TANGIRU - jud. Giurgiu Neoliticul mijlociu, cca. 4200 - 3500 î.Ch. cultura Boian, faza Vidra
Locuință de tip megaron prin dispunerea spațiilor semideschise pe latura scurtă a edificiului.
Perspectivă exterioară și plan

ARIUSD - jud. Covasna Neoliticul târziu, cca. 3500 - 2500 î.Ch. cultura Ariusd-Cucuteni
Locuință de tip megaron.
Perspectivă exterioară și plan

PETRU-RAREȘ - jud. Giurgiu Sfârșitul neoliticului mijlociu, faza de tranziție de la cultura Boian la cultura Gumelnița
Locuința are prispă adosată laturii lungi, orientată spre sud, în timp ce spre nord se dispune în polată un adăpost pentru animale.
Această distribuție va apărea mai târziu în arhitectura rurală de la noi.
Perspectivă exterioară și plan

VADASTRA - jud. Dolj Neoliticul mijlociu, cca. 4200 - 3500 î.Ch. cultura Vadastra, faza Vadastra II.
Perspectivă exterioară și plan

HABASESTI - jud. Iasi Neoliticul târziu cca. 3500 - 2500 î.Ch. cultura Cucuteni "A".
Planuri

LEGENDA:
Pereți din împletitură de nuiele cu lipitură de pământ galben descoperit "in situ".
Traseul ipotetic al pereților.
Urme de pari înfipți în sol descoperite "in situ".
Poziția ipotetică a parilor.
Vetre.

Edificiile din epoca bronzului continuă soluțiile volumetrice, planimetrice și structurale din neolitic. În această perioadă se constituie ca prototip sanctuarul de tip "megaron", regăsit în arhitectura de cult a etapelor anterioare.

SALACEA - jud. Bihor. Epoca bronzului cca. 1800 - 1600 î.Ch. cultura Otomani
Sanctuarul de la Salacea este compus, din punct de vedere planimetric, din trei zone funcționale alcătuind două spații bine delimitate:
-zona de legătură cu exteriorul, materializată prin spațiul semideschis al prispei, amplasat între "ante" pe latura de N.V., unde se află și intrarea în sanctuar,
-două zone destinate desfășurării ritualului, dispuse în amfiladă, alcătuind un spațiu închis bine precizat.
Prima din zonele spațiului închis, situată la intrare, are rol de vestibul, fiind separată de cealaltă zonă printr-o denivelare de 10 cm și constituie locul unde se depuneau vasele cu ofrande, constituind în acest sens un mic altar portativ.
Cea de a doua zonă funcțională a spațiului închis, adăpostind două altare de dimensiuni remarcabile, reprezintă locul pentru oficierea ritualului. Este remarcabil efectul arhitectural rezultat prin dispunerea elementelor structurale în două șiruri de stâlpi interiori, precum și prin articularea zonelor funcționale și gradarea spațiului.
Plan și Perspectivă exterioară



Perspectivă interioară

Locuințele geto-dacice din sec II î.Ch. - sec. I e.n. (perioada clasică) evoluează și se diversifică comparativ cu cele din perioadele anterioare.
Se păstrează sistemul constructiv tradițional:
-elemente de susținere (portante) verticale alcătuite din stâlpi de lemn încastrați în sol
-între stâlpi o umplutură (închidere) formată din nuiele ce formează o armătură a peretelui
-lipitura de lut (închidere)
Acest sistem este folosit atât la locuințele de suprafață cât și la cele adâncite semibordeie) sau îngropate (bordeie). El este utilizat atât în cazul celor rectangulare cât și în cazul celor circulare și absidale, fiind posibilă împărțirea planului în oricâte încăperi.
Locuințele de suprafață sunt pe plan rectangular (pătrat sau dreptunghi), absidal (semicerc sau poligon) și circular. De aici derivă o mare varietate volumetrică.
Casele din arealul carpato-danubiano-pontic încep să se individualizeze, îndepărtându-se de modelul original de tip megaron. Această diferențiere se datorează și mutării centrului de interes de pe latura scurtă (specifică tipului megaron) pe latura lungă care devine astfel fațada principală a edificiului. Acest punct de interes este marcat prin dispunerea accesului (a intrării) sau/și a spațiilor semideschise (prispe, foișoare).
Volumele edificiilor sunt rectangulare, cu acoperiș în două sau patru pante (ape), circulare având acoperiș conic. Formele absidale reprezintă o soluție de tranziție de la tipul circular la cel rectangular. Planurile sunt de obicei monocelulare sau bicelulare (cu una sau doua încăperi) dar apar adesea împărțiri planimetrice (partiuri) mai complexe, cu trei sau mai multe încăperi.


