VALABILITATEA CONCEP�IEI TERAPEUTICE DACICE

“Eu sunt dator s� spun ce mi se poveste�te,
dar nu s� �i cred totul f�r� rezerv�”
Herodot

“Putem defini cunoa�terea ca pe o ignoran�� �nconjurat� de r�sete. “
Charles Hoy-Fort

PLANUL LUCR�RII

INTRODUCERE 4
1. PLANTELE MEDICINALE DACICE 5
2. PRACTICA MEDICAL� 16
2.1. Chirurgia 16
2.2. Viziunea holistic� �i psihoterapia 18
2.3. Medicina sacerdotal� 23
2.4. Medicina magic� 27
3. ANALOGII CU ALTE SISTEME TERAPEUTICE 34
3.1. Analogii cu medicina oriental� 34
3.2. Analogii cu medicina antic� egiptean� 48
3.3. Meloterapia 50
3.4. Cromoterapia 52
3.5. Simbolistica energetic� 54
3.6. Asem�n�ri cu doctrina pitagoreic� 56
4. ALTE ELEMEMTE ALE MEDICINEI DACICE 59
4.1. Apele minerale �i termale 59
4.2. Alte elemente curative de origine mineral� 61
CONCLUZII 62
BIBLIOGRAFIE 64

Introducere


�n plin� epoc� a medicamentelor de sintez� �i a tehnologiilor celor mai avansate, se constat� o tendin�� tot mai accentuat� de revenire la metodele de tratament tradi�ionale, at�t empiric c�t �i pe baze fundamentate �tiin�ific. Metode �i tehnici precum homeopatia, acupunctura, hipnoza, de�i nu sunt recunoscute �i acceptate de �ntreaga lume medical�, sunt din ce �n ce mai frecvent utilizate, at�t �n tratamentele complementare terapiei alopate, c�t �i ca tratamente de sine - st�t�toare. Din aceast� cauz�, se impune studierea cu aten�ie a arsenalului terapeutic tradi�ional �i reluarea �n practic� a metodelor �ntr-adev�r eficiente.
Despre medicina practicat� de str�mo�ii no�tri daci nu se �tiu prea multe. Majoritatea izvoarelor istorice au disp�rut sau au fost distruse. Totu�i, din fragmentele izolate r�mase �i ajunse p�n� la noi, precum �i din compara�iile cu alte tehnici contemporane str�mo�ilor no�tri sau chiar din zilele noastre, se poate ob�ine o imagine relativ unitar� �i logic� a terapeuticii dacice. Acesta este scopul prezentei lucr�ri, care nu se dore�te �i nici nu poate fi exhaustiv� �i care nu �i arog� meritul de a fi perfect�, ci a�teapt� dezvolt�ri �i �mbun�t��iri.

Plantele medicinale dacice


Bazat� actualmente pe vaste cercet�ri �tiin�ifice, fitoterapia �i are r�d�cinile �n practica popular� de mii de ani a medicinei zise “b�be�ti”. Este evident c� bog��ia de remedii de natur� vegetal� existent� dintotdeauna nu putea fi trecut� cu vederea nici de c�tre str�mo�ii no�tri(7,21). Primele m�rturisiri scrise care atest� cunoa�terea �i folosirea unor plante medicinale pe teritoriul dac se g�sesc �n scrierile istoriografului Tucidites (460 - 396 �en), care semnaleaz� existen�a a numeroase t�bli�e dacice numite “epodai”(29) pe care sunt �nsemnate leacuri preparate din plante �i desc�ntece de boal�(19). Aceste t�bli�e erau cunoscute �i �n lumea greac�, fiind pomenite de Euripide �n piesele sale „Alcesta �i Hecuba” �i “Heraclit”(29). Dintre plantele medicinale utilizate de terapeu�ii daci au r�mas numele a mai mult de cincizeci, dintre care patruzeci (patruzeci �i dou� dup� unii cercet�tori) �n scrierile medicului �i botanistului grec Dioscoride Pedanios (sec. I e.n.) �i dou�zeci �i �ase �n cele ale medicului roman Pseudo - Apuleius (sec. IV e.n.). Dintre acestea, unsprezece denumiri sunt comune celor dou� surse. Se presupune c� denumirile dacice de plante care nu sunt sinonime cu cele men�ionate de Dioscoride ar fi culese de pe teritoriul Daciei, �n timpul ocupa�iei romane(37).
Din punctul de vedere al �ntrebuin��rilor, aceste plante se pot �mp�r�i �n dou� categorii. O prim� categorie o constituie speciile comune, frecvent utilizate �n scopuri medicale multiple, f�r� o prea mare specificitate. Cea de-a doua categorie cuprinde plantele cu �ntrebuin��ri mai restr�nse, dar cu o bun� reprezentare �n flor� �i care sunt folosite, fie ele, fie speciile �nrudite, p�n� �n zilele noastre.
Unele dintre plantele men�ionate �n lucr�rile celor doi autori antici nu au putut fi identificate cu siguran��, descrierile lor fiind sumare �i neconcordante cu desenele corespunz�toare. Exist� totu�i �ncerc�ri de identificare a acestor plante pe baza studiului lingvistic al denumirilor dacice men�ionate at�t de Dioscoride c�t �i de Pseudo - Apuleius. (3)
Din observa�iile lui Iordanes asupra activit��ii preotului - medic Deceneu care i-a ini�iat pe geto-daci �n tainele �tiin�elor, se poate constata importan�a deosebit� acordat� plantelor medicinale de c�tre daci. Dupa cum remarca Iordanes: „puteai s�-l vezi pe unul cercet�nd pozi�ia cerurilor, pe altul propriet��ile ierburilor �i ale arbu�tilor…”(4) Din aceast� observa�ie se poate desprinde �i concluzia c� geto-dacii p�r�siser� practicile empirice �n favoarea observa�iei �i studiului ra�ional, �tiin�ific.
�n tabelul ce urmeaz� prezent�m plantele medicinale dacice cunoscute, a�a cum au fost ele men�ionate de c�tre Dioscoride �i Pseudo - Apuleius. (3, 30)

Tabelul 1. Lista plantelor medicinale utilizate de daci, conform autorilor antici
Denumire dup� Dioscoride Denumire dup� Pseudo - Apuleius Denumirea populara cea mai frecventa Denumirea �tiin�ific�
1 2 3 4
olma olma boz Sambucus ebulus
- riborasta brusture Arctium lappa
mizela - cimbri�or Thymus vulgaris
propedila propedila cinci - degete Potentilla reptans
toulbela stirsozila �intaur� Centarium umbellatum
zena - cucut� Ciscuta virosa
aloitis - ghin�ura Gentiana lutea
lax lax iarb� gras� Portulaca oleraceaea
- arpopria ieder� Hedera helix
diesema diesapter lum�n�ric� Verbascum sp.
polpoum - m�rar Anethum graveolens
dielleina dielian m�selari�� Hyoscyamus niger
tendila tandila ment� Mentha piperita
manita mantua mur Rubus idaeus
duodela diodela mu�e�el Matrcaria chamomilla
kinonboila aurumetti mut�toare cu poame ro�ii Bryonia dioica
priadila - mut�toare cu poame negre Bryonia alba
kroustane krustane negelari�� Chelidonium majus
- sipoax p�tlagin� Plantago sp.
koikodila koikolida p�p�l�u Physalis alkekengi
zonouste zyred pelin negru Artemisia vulgaris
- dicottela piciorul coco�ului Ranunculus acer
asa - podbal Tussilago farfara
1 2 3 4
kyrionnekon adila rodul p�m�ntului Arum maculatum
sykoupnoux - scai Eringium sp.
skiare skiare scaiete Dipsacum laciniatus
kerker - sc�nteiu�� Anagalis arvensis
seba - soc Sambucus nigra
prodiarna - sp�nz Helleborus sp.
aprono - st�njenel Iris sp.
dyn - urzic� Urtica dioica
- usazila limba c�inelui Cynoglossum officinale
boudathla budalla limba boului Anchusa italica
phithopthethela - p�rul fetei Adianthum capillus - veneris
- drakontos rozmarin Rosmarinus officinalis
rathibida - steli�� Aster amellus
boc - fag Fagus sylvatica
blis - �tir Amaranthus angustifolia
chodela chodela t�m�i�a de c�mp Ajuga chamaepitys
dacina - dedi�el Pulsatilla vulgaris
hormes - salvie Salvia officinalis

�n tabelul urm�tor se g�sesc enumerate plantele cu identificare incerta, exclusiv pe baze lingvistice, sau neidentificate p�n� �n prezent(3):

Tabelul 2. Lista plantelor cu identificare incert�
Denumire dup� Dioscoride Denumire dup� Pseudo - Apuleius Denumirea popular� cea mai frecvent� Denumirea �tiin�ific�
1 2 3 4
- amalusta avr�meas� Gratiola officinalis
coadama - ? ?
1 2 3 4
cotiata - ? ?
- dinubula zambil� Hyacinthus orientalis
- drocila dracil� Berberis vulgaris
gonoleta - sun�toare Hypericum maculatum
tura - turi�� Agrimonia eupatoria
pegrina - unti�or sau
untul p�m�ntului Ranunculus ficaria sau Tamus communis

