SECUREA - a fost gândită nu numai ca unealtă cât mai ales ca armă, cu mânerul prelung îmbrățișat de muche și cunoscută sub numele de CATEIA, este prezentă pe columnă sub trei forme de astă dată fără prelungirea muchiei pe mâner, dar cu tăișul lat în formă de cornul lunii și legătura lamei cu teaca gâtuită.
Se cunosc 4 tipuri principale de securi:
1. SECUREA DE LUPTĂ SCYTICĂ, despre care anticii spun ca ar fi avut proprietatea bumerangului de a se întoarce la cel care a aruncat-o. Această secure își are originea în securea de luptă getică din bronzul IV.
2. SECUREA-TOPOR, cu tăișul lat și rotunjit, cu gura de înmănușare pătrată dar fără urechea caracteristică "celturilor"
3. SECUREA DE LUPTĂ TURTITĂ, cu tăișul lat și rotunjit, cu muchea prelungită în formă de ciocan subțire. Această secure delicată a fost folosită aproape exclusiv pentru luptă.
4. SECUREA DE TIP CIOCAN-TOPOR, cu noduri în locul de prindere pe mâner
CUȚITUL
Ca și securea, cuțitul era în același timp și unealtă dar și armă, motiv pentru care a fost foarte folosit. Se purta în teacă, la chimir și avea multe forme:
1. cuțite cu lama lată, dreaptă și tăiș convex.
2. cuțite cu lama îngustă, muchie convexă și tăiș drept. Din aceste cuțite derivă tipurile de cuțite dacice, cu tăiș aproape ca al cosorului de vie, reprezentat des pe monumente și foarte folosit de daci
3. cuțitul cu lama în forma de s, derivate din cuțitele din perioada bronzului
4. cuțite cu mânerul de fier îmbrăcat în lemn sau os și terminat în formă de bulb sau buton. O categorie aparte o reprezintă cuțitele-cosor specifice dacilor, foarte eficace în lupta corp la corp. Sunt arme foarte late și cu vârful brusc încovoiat având lama de 20-30 de cm. Mânerul de lemn prinde coada cosorului prin înfigere dar și cu ajutorul unui inel de fier.
SPADELE
Spadele scurte aveau o lungime de cca. 0,50 cm din care mânerul cam 12-15 cm cu tăiș dublu. Aceste spade serveau la tăiat prin lovire de sus în jos. În timp sub influența celtică lamele spadelor au ajuns la lungimi considerabile de până la un metru și o lățime de 5-6 cm.
SICA
Arma caracteristică dacică cu vârful treptat îngustat și curbată în formă de seceră și cu un singur tăiș pe partea concavă. Tipurile mai mici se mânuiau cu o mână dar cele mari cu două. Aceste arme de calitate au fost produse în număr foarte mare astfel încât aproape toți bărbații valizi erau înarmați unitar ba au fost și exportate la celți, sarmați și bastarni.
LĂNCILE se fabricau într-o puzderie de forme și modele de la mici vârfuri de țepușă la fiare enorme de lănci de 50 cm, de la forme simple fără aripi până la forme care copiază frunza de salcie sau dafin de la forme de simple lănci de împuns la darde de aruncat și până la forme complexe cu fierul în formă de flacără. La capătul de jos majoritatea erau prevăzute cu un pinten ascuțit de fier pentru a putea fi înfipte în pământ împotriva cavaleriei
SULIȚA este de fapt o lance mai mică și mai scurtă folosită la împuns dar mai ales la aruncat fie cu mâna fie mai des cu balista
ARCUL - ca armă ofensivă a fost folosit atât de pedestrime cât mai ales de cavalerie. Simbioza fericită dintre călărimea geto-dacă și arc le-a adus luptătorilor un bun renume în lumea antică europeană. Vârful de bronz sau fier, triunghiular, turtit și cu doi pinteni tot triunghiulari, mult prelungiți în jos, ca niște spini lați aveau la bază o teacă de prins lemnul în ea și mai rar un cui de înfipt în vargă de lemn. Orientativ se găsesc 3 tipuri de vârfuri de săgeți:
1. vârf cu pinteni
2. vârf cu aripi ca al lăncilor
3. vârf cu coaste, de profil helicoidal în trei muchii; este neîndoielnic că săgețile se înveninau, nu rareori, cu venin de viperă sau altă otravă.
Un alt tip de săgeată era cea folosită de baliste care erau mai grele și mai masive.
Trebuie amintit că dacii mai foloseau ca armă lansatoare și
PRAȘTIA cu care aruncau pietre sau plumbi ascuțiți la ambele capete.
SCUTUL - era alcătuit dintr-o mică parte de metal, respectiv mănușa interioară și umbo-ul exterior, iar corpul de lemn căptușit cu piele. Forma cea mai des întâlnită era cea ovală de mari dimensiuni și mai rar rotund și mic, dar ambele variante erau bogat ornamentate.