SLIMINIC - jud. Sibiu sec. I e.n.


POPEȘTI - jud. Giurgiu sec. I î.Ch. - I e.n.


GRĂDIȘTEA MUNCELULUI (SARMISEGETUSA) - jud. Hunedoara sec. I e.n.

Sistemul constructiv cu tălpi de lemn dispuse pe temelii din piatră, presupus în etapele anterioare, este atestat cu certitudine în cazul arhitecturii dacice.
Descoperirea temeliilor din piatră ca suport al structurii din lemn a pereților, existența uneltelor care permiteau realizarea îmbinărilor specifice acestui tip constructiv, continuat și de identificarea "in situ" a unor diafragme din barne ecarisate, dispuse orizontal și platuite la capete (sistem în cununi), precum și imaginile locuințelor dacice de pe Columna lui Traian, atesta folosirea curentă a locuințelor cu pereții din bârne de lemn orizontale sau verticale, sprijiniți pe tălpi, cu temelie din piatră.
Acest sistem constructiv, specific cu precădere locuințelor de suprafață predominante în epocă, corespunde planimetric tipului rectangular cu una sau mai multe încăperi.
Este de presupus utilizarea acestui tip de construcții cu pereți de lemn pe tălpi cu precădere în zonele cu relief înălțat și bogat împădurite.
În această perioadă se realizează fenomenul regionalizării modelelor clădirilor de locuit funcție de zonele de relief și de varietatea și particularitatea rezervelor de materiale de constructie, proces care va continua și în etapele ulterioare, conducând la cristalizarea unor tipuri de locuințe diferențiate morfologic de la zonă la zonă, cu un coeficient ridicat de eficiență economică și constructivă și cu o varietate volumetrică, planimetrică și decorativă evidentă, constituind embrionul specificului regional al arhitecturii noastre tradiționale.


APRASUL DE SUS - jud. Sibiu sec. I î.Ch. - I e.n.
Perspectivă exterioară și plan


GRĂDIȘTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I î.Ch.
Perspectivă exterioară și plan


GRĂDIȘTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I î.Ch. - I e.n.
Perspectivă exterioară și plan


LUNCANI-PIATRA ROȘIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.
Perspectivă exterioară și plan

Clădirile de locuit cu dimensiuni ample și număr mare de încăperi se întâlnesc frecvent în epoca dacică, alături de locuințele obișnuite destinate unei familii. Concentrând eforturi constructive majore și presupunând ample cunoștințe de edificare, aceste construcții au de regulă pereții realizați din bârne de lemn sprijinite pe temelii din piatră sau cu stâlpi încastrați în sol.
Încăperile sunt dispuse pe două sau trei travee cu una sau două deschideri.
Acest mod de distribuție presupune existența unei scheme funcționale clare, premergătoare demersului edilitar pe baza căruia să se realizeze gruparea spațiilor, pornindu-se de la destinația și importanța fiecărei încăperi.
Spațiile semideschise (prispe și foisoare) sunt dispuse pe latura (intre ante), continuându-se în acest mod tipul "megaron" sau înconjoară edificiul pe două sau trei laturi. Este de menționat persistența tipului planimetric specific megaronului (cu dispunerea intrării principale pe latura scurtă a clădirii, care se păstrează ca fațadă principală a edificiului) într-o măsura mai mare decât la locuințele obișnuite.
Sistemul de organizare a planimetriei, cu travei și deschideri, conferă soluției volumetrice un evident caracter monumental, subliniat atât prin ritmul coloanelor care marcau spațiile semideschise, cât și prin utilizarea unor materiale de construcție deosebite (olane de coamă, țigle de acoperiș etc.)
Amplitudinea edificiilor având în plan dimensiuni de până la 40 m. lungime, cu lățime de 20-25 m., precum și gabaritul unor încăperi cu deschideri libere de 8-12 m, presupune, pe de o parte, procedee constructive elevate, susținute de un instrumentar adecvat, iar pe de altă parte cunoștințe tehnice ajungând până la realizarea unor "ferme" din material lemnos, capabile să suporte deschiderile amintite.


LUNCANI - PIATRA ROȘIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.


CONITA (BURIDAVA) - jud. Valcea sec. I e.n. - I e.n.


LUNCANI - PIATRA ROȘIE - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.