Pentru a demonstra corectitudinea utiliz�rilor populare ale plantelor mai sus men�ionate, utiliz�ri mo�tenite probabil �nc� din vremea dacilor, le vom compara cu utiliz�rile fitoterapeutice actuale, fondate �tiin�ific, pentru un num�r de dou�zeci �i patru de plante:
 Sun�toare: „La Ponor, �n mun�ii Apuseni, se folosea contra bubelor dulci. �n satele din sudul Transilvaniei, ceaiul din tulpinile florifere se lua contra tuberculozei. La M�guri, se d�dea celor bolnavi de „spaim�.”(4) �n fitoterapia actual�, sun�toarea este utilizat� �n tratarea arsurilor �i a altor r�ni exterioare, �n bron�ite, st�ri depresive, etc.(18)
 Untul p�m�ntului: „Rizomul ras se pl�m�dea �n rachiu �i se folosea la frec�ii contra reumatismului.”(4) �n practica fitoterapeutic� se utilizeaz� extractul alcoolic de rizom, cu ac�iune antiinflamatoare �i analgezic�. (18)
 Mut�toare cu poame negre: „R�d�cina pisat� se punea �n leg�turi contra durerilor de cap. R�d�cina ras� ori tulpina fiart� se mai foloseau, �n leg�turi, contra m�tricilor (colici intestinale) �i reumatismului.“(4) Practica fitoterapeutic� utilizeaz� mut�toarea cu poame negre ca antiinflamator de uz extern �i purgativ. (18)
 Mut�toare cu poame ro�ii: Acelea�i utiliz�ri ca �i mut�toarea cu poame negre, at�t �n practica popular� c�t �i �n fitoterapie. (4, 18)
 Urzic�: „Decoctul frunzelor se lua pentru greutate la inim� (indigestie) �i le�in. Cu p�r�ile aeriene, la D�ne�ti - Vaslui, se f�ceau b�i contra hemoragiilor uterine, iar ceaiul din frunze �i v�rfurile ramurilor se lua �n boli de rinichi. Peste tot se spune c� [urzicile] �nnoiesc s�ngele, �nt�resc. Se preparau din ea ceaiuri […] pentru cur��area s�ngelui, contra reumatismului �i a gutei.” (4) Fitoterapia modern� cunoa�te �n urzic� o surs� important� de vitamina K, cu rol antihemoragic, �i un bun tratament al anemiilor, asteniilor de prim�var�, al bolilor metabolice precum guta sau diabetul zaharat, al afec�iunilor uro - genitale �i al reumatismului. (18)
 Boz: „Decoctul r�d�cinii se �inea �n gura, contra durerilor de din�i. Pentru r�celi, reumatism, se f�ceau b�i locale sau generale, cu decoctul bozului […]. R�d�cina de boz se fierbea bine, […], se f�ceau cataplasme pentru dureri de mijloc, de �ale. Cu boz se frecau cei care aveau be�icu�e pe piele, din urzicat sau de la omizi. Boz verde se punea �n cote�ul pas�rilor, contra p�duchilor. �n �ara Ha�egului, la Clopotiva, se punea sub stogurile de gr�u �i printre snopi, ca s� nu strice g�ndacii spicele �i gr�un�ele.” (4) Principiile active principale din boz sunt iridoidele, cu ac�iune antiinflamatoare, analgezic�, anticataral�, bactericid�, fungicid� �i insecticid�, fiind utilizate �n afec�iunile inflamatorii ale aparatului respirator �i locomotor �i �n afec�iuni dermice. (18)
 Brusture: „Frunzele crude se puneau pe r�ni, buboaie, uime (adenite), scurte (adenite), umfl�turi, p�lituri. �n unele sate [se folosea] pentru greutate la inim� (indigestie).” (4) �n fitoterapia modern�, brusturele se �ntrebuin�eaz� pentru afec�iuni dermice �i hepato - biliare. (18)
 �intaura: „Se �ntrebuin�a, aproape peste tot, la prepararea ceaiurilor contra durerilor de stomac, pentru pofta de m�ncare �i contra frigurilor.” (4) Ac�iunea sa este antipiretic�, antiinflamatoare, antibacterian�, tonic amar� �i u�or laxativ�, fiind �ntrebuin�at� �n st�ri febrile, colici gastrointestinale, meteorism, ulcer gastric hipoacid, anorexie. (18)
 Ghin�ura: aproximativ acelea�i �ntrebuin��ri ca �i �intaura, at�t �n medicina popular� c�t �i �n fitoterapie. (4, 18)
 Sc�nteiu�a: „Ceaiul sau decoctul din tulpinile florifere se lua contra durerilor de stomac. Cu jale, coada - �oricelului �i romani��, se lua contra r�celii.” (4) Ac�iunea sa este tonic amar�, coleretic - colagog�, febrifug�, antispastic�. (18)
 Salvia: „Era un leac obi�nuit contra durerilor de g�t. Se fierbea �i cu decoctul se f�cea gargar�. Decoctul plantei se �inea �n gur� contra durerilor de din�i. C�nd „z�ceau pe gur�” (febr� aftoas�), se pisa salvia cu sare �i se punea cu o p�nz�tur� �n interiorul buzelor.”(4) Fitoterapia actual� utilizeaz� salvia pentru tratamentul nevralgiilor, al virozelor respiratorii. Decoctul intr� �n formula unor lo�iuni bucale �i gargarisme. (18)
 T�m�i�a de c�mp: „Frunzele crude se puneau pe orbal� (erizipel), ori se fierbea planta, cu decoctul se sp�la �i cu ele se lega.” (4) Ac�iunea este antiinflamatoare �i cicatrizant�. (18)
 Pelin negru: „�n Moldova, zeama de pelin se bea contra limbricilor” (4), datorit� ac�iunii sale vermifuge. (18)
 Rozmarin: „�n nordul Moldovei, din tulpin� �i frunze se f�cea ceai contra durerilor de inim�. Se punea �n sc�ld�torile bolnavilor �i �n prima scald� a copiilor.” (4) Rozmarinul este utilizat �n fitoterapie pentru tratarea palpita�iilor, a anxiet��ii, insomniei, neurasteniei, depresiei, surmenajului. (17)
 Lum�n�rica: „Tulpinile florifere se fierbeau �n lapte, care se bea contra tusei” (4). Ac�iunea este antiinflamatoare, imunostimulatoare, sedativ�, pectoral�. (17)
 Turi��: “Planta pl�m�dit� �n rachiu sau spirt se folosea la t�ieturi, pentru oprirea s�ngelui. Ceaiul �ndulcit cu miere de albine se mai folosea pentru gargar�, �n amigdalit�” (4). Fitoterapia prevede utilizarea turi�ei ca antihemoragic, cicatrizant �i antibiotic. (19)
 Dracil�: “[…] fiertura din boabe [se lua] pentru calmarea durerilor de stomac �i de ficat. Dulcea�a de fructe se lua pentru durere de piept.”(4) Actiunea dracilei este tonic amar�, util� pentru �mbun�t��irea digestiei, �i antihipertensiv�. (19)
 P�p�l�u: “Decoctul fructelor se bea �i se f�ceau cu el sp�l�turi pe corp �n caz de ro�a�� be�icat� (pelagr�). Se mai folosea contra durerilor de m�sele �i urechi. Fructele plantei se �ntrebuin�au ca infuzie �n tratamentul furunculozei.”(4) Actiunea este antiinflamatoare �i antibacterian�. (19)
 P�tlagin�: “Frunza este un leac obi�nuit, pe tot cuprinsul t�rii, pentru r�ni, bube, umfl�turi. Ceaiul �i cataplasmele se se foloseau �n boli de ochi, c�nd se inflamau �i l�crimau.” (4) �i �n fitoterapia actual�, p�tlagina este utilizat� pentru ac�iunea sa antiinflamatoare �i anticataral�. (19)
 Mu�e�el: „Ceaiul se lua contra tusei, r�celii, reumatismului. Decoctul se �inea c�ldu� �n gur�, contra durerilor de din�i; se mai f�cea cu el gargar�, contra durerilor de g�t. Peste tot este folosit �n bolile de stomac. Se mai folosea �i la r�ni, bube, tr�nji (hemoroizi).”(4) Ac�iunea mu�e�elului este imunostimulatoare, antiinflamatoare, anticataral�, antispastic� �i cicatrizant�. (19)
 Ment�: “�n bolile de stomac se lua, de multe ori, pl�m�dit� �n rachiu. Ceaiul se d�dea copiilor contra colicilor, iar dac� aveau dureri mari, se punea pe p�ntece o cataplasm� cald� din frunze de izm� [(ment� s�lbatic�)] �i leu�tean. Pentru dureri de din�i, se �inea �n gur� radacin� pisat�, cu rachiu.” (4) Ac�iunea mentei este anestezic�, antiinflamatoare. (19)
 M�rar: “Ceaiul sau decoctul p�r�ilor aeriene [se lua] �n boli de inim� �i contra arteriosclerozei” (4), datorit� ac�iunii sale hipocolesterolemiante, hipolipemiante �i anticoagulante. (19)
 Iedera: “Frunzele se foloseau la buboaie, umfl�turi, la uime. Bine fiart�, se folosea la umfl�turi, scr�ntituri �i fracturi.” (4) Ac�iunea sa este cicatrizant� �i citotrofic�. (19)
 Cimbri�or: “Decoctul ori planta pl�m�dit� �n rachiu se �inea �n gur� contra durerilor de din�i. Se mai lua �n boli de stomac. Ceaiul din tulpinile florifere se folosea contra bolilor venerice. �n zona Ia�ilor, cu planta se f�ceau abureli contra guturaiului �i durerilor de g�t. Cu decoctul plantei se f�ceau sp�l�turi �i leg�turi contra durerilor de cap.” (4) Actiunea sa este anestezic�, antiviral�, antibiotic�. (19)
�i �n vechime ca �i �n zilele noastre, se constat� obiceiul vindec�torilor populari, ce utilizeaz� frecvent plante medicinale, de a culege numai anumite p�r�i ale plantei, �n anumite perioade ale anului �i chiar ale zilei. Mult� vreme, acest obicei a fost considerat a avea o implica�ie strict magic�, �nso�it fiind de o serie de supersti�ii �i credin�e privind eventuala �nc�lcare a regulilor de culegere. Nu de mult� vreme s-a descoperit totu�i existen�a unor varia�ii importante �n concentra�ia de principii active prezente �n plante, varia�ii nictemerale (noapte-zi), c�t �i varia�ii �ntinse pe perioade mai mari, asociate �n general cu schimb�rile atmosferice. Fitoterapia actual� prevede �i ea anumite perioade optime de recoltare a plantelor medicinale, incluz�nd orele de maxim� concentra�ie a principiului sau principiilor active principale, acelea�i sau foarte apropiate de orele prev�zute �n tradi�ia medical� popular�.(18)
Iat� o concluzie a celor expuse �n acest capitol, cu cuvintele unui experimentat farmacognost rom�n: „De�i extrac�ia, izolarea �i identificarea principalilor constituen�i chimici (din plante sau din animale) folosi�i �n terapeutic� este de dat� relativ recent� (morfina a fost izolat� din opiu �n 1803 de Derosne), este surprinz�tor faptul c� aceste substan�e sunt folosite ast�zi aproape �n acela�i scop cu cel urm�rit de predecesori, cu mii de ani �n urm�.” (18)

