FACTORUL DEMOGRAFIC
P�m�tul rom�nesc apar�ine unei mari zone de antropogenez� ce coincide cu �nceputul cuaternarului, �n fond cu v�rsta de formare a elementului uman. Din paleolitic �i neolitic popula�ia s-a constituit �n gin�i �i triburi d�nd na�tere unei mari mase etno-lingvistice �i culturale. S-a conturat astfel,�n epoca bronzului, blocul tracic, foarte numeros dup� afirma�iile deloc ne�ntemeiate ale lui Herodot.


Ramura nordic� a acestui neam tracic, geto-dacii constituiau �nc� din Hallstat, cea mai important� componenta a acestui bloc etnic. Din cele peste 150 de forma�iuni tribale �i gentilice ale tracilor, cele ale daco-ge�ilor sunt cele mai mari �i mai puternice. Definirea ariei etnice a daco-ge�ilor �i frunt�riile habitatului sau trebuiesc c�utate din centrul Europei �i p�n� �n Caucaz, din nordul Carpa�ilor p�duro�i �i p�n� �n Balcani dar geografia istoric� �i istoriografia antic� au fixat hotarele poporului geto-dac �n largul spa�iu carpato-danubiano-pontic. Identitatea dintre ge�i �i daci este reliefat� de o serie de aprecieri at�t antice c�t �i moderne:
- "...ge�ii vorbeau aceia�i limb� ca dacii �i aveau acelea�i obiceiuri. Grecii d�deau, at�t ge�ilor din Bulgaria c�t �i dacilor din Moldova, Valahia, Transilvania �i Ungaria acela�i nume �i credeau c� �i ge�ii �i dacii provin de la traci..."
( L.A. Gebhardi, Geschichte des Reichs Hungarn und der damit Verbudenen Stateen, I, Theil, Leipzig,1778,p.43-44.)
-"...�n cele mai vechi timpuri cunoscute, �n Transilvania �i �n ��rile �nvecinate locuiau dacii, care mai erau denumi�i �i ge�i, �i de la ei a primit actuala Transilvanie �mpreun� cu Moldova, Muntenia �i regiunile �nvecinate din Ungaria numele de Dacia..."
(Martin Hochmeister, Siebenburgische Provinziaalblatter, vol.III, fasc. 3, Sibiu , 1808, p.126)
- "dacii sunt primii str�mo�i ai rom�nilor de azi. Din punct de vedere etnografic dacii par s� se confunde cu ge�ii. Aceia�i origine, aceia�i limb�. Asupra acestui punct toate m�rturiile din vechime concord�..."
(Adolonyme Ubicini, Les origines de l'historie roumaine, Ernest Laroux, Paris, 1866, p.6)
- "noi suntem �n fond ge�i �i ge�ii reprezint� unul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei, contemporane cu cel�i, cu grupurile italice anterioare imperiului roman. Acest imperiu roman g�sea aici un stat vechi, se lupta cu el si �l r�punea cu greu"
(G. Calinescu, Istoria literaturii Rom�ne, Compendiu, Bucuresti, 1968, p.13)
Suma acestor adev�ruri �ng�duie judecata de valoare potrivit c�reia poporul dac, �i prin extensie poporul roman, este unul din cele mai vechi popoare europene, singurul popor din sud-estul continentului care nu a venit de nic�ieri si printre pu�inele popoare care nu �i-a schimbat vatra de ba�tina av�nd str�mo�i ce pot fi urm�ri�i arheologic p�n� �n mileniul II �en. Referitor la hotarele acestui popor, antichitatea ne-a l�sat informa�ii suficiente sub forma ariei etnice, c�t �i sub cea a elementelor geografice. �n perioada de maxim� �ntindere a statalit��i geto-dace acest spa�iu este clar delimitat la sud de mun�ii Balcani, bazinul Bugului la est, Carpa�ii P�duro�i la nord, Dunarea de mijloc la vest, cu multe enclave incluse in masa neamurilor vecine.
Ptolemeu definea astfel frontierele etnice ale neamului get:
"se marginesc la miaz�-noapte cu acea parte a Sarma�iei europene ce se �ntinde de la muntele Carpatos p�n� la cotitura pomenit� a fluviului Tyras, care se afl� la gradele 53'- 48'30min., la apus cu Iazigii Metana�ti, de pe l�nga r�ul Tibiscos, iar la miaz�-zi cu acea parte a fluviului Dun�rea care merge de la v�rsarea r�ului Tibiscos p�na la Axiopolis, de unde, p�na la Pont, �i la gurile sale, Danubios se nume�te Istros"
(Ptolemeu, �ndreptar geografic, Izvoare privind istoria Rom�niei, vol. I, Bucuresti, 1964, p.541)
Este ne�ndoielnic c� dacii erau un popor numeros, numai astfel put�nd s� locuiasc� �i s� apere un spa�iu at�t de �ntins, �i aceast� densitate explic� continuitatea lor �n �inutul central carpato-danubian. Lu�nd �n considera�ie hotarele statului dac sub Burebista, care avea o suprafa�� de cca. 500000 de kmp �i consider�nd c� popula�ia autohton� avea o densitate de 5 locuitori/kmp (cam 2 milioane �i jumatate de locuitori), cifra de 200000 de oameni c�t putea ridica �n caz de r�zboi regatul dac burebistan nu pare deloc exagerat�, ba dimpotriv�, pare num�rul minim de recrutare. Poten�ialul militar ridicat reiese �i din posibilitatea Imperiului roman de a str�muta �n sudul Dun�rii 50000 de ge�i �n timpul lui Augustus iar apoi �n timpul lui Nero al�i 100000 trecu�i �n Tracia.

"