Continuând seria inovațiilor privitoare la clădirile de locuit pe care le generează arhitectura dacică, turnurile locuință reprezintă cel mai elocvent exemplu. Cu certitudine aceste edificii aveau două nivele cu funcțiuni distincte:
-cel inferior, cu ziduri de piatră, fiind destinat depozitării
-cel superior, cu ziduri din cărămidă, destinat locuirii propriu-zise. Atestarea concretă, la aceste clădiri, a existenței planșeului peste nivelul inferior, realizat cu grinzi masive din lemn, capabile să preia eforturi apreciabile, realizate cu deschideri de circa 10 m, confirmă ipoteza existenței plafonului și peste superior, al edificiilor, precum și la alte tipuri de construcții.
Multitudinea informațiilor arheologice referitoare la planimetria și sistemul constructiv al acestui tip de edificii, evidențiază necesitatea anticipării faptului edilitar printr-un proces de o complexitate fără precedent. Alegerea unui amplasament optim pentru ridicarea construcției, strâns legat de destinația acesteia, distribuirea spațiilor pe cele două nivele ale clădirii, avându-se în vedere rolul lor funcțional, imaginea legăturilor pe verticală între nivelul inferior și cel superior prin scări interioare și exterioare, repartizarea judicioasă a materialelor de construcții în vederea realizării parterului și etajului, integrarea spațiilor semideschise (prispele și foișoarele) în contextul functional și volumetric al edificiului, reprezintă demersuri conceptuale care confirmă complexitatea procesului de proiectare implicat.
Amplitudinea proporțiilor și masivitatea structurii, presupunând un efort de edificare susținut, confirmă ipoteza subsumării acestui tip de edificiu atât la categoria construcțiilor cu caracter defensiv, cât și la grupa resedințelor pentru șefii militari.
Noutatea sistemului constructiv cu analogii în arealul sud-dunărean îndreptățește ipoteza prezenței în acest caz a unor influențe elenistice, firești, în contextul cunoscutelor legături ale statului dac cu lumea greco-romană.
Tipul de locuință-turn, creație a arhitecturii dacice adiționat repertoriului autohton al modelelor clădirilor de locuit, va constitui un factor formativ activ cu largi ecouri în etapele ulterioare.
Dispunerea încăperilor pe două registre, nivelul inferior fiind de regulă destinat depozitării, iar cel superior locuirii, realizarea nivelului inferior din piatră, dispunerea spațiilor semideschise cu precădere la nivelul superior constituie concepte arhitecturale care vor persista în structura culturală autohtonă, manifestandu-se activ în etapele ulterioare. Aceste concepte prefigurate de arhitectura dacică și utilizate cu precădere la realizarea reședințelor conducătorilor, se vor generaliza ulterior în locuințele sătești de deal și de munte.


COSTEȘTI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.
Perspectivă exterioară și planuri


COSTEȘTI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.
Perspectivă exterioară și planuri


CETĂȚENI - jud. Arges sec. II e.n.
Perspectivă exterioară și planuri

Descoperirile arheologice fac dovada folosirii sistemului constructiv în cadrul căruia pereții se realizau din bârne sau dulapi de lemn, dispuși orizontal și sprijiniți pe tălpi așezate direct pe sol, sau pe temelii de piatră. Sistemul de îmbinare constă în chertarea barnelor la capete, în vederea platuirii lor. Atestat arheologic în cazul unei fântâni, acest sistem constructiv folosit la realizarea locuințelor de suprafață. Pentru asigurarea nedeformabilității îmbinărilor, capetele petrecute ale bârnelor erau fixate prin pari încastrați în sol.
Folosirea pentru prima dată a zidăriei din piatră la elevații, procedeu edilitar cunoscut sub denumirea de "murus dacicus", constituie o importantă etapă în evoluția repertoriului sistemelor constructive autohtone. Reformulând în manieră autohtonă elemente preluate din arealul elenistic, acest sistem constructiv presupune două paramente din blocuri de piatră, formate cu un emplecton din pământ cu pietriș compactat. Paramentele erau consolidate cu bârne fixate în lăcașe de forma cozii de rândunică, cioplite în blocurile fiecărei asize.


CIOLĂNEȘTII DIN DEAL - jud. Teleorman sec. II - I î.Ch.
Fântână cu ghizduri din lemn
Plan, axonometrie și detaliu


GRĂDIȘTEA MUNCELULUI - LUNCANI - jud. Hunedoara
Construcții tărănești existente, care continuă sistemul de realizare a acoperirii de la locuințele poligonale dacice
Plan, plan șarpantă și detalii


GRĂDIȘTEA MUNCELULUI - jud. Hunedoara sec. I - II e.n.
Zid dacic (Murus dacicus)
Axonometrie


Țiglă de tip elenistic folosit la realizarea învelitorilor edificiilor dacice importante.
Sec. I î.Ch.
Axonometrie