Practica medical�
Chirurgia


Un capitol �nsemnat al practicilor medicale dacice �l constituie chirurgia. Truse chirurgicale, cu o componen�a destul de asem�n�toare celor actuale (bisturiuri din o�el cu m�ner de lemn �i gard� de bronz, pensete de bronz asem�n�toare pensetelor anatomice ale zilelor noastre, borc�na�e din lut „�ngrijit lucrate”, ce imit� ceramica dacic� obi�nuit�, dar de dimensiuni mai mici - patru p�n� la �ase centimetri - ce con�ineau diverse alifii, pomezi, etc.), au fost g�site �n numeroase a�ez�ri �i cet��i dacice.(36) Tot pentru o mare importan�� acordat� chirurgiei �i binefacerilor acesteia pledeaz� craniile cu urme de trepana�ii gasite pe teritoriul Daciei.
Orificiile realizate prin trepana�ie sunt �n majoritatea cazurilor circulare, cu marginile netede, ceea ce atest� o precizie mare a mi�c�rilor chirurgului, �i cu �ngro��ri evidente de calus, semn c� rana produsa prin trepana�ie s-a vindecat, iar moartea pacientului s-a produs mult mai t�rziu. Un bun exemplu �n acest sens �l constituie craniul aflat actualmente la Muzeul de Istorie din Alba Iulia, craniu al unei femei din neoliticul timpuriu, �n v�rst� de aproximativ 40 de ani, care a mai tr�it cel pu�in un an dup� opera�ie, judec�nd dup� gradul de cicatrizare al r�nii. Aceste cranii atest� marea �ndem�nare �i �tiin�� a chirurgilor daci, �tiut fiind c� opera�iile pe creier presupun �i ast�zi destul de multe riscuri. (13, 25)
Pe cuprinsul �ntregului teritoriu european au fost g�site cranii cu urme de trepana�ii, �i topora�ele utilizate de medicii daci pentru trepana�ii sunt considerate a fi de origine sau cel pu�in de influen�� celt�.(33) Aceasta totu�i nu poate sc�dea cu nimic din renumele de „cei mai buni medici” atribuit medicilor daci de contemporanii lor greci �i romani.
Se pune �ntrebarea cum reu�eau pacien�ii s� suporte aceste interven�ii foarte dureroase. Ei erau cu siguran�a proteja�i printr-un gen de narcoz� sau anestezie capabil� s� reduc� �ocul produs de durere, anestezie ob�inut� cu ajutorul unor plante precum macul sau c�nepa. (25)
Alte opera�ii de mai mic� anvergur� includeau �ngrijirea fracturilor. �n morminte neolitice g�site la Ghimbe�, jude�ul Mure� se afl� oase cu o mare varietate de fracturi, de la fracturi ale unor oase mici, precum tarsienele sau carpienele p�n� la fracturi craniene. Oasele g�site prezint� urme de vindecare corect�, ceea ce presupune existen�a unor “ortopedi�ti” experimenta�i. (12)
Viziunea holistic� �i psihoterapia


�n�eleptul sufit Shah nur Hamami (?-1692) spunea cu multe secole �n urm�: „Unul are o durere de cap, altul vederea tulburat�. Am�ndou� sunt pricinuite de o hran� care nu i-a priit. Dac� le spui „Tu nu mistui bine”, am�ndoi ��i r�spund: „Las�-m�, nebunule! Eu caut ceva pentru cap sau ochi, nu absurdit��i”. �i timp de multe secole, aceasta a fost pozi�ia �colilor occidentale de medicin� - fiecare organ func�ioneaz� practic independent de celelalte, rela�iile dintre ele fiind minime. Pu�ine au fost �colile sau curentele care credeau �ntr-o medicin� integralist� sau holistic�, printre ele num�r�ndu-se �coala hipocratic� �i cele orientale. �n ciuda atitudinii reticente, concep�iile integraliste �i fac loc din ce �n ce mai mult �n g�ndirea �i practica medical�, o dovad� �n acest sens fiind �i apari�ia farmaciei clinice, care ia �n considerare pacientul ca pe un summum de manifest�ri interdependente.
Concep�ia integralist� le era bine cunoscut� �i medicilor daci, dup� cum ne relateaz� Platon �n dialogul sau intitulat „Charmides sau despre �n�elepciune”(28): „precum poate vei fi auzit despre vracii cei buni, c� dac� vine cineva la ei s�-i �ntrebe de dureri de ochi, ei spun c� nu pot s� se apuce de vindecatul ochilor, ci c� e nevoie s� caute �nt�i capul c� s� poat� vindeca ochii; tot astfel, a-�i �nchipui c� po�i s� �ngrije�ti numai de cap, nesocotind restul trupului, ar fi o absurditate din cele mai mari. Pentru acest cuv�nt, ei �ntrebuin�eaz� tratamente pentru tot corpul �i �ncearc� s� �ngrijeasc�, s� caute �i s� vindece partea o data cu �ntregul.”
Mai mult dec�t unitatea func�ional� a corpului, se pune accent �n ultimii ani pe unitatea psihosomatic� a fiin�ei umane. Inclusiv Organiza�ia Mondiala a S�n�t��ii (OMS) define�te s�n�tatea ca fiind „starea complet� de bine fizic, psihic �i social, care este dat� nu numai de absen�a bolii sau infirmit��ii”(1). A�adar, nu numai absen�a unei boli evidente, obiective, ci �i prezen�a unei st�ri de bine subiectiv. Aceasta �nseamn� c� pentru s�n�tate componenta psihic� are o importan�� deosebit�.
Putem spune chiar c� psihicul uman, utilizat �n mod corespunz�tor, poate deveni un puternic instrument medical, �nlocuind vastul arsenal chimic �i, poate, chiar �i pe cel chirurgical al medicinei moderne. Astfel, cercet�rile unor medici britanici au pus �n eviden�� eficacitatea egal� a tratamentului cu inhibitori selectivi ai recapt�rii serotoninei (SSRI) - antidepresive moderne - �i a tratamentului exclusiv psihoterapeutic asupra unui grup semnificativ de pacien�i cu depresie major�. (38)
Este bine �tiut c� pentru realizarea �n bune condi�ii a unui studiu clinic dublu - orb se procedeaz� �ntr-o prim� etap� la eliminarea subiec�ilor placebo - reactivi. S-a constatat de-a lungul timpului c� procentul placebo - reactivilor se situeaz� �n jurul valorii de 28 - 30%. Chiar �n condi�iile elimin�rii din studiu a acestor placebo - reactivi, �n cadrul unui studiu dublu - orb se ob�ine �nc� un procent �nsemnat de rezultate la pacien�ii trata�i cu placebo(41). Consider�nd sugestia �i autosugestia ca mecanisme de func�ionare ale placebo-ului, vom constata c� mai mult de o treime din popula�ia globului ar putea fi tratat� exclusiv prin intermediul factorului psihic.
�n acela�i dialog, Platon ne atrage aten�ia, chiar dac� indirect, asupra unui element determinant pentru ac�iunea psihicului. Pentru ca un terapeut s� poat� utiliza cu succes puterea extraordinar� a psihicului pacientului s�u, trebuie s�-l determine pe acesta s� aib� �ncredere �n el. Este exact ceea ce face Socrate cu Charmides. C�t� vreme pacientul are �ncredere �n terapeut, dac� acesta �i spune c� se va vindeca, cu siguran�� vindecarea va avea loc, c�teodat� chiar indiferent de tratamentul aplicat.
Influen�a psihicului este cunoscut�, chiar dac� numai marginal �n terapia oficial�, �nc� de la �nceputul secolului al XX-lea, c�nd pe baza creat� de freudism au ap�rut explica�ii ale interrela�iilor psihicului cu fizicul. Sandor Ferenczy(43) a emis ipoteza reac�iei de conversie asupra unor organe aflate sub controlul sistemului nervos autonom, ca o reformulare �n plan fizic a teoriei reful�rii �i deful�rii a lui Freud. Pe baza teoriei lui W.B. Cannon (42) asupra alertei corporale �n situa�ii de stres tip „lupt� sau fug�”, alert� determinat� de anumite modific�ri neuro - imuno - endocrine sub influen�a factorilor de stres, Franz Alexander (43, 44) a sugerat c� la anumite persoane, conflictele psihice, printr-un proces de blocare, pot fi deturnate �i comutate �n reac�ii neurovegetative cu substrat organic. C�ile cele mai frecvente (�i mai u�or decelabile) de conversie a stresului psihic sunt hipersecre�ia gastric�, spasmele bron�ice sau arteriolare, hipertensiunea arterial�, malabsorb�ia apei din tractul intestinal. Toate aceste manifest�ri sunt cunoscute ca boli psihosomatice. �n anul 1979, Bahnson a emis ipoteza cre�terii frecventei apari�iei cancerului la persoanele care reprim� �i neag� stresul emo�ional(43,45). Tot acestea par a fi �i cauza frecventei somatiz�ri a simptomatologiei tulbur�rilor de stres post - traumatic (PTSD) �nt�lnite la mul�i veterani ai r�zboaielor din Coreea, Vietnam �i Golful Persic. C�t� vreme �coala alopat� este dispus� s� accepte influen�a negativ� a psihicului asupra s�n�t��ii, a�a cum reiese din exemplele de mai sus, este de mirare c� o influen�� pozitiv� este mai pu�in sau aproape deloc recunoscut�. Exist� totu�i anumite domenii terapeutice, cum este Gestalt - terapia ( �n limba german�, Gestalt �nsemn�nd form�), care �n afar� de explicarea somatiz�rii retroflexiilor (reac�ii psihice inhibate) prin acumulare de hormoni de stres, observ� �i chiar utilizeaz� influen�a pozitiv� a psihicului. Astfel, s-a constat c� �n timpul unei reverii optimiste (sau vizualizare optimist�, o metod� frecvent aplicat� de practicienii Gestalt), capacitatea de reac�ie a sistemului imunitar cre�te cu 53%. (16)
Medicina dacic� era �i ea familiar� cu practicile psihoterapeutice, dup� cum afirm� tot Platon, �n dialogul mai sus men�ionat: (28) „Zamolxe, regele nostru, care este zeu, spune c� precum nu se cade s� �ncerc�m a vindeca ochii f�r� s� ne ocup�m de cap, ori capul f�r� trup, tot astfel nu se cade s� �ncerc�m a vindeca trupul f�r� s� vedem de suflet �i c�, tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindc� nu cunosc �ntregul de care ar trebui s� �ngrijeasc�. C�ci dac� acesta merge r�u, este peste putin�� ca partea s� mearg� bine.
Toate relele �i bunurile trupului �i omului �ndeob�te pornesc de la suflet, care �nr�ure�te asupra trupului precum capul �nr�ure�te asupra ochilor. Prin urmare, �nt�i de toate, �i mai presus de orice, trebuie s� �ngrijim de suflet, dac� vrem s� fie �n bun� stare capul �i trupul �ntreg.”
Iat� dar cum principiile enun�ate �n zilele noastre de OMS �i de cele mai moderne teorii �i g�sesc ecou �ntr-una dintre cele mai vechi tradi�ii medicale ale lumii.

