a īnvatat pe oameni ca sa nu mai mänīnce tot feliul de ghinda, ci numai ghinda de fag .

Iar vechiul poet epic Asiu scrie despre acest Pelasg ca el a fost nascut din „pamīntul cel negru", pe culmile cele īnalte ale muntilor; ca sa fie īncepatoriu genului muritoriu .

Un alt reprezentant al vechii civilizatiuni pelasge a fost divinul Prometheu, fiul lui Iapet, fiul Gaeei. Poetul Eschyl, īn una din cele mai frumoase lucrari ale sale, ne īnfatiseaza pe Prometheu expunīnd singur beneficiile ce le-a adus dīnsul omenimii.

„Acesti oameni", zice Prometheu, ,,nu cunosteau nici arta cum sa construiasca case de caramizi la lumina soarelui, nici modul cum sa lucreze lemnele, ci locuiau pe sub pamīnt īn ascunsurile cele īntunecoase ale cavernelor; īntocmai ca furnicile cele agile; ei nu aveau nici un semn sigur ca sa cunoasca cind are sa fie iarna, cīnd are sa soseasca primavara, anutimpul florilor, cīnd are sa fie vara, anutimpul fructelor, ci duceau o viata de pe o zi pe alta, lipsiti cu desavīrsire de orice cunostinte, pīna cīnd eu i-am īnvatat sa cunoasca rasaritul stelelor si apusul lor, lucruri de altmintrelea greu de īnsemnat. Afara de acestea, eu i-am īnvatat sistemul tuturor stiintelor utile; eu am aflat modul de scriere si cum oamenii pot sa tina īn minte toate stiintele; eu cel dintīi am prins īn jug animalele, ce pot servi la transporturi. Nime altul decīt eu singur am inventat corabiile cu pīnze, ca oamenii sa poata trece peste mare... Mai inainte, daca se īntīmpla ca cineva sa se bolnaveasca, el murea din lipsa mijloacelor de vindecare, pīna cīnd eu le-am aratat cum au sa compuna medicamentele si cum se pot vindeca de toate boalele; eu am introdus diferite moduri de a cunoaste viitoriul. . . si, īn fine, cine poate sa afirme ca ar fi aflat mai īnainte de mine lucrurile cele folositoare ascunse sub pamīnt, cum sīnt arama, ferul, argintul si aurul ?" .

Pelasg si Prometheu sīnt personificarea vechii culturi pelasge si tot ce ne spune traditiunile ca a inventat, ori creat spiritul lor, apar­tinet geniului īntregului popor. De asemenea, exista īn Creta o veche traditiune ca dactylii si corybantii, triburi pelasge, au fost cei dintīi īn aceasta insula, cari au īn­vatat pe oameni sa formeze turme de oi, sa domesticeasca si alte genuri de animale, porci, capre, vite, cai; ca ei au īnvatat pe oameni maiestria de a arunca cu lancea (arma nationala pelasga) si de a trai īn societate comuna; ca ei, cu deosebire, au fost autorii bunei īntelegeri, a vietii regulate si campatate.

Datele, ce le aveau despre istoria veche a pelasgilor, corespund pe deplin cu faptele ce ni le procura arheologia din epoca neolitica.

Pelasgii ne apar dupa vechile-traditiuni istorice ca una si aceeasi populatiune cu neoliticii, cari introduc īn Europa cele dintīi elemente ale civilizatiunii, animalele domestice, cultura cerealelor si o arta industriala mai progresata. Chiar si olaria neolitica poarta semne de orna­mentatiune si simboale mistice pelasge.

Tot astfel traditiunile grecesti atribuie pelasgilor cel dintīi cult al zeilor īn Europa. Cu deosebire, se spunea despre arcazi ca dīnsii au fost cei dintīi cari au facut sacrificii si ceremonii religioase zeilor .

Grecii, de alta parte, dupa cum stim, īmprumutase principalele lor divinitati de la pelasgi . Joe cel vechi al romanilor purta īn mīna o peatra īn loc de fulgere si pe acest Jupiter Lapis, romanii faceau cele mai obligatoare si mai solemne juraminte ale lor . Chiar si īn ritul juramintelor, romanii pastrara pīna tarziu uzul petrilor sfinte de silex.

Din punct de vedere istoric asadar faptul este pozitiv: Inainte de civilizatiunea greaca si egip­teana, o civilizatiune mult mai veche se revarsase asupra Europei. Aceasta a fost civilizatiunea morala si materiala a rasei pelasge si care a deschis un vast cīmp de activitate genului omenesc.