Medicina sacerdotal�


Din fragmentele redate �n capitolul anterior reiese marea importan�� acordat� de medicina dacic� sufletului sau psihicului (�n limba greac� psyche �nsemn�nd suflet), lucru firesc c�t� vreme medicina practicat� �n Dacia era �n primul r�nd o medicin� sacerdotal�, o sacroterapie, medicii daci fiind �n acela�i timp preo�i ai cultului zamolxian. Tradi�ia medicinei sacerdotale s-a p�strat de-a lungul timpului de teritoriul dac, �i chiar dac� ast�zi religia predominant� nu mai este cea zamolxiana ci cea cre�tin - ortodox�, trecerea de la o religie la alta s-a f�cut lin, f�r� conflicte majore �i cu siguran�a ceea ce ast�zi cunoa�tem sub numele de medicina isihast� este urma�a medicinei sacerdotale practicate de str�mo�ii no�tri.
Esen�a terapiei isihaste este, dup� cum spune Vasile Andru(1): „concep�ia de baz�, hieratic� (numit� ast�zi �i holistic�), �n care trupul este v�zut ca un �ntreg fizic �i spiritual”. �i ieromonahul Ghelasie Gheorghe, terapeut isihast, spune c� „sacroterapia �nseamn� terapie - vindecare dubl� prin suflet �i prin corp.”(15) Mai spune ieromonahul c� „Sacroterapia se apropie de religie, de aceea cei mai pu�in religio�i vor fi resping�tori ai acestei medicini isihaste”(15). �i tot el declar� c� „Sufletul nu este o inven�ie, o �nchipuire, ci tot mai mult se dovede�te o realitate incontestabil�”. (15)
Aspecte ale acestei medicini sacerdotale �ncep, timid, ce-i drept, s� fie incluse �n practicile terapeutice alopate. Un exemplu �n acest sens �l constituie apari�ia etnopsihiatriei, �tiin�� de grani�� care �ine cont, �n tratamentul psihiatric, �i de aspectele religioase �i sacerdotale.(1)
Poate ca urmare a unei interdictii de a scrie cuno�tin�ele „ini�iatice”, interdic�ie frecvent� la vechile popoare, medicina isihast� nu de�ine un sistem coerent de lucru, dup� cum nu de�ine nici vreun manual de tipul tratatului indian „Ayurveda” sau de tipul acelor „Tehnici de via�� lung�” predate �n �coala chinez� Dao Jiao. Din elementele mai degrab� disparate ale practicilor isihaste se pot recupera �i contura c�teva principii c�l�uzitoare.
Prin prisma medicinei isihaste, religia este v�zut� ca o vindec�toare a trupului, a min�ii �i a sufletului. �i este firesc s� fie considerat� astfel, c�t� vreme modelul cultural rom�nesc este, chiar incon�tient c�teodat�, profund impregnat de credin�a ortodox�, cu toate imaginile asociate acesteia. Medicina isihast�, departe de a fi totu�i un demers pentru �ntoarcerea sau convertirea la credin�a ortodox�, pledeaz� mai degrab� pentru o �mp�care a omului cu sine �nsu�i, pentru o mai bun� adaptare a omului la mediul s�u, pentru c� starea de bine mental, indiferent pe ce cale a fost ob�inut�, determin� sau gr�be�te refacerea fizic�.
Ca �i teoriile prezentate �n capitolul precedent, medicina isihast� consider� c� „mare p�cat este grija (pentru c� blocheaz�, �ntunec�, �mboln�ve�te).”(1) Iat�, �ntr-o tradi�ie perpetuata de secole, confirmarea unor teorii moderne, cu puternice fundamente �tiin�ifice.
Pe l�ng� practica psihoterapeutica, partea cea mai importanta a medicinei isihaste, se g�sesc �i alte practici frecvente �i eficiente, incluse tot mai mult �n arsenalul medicinei alopate. Poate cea mai cunoscuta metoda este postul, cunoscut alopa�ilor sub numele de dietoterapie. Dac� �n perioada medieval� �i chiar p�n� aproape de zilele noastre, medicina alopat� prescria bolnavilor o alimenta�ie predominant carnata, �i �n cantit��i mari, ast�zi aproape orice medic prescrie pacientului sau, pe l�ng� tratamentul chimioterapic, �i dietoterapia adecvat�, care seam�n� tot mai mult cu cea propusa de isihasti: alimenta�ie „u�oar�”, echilibrat�, care s� furnizeze necesarul de vitamine, minerale �i al�i constituen�i necesari bunei func�ionari a organismului. Alimenta�ie bazat� pe produse de origine vegetal�, pe c�t posibil crude sau pu�in preparate, pentru a evita distrugerea compu�ilor termosensibili. Dup� Strabon, �i asce�ii daci - ktistai sau kapnobatai - str�mo�i ai celor de ast�zi, urm�reau s� nu foloseasc� nimic „viu” �n hrana lor, care pare a se fi bazat pe lapte �i produse lactate, miere, vegetale.(22)
Alte metode utilizate de practicienii medicinei isihaste includ exerci�ii de respira�ie asem�n�toare celor asiatice de tip pranayama �i asanelor yoga executate �n ritmul respira�iei. Iat�, �n viziunea lui Ghelasie Gheorghe, un asemenea exerci�iu: „Contracta�i diafragma cu dilatarea ei pe c�t posibil �i men�in�nd aceast� contrac�ie face�i �nchin�ciunile �i metaniile, respir�nd normal f�r� for�are, la aplecare expir�nd �i la ridicare inspir�nd.”(15) Pe l�ng� acestea, sacroterapia include manevre osteopate asem�n�toare tehnicilor nipone Masayuchi, �i evident, fitoterapia practicat� �n sau pe l�ng� m�n�stiri �nc� din cele mai vechi timpuri.

Medicina magic�


Este �tiut faptul c� multe obiceiuri ale popoarelor vechi au fost considerate pur magice, p�n� la descoperirea unor explica�ii �tiin�ifice. Astfel, la 1908 (data public�rii edi�iei princeps a remarcabilului tratat de etnologie „Creanga de aur”), James George Frazer considera c� obiceiul membrilor unor triburi africane de a �nghi�i o anumit� ciuperc� (Penicillium notatum), ori de c�te ori erau r�ci�i este un exemplu de magie imitativ�. Etnologul britanic considera c� africanul ia de la aceast� ciuperc� puterea de a �nvinge boala, ciuperca �ns�i fiind dotat� cu puteri fabuloase datorit� aspectului s�u. Nu mul�i ani mai t�rziu, dup� descoperirea penicilinei de c�tre Alexander Flemming, ipoteza magica disp�rea, �n favoarea unei �ntreb�ri r�mase deocamdat� f�r� r�spuns cert: de unde �tiau triburile africane de existen�a acestui remediu antibiotic?
C�t despre practicile medicale ale poporului rom�n, practici mo�tenite �nc� de pe vremea str�mo�ilor no�tri daci, �tim acum cu siguran�a c� cel pu�in unele, dac� nu chiar toate, erau bazate pe cuno�tin�e �tiin�ifice, chiar dac� nu �tim de unde �i cum ar fi putut fi dob�ndite aceste cuno�tin�e.
Pliniu, �n a sa Historia naturalis, remarca: „A� putea zice c� Orfeu a adus cu el, cel dint�i, supersti�iile magice odat� cu descoperirile medicale, dac� Tracia, unde se g�sea, n-ar fi fost cu totul str�in� de magie.”(35) �ntr-adev�r, tradi�ia antic� �i atribuie lui Orfeu a�a-numitele “T�bli�e Sacre”, tratat �n versuri consacrat descrierii �i vindec�rii bolilor sufletului �i ale trupului. (31)
Desc�ntecele, „arm�” veche �n arsenalul vindec�torilor populari, au fost �ntotdeauna considerate elemente magice, mult� vreme neput�ndu-se g�si vreo explica�ie logic� a ac�iunii lor. Exist� �ns� o serie de teorii care se pot suprapune pentru a oferi o explica�ie coerent� a modului de ac�iune al desc�ntecelor.
Una dintre aceste teorii se sprijin� pe un experiment realizat de profesorul Ion Cantacuzino. Unele desc�ntece par a juca rolul unor instrumente pur tehnice, de pild� un cronometru. Pentru prevenirea extinderii unei epidemii de holer� ap�rut� printre g�inile unui sat din Oltenia, „doftoroaia” a luat g�ina cea mai grav bolnav�, a introdus-o �ntr-o oal� cu ap� clocotit� �i a fiert-o desc�nt�nd-o �n tot acest timp. Dup� scurgerea timpului destinat rostirii �ntregului desc�ntec, g�ina a fost luat� de pe foc, tocat� m�runt �i �mp�r�it� g�inilor s�n�toase. Savantul a reluat experimentul �n laborator, constat�nd c� durata incanta�iei corespundea cu exactitate timpului necesar pentru inactivarea agentului patogen. Practic, ceea ce se ob�inea era un vaccin „de cas�”, la fel de eficient ca unul creat �n laboratoarele biochimi�tilor. O rostire mai lent� a desc�ntecului ar fi determinat �i inactivarea antigenic� a virusului, acesta pierz�ndu-�i astfel propriet��ile, iar o rostire mai rapid� ar fi determinat o atenuare mai pu�in profund� a virulen�ei, g�inile c�rora le-a fost administrat „leacul” put�ndu-se �mboln�vi la r�ndul lor. (2)
Exist� �i desc�ntece pentru al c�ror efect nu este necesar vreun instrument exterior, de tipul celui utilizat �n exemplul de mai sus. Ac�iunea acestora ar putea fi explicat� printr-un mecanism de sugestie puternic�, dat fiind textul deseori impresionant al desc�ntecului, asem�n�tor �n acest caz cu ritualul de vindecare a poseda�ilor practicat de preo�ii cre�tini. Boala este deseori alungat�, amenin�at�, „speriat�” pentru a „ie�i” din corpul bolnavului, ca �n acest desc�ntec de izdat (colici intestinale) din jude�ul Dolj:
Fugi, izdate,
Necurate,
C� am o sabie ruginoas�,
Prin venin de �arpe tras�,
C�nd te-ncinge,
Te cuprinde,
Inima-n tine-o str�nge. �i eu cu cu�it cununat te-oi t�ia,
�n nou� gropi p�r�site te-oi arunca,
Te-oi f�cea nou� buc��ele,
Te-oi arunca �n nou� v�lcele
Te-or m�nca nou� c��ele,
Ca nou� muieri rele…(5)
Alte desc�ntece recurg la diminuarea treptat� a bolii, p�n� la dispari�ia complet�, ca �n acest desc�ntec de g�lci din jude�ul Ia�i:
Nou� babe, nou� fete, nou� g�lci,
Opt babe, opt fete, opt g�lci,
�apte babe, �apte fete, �apte g�lci,
�ase babe, �ase fete, �ase g�lci,
Cinci babe, cinci fete, cinci g�lci,
Patru babe, patru fete, patru g�lci,
Trei babe, trei fete, trei g�lci,
Dou� babe, dou� fete, dou� g�lci,
Una bab�, una fat�, una g�lc�,
Din una bab�, una fat�, nici una g�lc�. (5)
Acest desc�ntec pare a func�iona pe principiul sugestiei �i autosugestiei, prin intermediul c�reia se activeaz� sau se determina un anumit tip de evolu�ie (�n acest caz, de involu�ie). Mecanismele subcon�tiente par a reac�iona mai bine la formule de sugestie evolutive, de tipul „E�ti din ce �n ce mai s�n�tos”, dec�t la formule revolutive, de tipul „Din acest moment e�ti s�n�tos”.
Dup� cum am remarcat �i �ntr-unul dintre capitolele anterioare, pentru reu�ita acestui tip de remediu este necesar� ob�inerea �ncrederii pacientului �n capacitatea �i cuno�tin�ele medicului.
Pentru pacien�ii religio�i, poate avea efect, printr-un mecanism similar, un desc�ntec - rug�ciune de tipul celui de mai jos:
De-o fi boala de la Dumnezeu,
S�-�i aduc� aminte de (cutare)
Boala s� i-o ia
Leacu’ s� i-l dea.
Boli�te de-o fi de la Maica Precista,
Boala s� i-o ia
Leacu’ s� i-l dea.
De-o fi de la Ale Sfinte, S�-�i aduc� aminte de (cutare),
Boala s� i-o ia,
Leacu’ s� i-l dea.
De-o fi boala de la sfintele zile gre�ite,
S�-�i aduc� Milostivele aminte,
S�-�i aduc� aminte,
S� treac� bl�nde ca oile
�i dulci ca albinele.(5)
Dac� �n toate aceste cazuri pacientul poate �n�elege textul desc�ntecului, put�ndu-se accepta �i existen�a unui mecanism de tip autosugestie �n ac�iunea curativ�, nu acela�i lucru se poate spune despre desc�ntecele cu texte total sau par�ial neinteligibile, ca acesta:
Cararate
Conopate,
Netie
Congapate
Corban
Cruce Cruce-n cer,
Cruce-n pamant,
Hulduc,
F�-l �n sus, f�-l �n jos
De la p�m�nt,
Leac s�-i fie!(5)
sau ca acesta, chiar mai pu�in inteligibil:
Da zalca malca
Da zatca batca
Uturisi, utur bre, Chi marcin
U�ti baba, u�ti mreana
B�t d’alun. (5)
Eficacitatea unor asemenea desc�ntece nu ar putea fi explicat� pe baza sugestiei sau autosugestiei, pacientul fiind de multe ori non - uman �i neput�nd �n�elege textul desc�ntecului (desc�ntecele se aplic� nu numai oamenilor, ci �i animalelor, caz �n care mecanismul de sugestie este exclus). Un posibil mecanism de ac�iune ar fi acela al meloterapiei sau al sonoterapiei, put�ndu-se remarca, �n ambele exemple de mai sus, abunden�a de sunete armonice �i ritmate.
Dup� spusele anticului Platon, desc�ntecul constituia o parte important� a terapiei aplicate de medicii - sacerdo�i daci: “Adu-�i aminte �i nu te l�sa �nduplecat de nimeni s�-i vindeci capul cu acest leac, p�n� ce nu-ti va fi �ncredin�at mai �nt�i sufletul, ca sa-l vindeci cu acest desc�ntec”(28). �i pentru c� nu numai desc�ntecele se adreseaz� sufletului, ci �i religia, vom constata existen�a pe teritoriul dac a numeroase culte �nchinate unor divinit��i vindec�toare.
Cea mai importanta divinitate dac� este Zamolxe, personalitate complex� zeificat�, cu numeroase atribu�iuni, printre care si vindecarea trupului �i a sufletului(25). �n afar� de Zamolxe, zeul suprem, alte divinit��i adorate �n Dacia erau Bendis, „zei�� a magiei, exorcismelor si remediilor”, Darzos sau Derzos, zeu al puterii �i s�n�t��ii, al c�rui nume era �nscris pe amulete �i talismane protectoare, Apollo c�nt�re�ul din lir�, Asclepios sau Aesculapius.(24) O serie de zeit��i erau legate de utilizarea �n scop terapeutic a izvoarelor calde sau reci. Printre acestea se num�r� �n primul r�nd Aesculapius �i fiica sa Hygeia, Diana Germithita (nume de origine mixt�, roman� �i trac�), Nymphaele �i Hercule, supranumit Invictus sau Salutifer.(12, 13) Nu este exclus ca sub numele nimfelor vindec�toare (N. Salutiferis, N. Sanctissimus, N. Reginaundarum) s� se fi vechi divinit��i dacice, a�a cum sunt cele ale tracilor din sudul Dun�rii sau cele ale cel�ilor. Urme ale acestora se p�streaz� �i ast�zi, �n legende �i obiceiuri legate de duhurile apelor, z�na apelor, sf�ntul apelor(27).
Pe l�ng� templele �nchinate zeului Aesculapius se aflau spitale (transformate probabil ulterior in bolni�ele aflate pe l�ng� m�n�stiri) numite asklepeioane. Preo�ii ce deserveau aceste asklepeioane erau cunoscu�i ca foarte buni terapeu�i. Despre cei afla�i �n templul de la Apulum se stie c� se bucureau de o stim� deosebit�. Un libert al acestui templu, Septimius Asklepius Hermes a primit distinc�ia “ornamentalia decurionalia”, care se acorda liber�ilor numai pentru servicii deosebite aduse comunit��ii. Un altar ridicat la Apulum certific� rezultatele ob�inute de medicii - preo�i ai asklepeioanelor: “Aesculapio et Hygiae ceterisq(ue) diis deabusq(ue) huiusq(ue) loci salutarib(us) C(aius) Iul(ius) Frontonianus vet(eranus) ex b(ene)f(iciario) co(n)s(ularis) leg(ionis) V M(acedonicae) p(ro) redditis sibi luminibus grat(ias) age(us) ex viso pro se et Carteia Maxima coniug(e) et Iul(ia) Frontina filia v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito).” (13)


Analogii cu alte sisteme terapeutice
Analogii cu medicina oriental�


Precum am putut constata din capitolul precedent, cel pu�in o parte din practicile terapeutice isihaste actuale prezint� asem�n�ri cu practicile terapeutice extrem - orientale. Consider�m c� aceste asem�n�ri nu sunt �nt�mpl�toare, ci rodul unor leg�turi puternice �ntre tradi�iile celor dou� zone, precum �i al unor „schimburi de experien��” petrecute de-a lungul vremii. Conform teoriei „potopului lui Noe”, emis� de doi cercet�tori britanici, Walter Pitman �i William Ryan, roirea popula�iilor ariene spre Asia a pornit din teritoriul dac, �n urma inund�rii actualului bazin al M�rii Negre (46, 47). Aceast� teorie, corelat� cu studiile lingvistice care dovedesc marea asem�nare a limbii rom�ne actuale cu sanscrita, �i corelat� �i cu legendele popula�iei dravidiene din sudul Indiei, legende care povestesc invazia arian�, poate conduce la ipoteza unei culturi ini�iale comune popula�iei r�mase pe teritoriul dac �i a celei roite spre Asia central� �i de est. Pe l�ng� men�inerea unor simboluri �i legende asem�n�toare sau chiar identice, se poate constata �i o asem�nare a tradi�iilor medicale. C�t prive�te existen�a unor schimburi �ntre cele dou� culturi, pot constitui un bun exemplu spusele istoricului antic Herodot asupra practicii fumatului de c�nep�(24) de c�tre neamurile trace, �n scopul ob�inerii de st�ri euforice �i poate chiar pentru narcoz� ori anestezie. Pentru a ob�ine aceste rezultate, dacii ar fi trebuit s� aib� acces la specia de c�nep� indian� Cannabis sativa, cea care cre�te pe meleagurile acestea neav�nd componen�a chimic� care s�-i confere astfel de propriet��i.
Chiar dac� nu ne putem pronun�a asupra exactit��ii unora dintre aceste teorii, nu putem s� nu remarc�m �i s� eviden�iem anumite asem�n�ri frapante �ntre sistemele medicale proprii celor dou� arii culturale.
Unul dintre elementele considerate absolut specifice culturii asiatice este yoga. Pe buna dreptate, ve�i constata c� yoga practicat� �n zilele noastre �n Rom�nia nu �i are r�d�cinile �n vreo tradi�ie locala, ci este importat� din cultura �i tradi�ia oriental�. Aceasta �ns� nu exclude ipoteza existen�ei unor cuno�tin�e asem�n�toare pe teritoriul dac, ob�inute fie printr-un schimb, fie printr-o evolu�ie paralel� a unor ramuri pornite din aceea�i tulpin�. Vom constata, de exemplu, asem�narea exerci�iului propus de Ghelasie Gheorghe cu un exerci�iu practicat multa vreme de casta r�zboinic� indian� kshatriya, exerci�iu numit „Salutul soarelui” sau „Prabuddha - Veda - Sūrya - Namaskāra”, nume ce poate fi tradus ca: „salutul vedic care deschide �n rela�ia cu soarele”, rela�ie cu soarele ce poate fi asimilat� rela�iei cu divinitatea c�utat� prin intermediul exerci�iului ieromonahului moldav.(40) Modul de efectuare al exerci�iului yoghin este mai complex, dar are la baz� aceea�i suit� de aplec�ri �i ridic�ri ale corpului pe ritmul respirator, ca �i exerci�iul lui Ghelasie Gheorghe.
Alte dovezi care s� ateste existen�a unor astfel de cuno�tin�e la str�mo�ii no�tri daci sunt aduse de cercet�ri recente ale unor artefacte g�site pe �ntregul teritoriu rom�nesc, precum �i ale unor obiceiuri p�strate �nc� de rom�nii de pretutindeni.(8, 9) Astfel, pe o figurin� dat�nd din mileniul V �en, cultura Turda�,
pe fa�a anterioar�, se g�sesc trasate 8 linii verticale asem�n�toare traseelor electrodermale reprezentate pe schemele moderne de reflexoterapie.(8) Pe o statuet� apar�in�nd culturii Gumelni�a, din



mileniul IV �en, sunt desemnate 5 chakre (centre energetice principale) apar�in�nd meridianului Guvernor, asem�n�tor unei scheme hinduse din mileniul I �en.(8) �n „coafura” unui cap de femeie din cultura Rastu, mileniul IV �en, se pot deosebi trasee


similare celor din acupunctura chinez�. (8)
Se remarc� de asemenea persisten�a unor �nsemn�ri sau eviden�ieri cu conota�ie energetic� �n statuete apar�in�nd unor culturi mult separate �n timp. Astfel, m�nerul cu aspect de cap uman al unui capac de vas din cultura Boian, mileniul V �en, prezint� marcajul cu culoare albastr� a zonei parietale, zon� considerat� �n cultura oriental� ca av�nd un rol important �n comunicarea energetic�(8) �n aceast� zon� se g�se�te, conform tradi�iei chineze, punctul de acupunctura „Meridian Guvernor 20” �i punctul de presopunctura „Palatul �n�elepciunii”. (8, 23) Tradi�ia hindus� reprezint� aceast� zon� a craniului u�or �uguiat� �i cu proeminen�e �i o denume�te „o mie de petale”, nume simbolic �i sugestiv al energiei cerebrale. (8)


Statuete g�site pe teritoriul rom�nesc, �i apar�in�nd culturii Gumelni�a, prezint� aceea�i proeminen�� a zonei parietale, �n vreme ce coiful de aur g�sit la Co�ofene�ti - Prahova �i dat�nd din secolele V - IV �en prezint� numeroase proeminen�e, asem�n�tor reprezent�rii hinduse a celor „o mie de petale”.(8) S� fie oare o �nt�mplare obiceiul rom�nului dintotdeauna de a se sc�rpina �n cap atunci c�nd nu �tie ce s� fac� sau s� spun�, gest activator al energiilor craniene �i implicit a capacit��ii de rezolvare a problemelor?
Tradi�ia bine cunoscutului punct frontal de culoare ro�ie al femeii indiene, at�t �n vechime c�t �i �n zilele noastre, �i are corespondentul �i �ntr-o zon� �nvecinata, anume China �i Nepal, c�t �i �ntr-o zon� mult �ndep�rtat�, cum este Rom�nia ast�zi �i cum era Dacia �nainte. Costumul na�ional al femeilor din Giurgiu con�ine un astfel de marcaj al „celui de-al treilea ochi”, iar costumul de nunt� din multe zone ale ��rii prezint� de asemenea marcajul acestui punct. O dovad� a importan�ei acordate acestui punct de c�tre str�mo�ii no�tri o constituie �i „partenera” vestitului G�nditor de la Hamangia, „femeia �ez�nd”, pe fruntea c�reia „al treilea ochi” este marcat printr-o incizie ad�nc�. Incizia anumitor puncte, sau stimularea lor prin �n�epare (o form� de acupunctur�) este �i ast�zi practicat� �n multe sate din sudul ��rii.
Cuplul de statuete de la Hamangia, „G�nditorul �i Femeia �ez�nd”, dat�nd din mileniul IV �en, merit� o aten�ie deosebit�. Pozi�ia „G�nditorului” este una extrem de corect�, exemplar�, �nsum�nd o serie de simetrii complexe. Iat�, conform unui mic manual de Do-In, modul de adoptare a unei pozi�ii a�ezate corecte: „Ca s� stai bine �n pozi�ia a�ezat, trebuie s� te a�ezi pe ceea ce anatomia nume�te „cele dou� ischioane”, adic� cele dou� oase pe care le g�sim sub fese. Adic�, ca s� stai a�ezat „�n mod natural” drept, cu spatele �ntins �n sus, este de ajuns ca bazinul s� poat� s� se echilibreze pe aceste dou� puncte de sprijin. Or, totul depinde de �olduri. Dac� sunt suple, genunchii pot s� se desfac� spre exterior �i �inuta dreapt� a spatelui se realizeaz� f�r� efort. Dac� nu, genunchii „urc�” la urechi, trunchiul se �nclin� spre spate �i �n regiunea anatomic� numit� „�ale” se instaleaz� tensiuni musculare, surs� de dureri dorso - lombare. Atunci, ca s� evi�i orice nepl�cere, este destul s� te supra�nal�i: a�eaz�, de exemplu, o pern� mare sub bazin.” (23) Este exact ceea ce face “G�nditorul”, lu�ndu-�i pozi�ia sa a�ezat pe un suport nu prea �nalt, asem�n�tor sc�unelelor utilizate vreme de multe veacuri de ��ranii rom�ni. A�ezarea membrelor inferioare �i superioare ale statuetei prezint� axe de simetrie ce se suprapun traseelor electrodermale. Prin punerea �n contact a coatelor �i genunchilor, precum �i a m�inilor cu fa�a, �n zona temporo-maxilar�, au loc schimburi �i echilibr�ri energetice. Studiile efectuate demonstreaz� efectele de echilibrare a tensiunii arteriale �i ritmului cardiac, precum �i senza�ia subiectiva de calmare a subiec�ilor ce adopta aceasta pozi�ie. Silueta „G�nditorului” poate fi �ncadrat� cu u�urin�� �ntr-o piramid� cu baza p�trat�. Despre influen�a energiilor formelor piramidale, mai ales despre cele de tip egiptean, cu baza p�trat�, exist� numeroase studii. Ce e drept, marea majoritate a acestor studii nu cerceteaz� influen�a piramidelor asupra unor subiec�i umani, dar domeniul este deschis �i cu siguran�a merit� cercetat. Se constat� o oarecare asem�nare cu simetria piramidal� a yoghinilor afla�i �n pozi�ia „Lotus”, cu excep�ia c� piramida yoghin� are baza triunghiular�, ceea ce modific� sensibil tipul de ac�iune bioenergetic�. Exist� totu�i �n yoga obi�nuin�a practicii cu patru parteneri a�eza�i �n pozi�ia „Lotus” spate �n spate, ceea ce d� na�tere unei simetrii piramidale cu baz� p�trat� similar� celei a „G�nditorului” de la Hamangia. Pozi�ia adoptata de „G�nditor” nu este singular�, o statuet� apar�in�nd aceleia�i perioade istorice dar unei alte culturi, cea Cucutenian�, prezent�nd o pozi�ie similar�, dar ob�inut� f�r� ajutorul „sc�unelului”. �i o statuet� african� prezint� un om �n aceea�i pozi�ie „g�nditoare”, a�ezat pe un cap de dimensiuni mult mai mari, parc� pentru a eviden�ia capacitatea de controlare a mintii, de lini�tire (conform studiilor efectuate), prin intermediul acestei pozi�ii. (8)
Piramida pare a fi ocupat un rol important �n via�a str�mo�ilor no�tri, dat� fiind r�sp�ndirea destul de mare a piramidelor de p�m�nt: �n zona Vrancei, �n Ha�eg, la Sona, etc. Chiar �i �n via�a de zi cu zi a ��ranilor, piramida joac� un rol important, de cele mai multe ori f�narele fiind prev�zute cu acoperi�uri mobile de form� piramidal� (a�a cum este cel al casei de la Ieud, prezentat� la Muzeul Satului), iar leag�nele sunt legate de cele mai multe ori din cele patru col�uri, sforile sau lan�urile form�nd o piramid� cu baza p�trat�.
Statueta „G�nditorului” prezint� �i o serie de simetrii plane, pentagonale pentru imaginea din fa�� �i cea din spate, �i triunghiular� pentru imaginea din profil. At�t pentagonul c�t �i triunghiul se reg�sesc frecvent �n elementele artei populare rom�ne�ti, elemente considerate p�n� nu de mult a fi strict decorative. (9)
�i partenera „G�nditorului”, „Femeia �ez�nd” prezint� o pozi�ie foarte corecta a corpului. Gravid� fiind, �n ultimele luni de sarcin�, partenera „G�nditorului” adopt� o pozi�ie dreapt�, cu extensia centurii scapulo - humerale, ceea ce influen�eaz� respira�ia prin favorizarea unei mai bune mobilit��i a diafragmului.
Dac� yoga nu este considerat�, �i la drept vorbind nici nu este, o metod� de tratament, chiar dac� influen�eaz� �n mod pozitiv s�n�tatea(34), exist� alte tehnici orientale care p�trund �ncet - �ncet �n lumea medical�, fiind tot mai des recunoscute. Un asemenea caz este cel al acupuncturii, privit� mult� vreme ca o �arlatanie, dar care �i-a c�tigat din ce �n ce mai mul�i adep�i, la momentul actual medicii av�nd posibilitatea ob�inerii unei competente �n acupunctura. Laolalt� cu aceasta, merit� pomenite �i studiate �i „rudele” sale, presopunctura, care nu necesit� precau�ii at�t de mari �i nici existen�a unor instrumente specifice, �i ignipunctura, sau agnipunctura (de la sanscritul „agni” care �nseamn� „foc”), metod� ce �mbin� acupunctura clasic� cu efectele sinergice ale c�ldurii �i uneori cu aromoterapia(32). A�a cum am precizat �n paragrafele anterioare, exist� pe teritoriul vechii Dacii numeroase dovezi arheologice ce atest� practicarea unor tehnici identice sau similare celor extrem - orientale.
Pe o statuet� de mici dimensiuni (aproximativ 7 centimetri), apar�in�nd culturii Gumelni�a este incizat un romb �n zona plexului solar, de la care pornesc linii c�tre puncte plasate aparent aleatoriu pe suprafa��. (8)


La o privire atent� se observa asem�narea cu reprezentarea punctelor simetrice Meridian Pl�m�n 1, aflate �n dreptul umerilor �i a radia�iei bilaterale a acestui meridian �n zona pulmonar� inferioar� �i a mu�chiului diafragmatic, zona reprezentat� de rombul incizat. Zona indicat� de rombul incizat este str�b�tut� de numeroase meridiane, fiind un important nod energetic. Nu �nt�mpl�tor, practican�ii artelor mar�iale consider� c� aici este concentrat�, sau ar trebui s� fie concentrat� energia �ntregului corp, pentru o mai buna utilizare at�t �n situa�ii de lupta c�t �i �n via�a normal�.
O statuet� de mai mari dimensiuni (aproximativ 60 centimetri), apar�in�nd aceleia�i culturi Gumelni�a, prezint� un num�r mai mare de puncte incizate, �i acela�i romb situat �n regiunea epigastric�, precum �i o serie de linii ce pot reprezenta at�t leg�tura biologic� �ntre punctele unite, c�t �i sensul de

circula�ie a energiilor �n interiorul corpului. Se poate remarca r�sp�ndirea rombului �n arta popular� rom�neasc�, poate ca o reprezentare simbolic� a concentr�rilor energetice.
Dac� �n vremurile vechi practica acupuncturii �i a presopuncturii pare a fi fost obi�nuit�, se pune �ntrebarea dac� ea mai este utilizat� �nc�. E drept, ceea ce folosesc rom�nii zilelor noastre nu poart�, �i poate nici nu a purtat vreodat� numele de presopunctur� sau acupunctur�, dar tehnicile �i efectele sunt acelea�i. Am amintit anterior de inciziile practicate cu scop terapeutic, metoda de incizare fiind asem�n�toare acupuncturii, chiar dac� nu utilizeaz� instrumente specializate. Ca elemente terapeutice de tip presopunctur�, se poate men�iona masajul ascendent puternic pe antebra�, cunoscut �n general sub numele de „tras”, pentru tratarea rapid� a lipotimiilor, gastralgiilor, gre�urilor, crampelor abdominale, asociere de simptome cunoscut� popular sub numele de „aplec�tur�”, adic� indigestie. Aplicarea corect� a acestei tehnici este dureroas�, pentru c�, a�a cum au observat �i terapeu�ii chinezi de-a lungul vremii, apari�ia unor boli aduce cu sine sensibilizarea p�n� la durere a anumitor puncte ale pielii. S-a constatat de asemenea c� �n general, o stimulare corect� a unui punct de presopunctur� conduce la apari�ia unei u�oare dureri, iar punctele dureroase pot fi la randu-le stimulate pentru a ob�ine o ameliorare a unei afec�iuni, fie ea chiar invizibila. „Trasul” practicat probabil de mii de ani de daci �i de urma�ii lor, rom�nii, este identic unei tehnici de masaj japonez, numit Koatsu.(5, 6, 8) Pe traseul stimulat prin aceast� metoda de masaj se g�sesc punctele de presopunctura „Bariera intern�” �i „Fundul v�ii”(20). Practicienii acestui tip de masaj constat� apari�ia unor umfl�turi pe traseele meridianelor ce str�bat acest traseu, meridiane utilizate �i �n acupunctur� pentru tratarea acestei afec�iuni.
�n nordul Moldovei �i �n Bucovina bolnavii de epilepsie sunt musca�i de degetul mic de la m�na �n timpul crizelor, pentru a-i ajuta s�-�i revin�(5), �n vreme ce manualele de presopunctur� descriu punctul „Bucuria de a tr�i”, situat la r�d�cina unghiei degetului mic de la m�na, recomand�nd tonifierea (stimularea acestuia) �n cazurile de pierdere a cuno�tin�ei. Acest punct este numit �i „Punctul cioclilor”, fiind utilizat de groparii evului mediu pentru a se convinge c� nu au de-a face cu o moarte aparent�. (20)
�n zona Buz�ului �i a Vrancei cu preponderen��, dar �i �n alte zone, se aplic� tratamente cu ventuze plasate mai ales pe spate, �n afec�iuni datorate �n general unor factori externi precum frig, umezeal�, etc. Metoda aceasta era cunoscut� �nc� din vechime popula�iilor chineze, care �ntrebuin�au �n acest scop coarne de vit�. (8)
Un obicei bine - cunoscut at�t copiilor c�t �i adul�ilor de pretutindeni este „urechitul”, sau „trasul de urechi” (se remarc� utilizarea aceluia�i termen „tras” pentru o manevr� de tip presopunctur�). Urechea �n totalitate, �i mai ales lobul urechii reprezint� o bogat� zon� reflexogen�, pe care mul�i o utiliz�m fie din instinct, fie din tradi�ie.(23, 39) Unii �nv���tori „de mod� veche” trag �n sus v�rful urechilor elevilor neaten�i, pentru a le �ntrerupe visarea �i a le �ntoarce aten�ia spre lec�ia predat�. Aceasta este posibil deoarece pe v�rful urechii se g�se�te „Punctul aten�iei”. Se pot observa deseori oameni nervo�i tr�g�ndu-�i incon�tient lobii urechilor �n jos, pentru stimularea „Punctului �n�elepciunii”(23). Acesta este motivul reprezent�rii lui Buddha cu lobii urechilor supradimensiona�i - un semn de �n�elepciune deosebit�. Tot pe urechi se g�sesc puncte de presopunctur� indicate �n tratamentul convulsiilor, al migrenelor, al nevralgiilor �i al obezit��ii (se poate spune c� obezitatea are c� prima cauza lipsa de �n�elepciune, aceasta fiind p�rerea mai multor popoare antice), stimularea meridianelor ce trec prin ureche av�nd ca efect �i �mbun�t��irea digestiei.
Un gest universal, folosit de oamenii de pretutindeni, �l reprezint� frecatul m�inilor, fie de bucurie, fie ca preg�tire pentru lucru (gestul deja clasic �i oarecum arhetipal al scuipatului �n m�ini �i al frecatului m�inilor al ��ranului rom�n �nainte de a �ncepe munca c�mpului), fie �n scopul sp�l�rii m�inilor, are importante efecte energetice, palmele, ca �i urechile �i talpile fiind zone reflexogene complete (�n care se reflect� ca pe o hart� energetic� �ntregul corp)(23). Tradi�ia oriental� recomand� utilizarea unor bile de dimensiuni relativ mari �i destul de grele, pentru o mai bun� stimulare a zonei reflexogene palmare.
Nici influen�a psihicului asupra st�rii de s�n�tate nu este uitat� �n extremul - orient. Dup� spusele conduc�torului religios al Tibetului, Dalai - Lama, “ Medicina tibetan� consider� s�n�tatea o chestiune de echilibru. O varietate de circumstan�e precum dieta, stilul de via��, condi�iile mentale �i sezoniere pot deregla acest echilibru natural, d�nd na�tere diverselor boli. Un medic tibetan �i folose�te propriile sim�uri pentru a examina starea general� a s�n�t��ii individului privit ca un �ntreg.”.(48)

Analogii cu medicina antic� egiptean�


�i �n tradi�ia arab� se g�sesc numeroase analogii de ordin medical. Una dintre ele, mai pu�in evident� de�i perfect vizibil� o constituie marea frecven�� a structurilor de tip piramidal, al c�ror efect a fost men�ionat �n capitolul anterior. Se constat� existen�a unor asem�n�ri �ntre medicina popular� rom�neasc� �i cea practicat� �n ��rile arabe. Astfel, �n Egiptul antic, femeile ce urmau s� nasc� erau a�ezate �n genunchi, pe lespezi special concepute �n acest scop, contrar pozi�iei utilizate ast�zi �n �ntreaga lume modern�(14). �n satele din nordul Transilvaniei se �nt�lne�te totu�i destul de frecvent acest obicei, femeia gravid� ce urmeaz� s� nasc� fiind a�ezat� cu genunchii pe c�te o lespede, acestea dou� fiind la r�ndul lor a�ezate pe o alt� lespede mai mare. Pozi�ia aceasta influen�eaz� benefic travaliul, prin ac�iunea asupra mu�chiului diafragmatic �i, poate, prin permiterea unei mai bune circula�ii a bioenergiei(8). �i tratamentul durerilor de cap, aceasta adev�rat� plag� a „secolului vitezei”, �i g�se�te corespondentul �n medicina veche egiptean�. Medicii egipteni nu administrau medicamente pentru tratarea cefaleelor, ci recomandau frec�ionarea capului (stimulare �i echilibrare a numeroase puncte energetice), precum �i bandajarea capului(14). Frec�ionarea capului se reg�se�te �i ea �n practicile tradi�ionale rom�ne�ti. C�t despre bandajare, este bine - cunoscut� expresia „a te lega la cap f�r� s� te doar�”.
Tradi�ia medical� musulman� (Egiptul este actualmente o �ar� predominant musulman�) consemneaz� o influen�� a psihicului asupra st�rii fizice. Ideea pe care tradi�ia o atribuie Profetului este aceea c� toate bolile au un num�r de trei numitori comuni, anume lenea, prostia �i l�comia.

Meloterapia


Tot din tradi�ia oriental�, dar �i din alte p�r�i ale lumii (Africa, Australia) provine o terapie care recent a �nceput s�-�i g�seasc� locul, �ntr-o form� u�or modificat�, �i �n paleta psihiatriei moderne: terapia prin sunete. Dac� psihiatrii utilizeaz� �n scop terapeutic muzica, fie ea simfonic� sau conceput� special �n acest scop (muzic� terapeutic�), tradi�iile populare tind s� utilizeze mai degrab� sunete disparate, sau grup�ri de pu�ine sunete, a�a cum sunt „nodurile” unor c�ntece rom�ne�ti, „joldernul” popoarelor central - europene sau mantrele asiatice(10). Sunetele reprezint� un tip de energie mobila, care influen�eaz� pozitiv sau negativ starea energetica a corpului, �i implicit starea de s�n�tate. Se constat� diferen�e destul de mari �ntre frecven�ele sunetelor sacre utilizate �n diversele culturi �i tradi�ii. Majoritatea lor totu�i au un con�inut bogat de armonici superioare, ceea ce imprima un efect de stimulare a st�rii de s�n�tate. Armoniile sunt create �n special prin alungirea unor vocale �i utilizarea concomitenta a unor consoane vibratoare, c� �n „aaallaaahhh”, „ooommm”, „aaammmiiin”. Nu este exclus c� �i desc�ntecele, metod� terapeutic� arhaic�, s� ac�ioneze tot prin intermediul energiei sunetului, �tiut fiind c� pentru eficacitatea desc�ntecului este esen�ial ritmul de rostire.
Cercet�tori ai tradi�iilor rom�ne�ti str�vechi consider� c� limba dac�, armonioas� �i bogat� �n consoane vibratoare, avea un efect puternic asupra st�rii de s�n�tate a poporului dac(10).

Cromoterapia


Tradi�ia oriental� asociaz� �n general o anumit� culoare unui anumit sunet, �i ambele unui anumit centru energetic al corpului, utiliz�nd astfel �i energia cromatic� drept metod� curativ� sau de preven�ie. Utilizarea culorilor �n tradi�ia oriental� este asociat� �n general cu arta Feng - Shui, art� ce are �n vedere toate aspectele vie�ii, consider�ndu-le interdependente, dup� acela�i principiu al omului integral, dar �i prin prisma leg�turii dintre om �i mediul sau �nconjur�tor. Utilizarea culorilor se face �i �n scop strict medical. Astfel, �n ��ri precum India sau Nepal, bolnavii de variola erau acoperi�i cu o p�nz� ro�ie. �n Rom�nia, bolile de piele ce se manifestau prin apari�ia de macule sau maculopapule ro�ii erau tratate at�t intern c�t �i extern cu culoarea respectiva: „ Bolnavul trebuie…s� bea c�rm�z cu rachiu, iar la stomac s� pun� petica de postav ro�u, muiat �n rachiu cu c�rm�z”(5). Dup� Leon, ramurile de s�nger, care au culoarea ro�ie ca a s�ng"