"Stadiul actual al cercet�ririi istorice consider� c� primul stat al dacilor cel condus de Dromihete plasat la confluen�a secolelor IV-III-�en..." "Cu o temelie economico-social� �i politic� deosebit de puternic�, statul daco-getic al lui Dromihete includea teritoriul limitat la sud de mun�ii Haemus (Balcani), la est Pontul Euxin, la nord-est r�ul Tyras la nord �i nord-vest �i vest Carpa�ii Meridionali �i Orientali adic� aria etnic� geto-dac� extracarpatic� �i avea capitala �n cetatea HELIS ( identificat� ipotetic cu a�ezarea de la Piscul Crasanilor).


Acest stat avea toate institu�iile specifice unui stat de la institu�ii centrale �i p�n� la aparatul administrativ local. Avea o circula�ie monetar� iar for�a statului era dat� de deosebita civiliza�ie material� �i spiritual�. Una din institu�iile de baz� ale statului geto-dac din acel timp era armata, ca factor al puterii centrale.
Organiza�iile ob�tilor erau suportul social-economic al factorului militar. Realiz�nd o ap�rare cu o scar� a eficien�ei, ob�tile erau obligate s� pun� la dispozi�ia dinastului, contingente de lupt�tori �n raport cu nevoile de moment. O parte �nsemnat� a armatei o reprezentau cetele personale ale regelui. Puterii centrale �i revenea �i autoritatea asupra cet��ilor de interes deosebit strategic �i politic, pentru a c�ror ap�rare s-au destinat trupe de infanterie, constituindu-se garnizoane cu misiuni permanente �i care pe timp de razboi erau �nt�rite cu elemente locale. La r�ndul lor nobilii dispuneau de for�e militare proprii cu care erau obliga�i s� participe la campaniile poruncite de rege. Influen�a unui nobil era data de num�rul de lupt�tori afla�i �n subordine sa.
Organizarea �i compozi�ia armatei erau o reflectare a structurii social-politice a statului, ea fiind de fapt suma cetelor �i forma�iunilor militare de care dispuneau conduc�torii de ob�ti, ora�e �i cet��i, precum �i cele de�inute de �eful statului. Se estimeaz� c� armata primului stat geto-dac putea ridica la oaste p�n� la 40000 de lupt�tori.
DOTAREA ARMATEI
Arheologia a demonstrat c� a existat o diversitate tipologic� a mijloacelor de lupt� care cuprindea: pra�tia, arcul cu s�ge�i, lancea, toporul, m�ciuca, diferite tipuri de sabie, cuti�ul de lupt� , coiful, c�ma�a de zale, genunchiere �i care de lupt�. Clasificarea se poate face �n arme pentru lupt� de la distan�a �i arme pentru lupta corp la corp. Armele de atac erau sabia curb�, sabia dreapt�, lancea lung�, lancea scurt�, m�ciuca, ciocanul de lupt�, buzduganul, pra�tia �i arcul cu sageti iar pentru ap�rare casca, scutul, cama�a de zale �i zaua �ntreag�.
Lupt�torul era echipat simplu: un suman cu m�neci lungi, �ncins la mijloc, o mantie aruncat� pe umeri prins� cu o agraf� �i un pantalon �ncre�it �i b�gat �n �nc�l��minte. �efii (tarabostes) purtau suman cu centiron cu ornamente de aur si argint �i o manta cu ciucuri, pantaloni �i pe cap c�ciula r�sfr�nt�. Dezvoltarea davelor, a atelierelor, a extragerii �i prelucr�rii materiilor prime cu valen�e strategice, a me�te�ugurilor �n general a facilitat dotarea armatei cu mijloace de lupt� suficiente ajung�ndu-se �i la exportarea acestora in exterior.
CONCEP�IA �I MODUL DE LUPT�
Situat �n locuri de ispititor bel�ug, poporul dac �i-a elaborat de timpuriu o g�ndire �i o art� militar� propice ap�r�rii. �n acest scop s-a recurs la organizarea �i ducerea ap�r�rii strategice pentru a provoca pierderi for�elor inamice, uneori la distrugeri pe mari ad�ncimi pe direc�iile de �naintare ale inamicului, aplic�nd ceea ce posteritatea a numit "tehnica pam�ntului p�rjolit".
La daco-ge�i modul obisnuit de lupt� era h�r�uiala dar la trebuin�a ,angajau lupta cel mai adesea �n dispozitiv �n form� de pan�. C�nd se luptau �n retragere contra cavaleriei inamice, aici alergau r�sp�ndi�i, �nainte aici se com�sau �n plutoane �i se ap�rau, reu�ind prin aceast� tehnic� s� �i reduc� pierderile. Adesea recurgeau la atacuri nocturne, cuno�teau bine serviciul de santinel� inamic �i �ineau �ntotdeauna l�nga ei caii �n�eua�i �i gata de lupt� sau fug�.
�n timpul ap�r�rii, felul de lupt� consta �n h�r�uiri permanente cu scopul de a-l sl�bi pe inamic �i de a-l aduce �n pozi�ii dezavantajoase de lupt�. �ntrebuin�au frecvent cursele �i �n�el�ciunile recurg�nd la tot felul de stratageme. �n timpul ac�iunilor de ripost� geto-dacii, folosind terenul �mp�durit, preparau lovituri �i manevre bine �ntocmite pe care le alternau cu atacuri nea�teptate, fie �n zona vadurilor fie �n zone str�mte. Cavaleria avea at�t rolul de cercetare c�t �i pe acela de legatur� �ntre diferite corpuri militare. Dar principala ac�iune a c�l�re�ilor era lupta de h�r�uire, lupta �n care dup� aruncarea suli�ei �i desc�rcarea arcului, c�l�re�ul se repezea �napoi pentru a sc�pa de lovitura du�manului �i pentru a reveni din nou dintr-o alt� direc�ie.
�n concep�ie �i execu�ie armata geto-dac� nu a recurs la forma�ii de lupt� rigide, masate �i pu�in articulate. Modul de organizare, pe ob�ti sate�ti, depindea de resursele demografice ale a�ez�rilor �i deci efectivele erau variabile �i suple.
�n ofensiv� aveau predilec�ie pentru dispozitivul �n form� de unghi cu v�rful �nainte, cu scopul de a str�punge falangele, cohortele sau manipulele �i a le disocia for�ele pentru ale nimici din par�ile laterale. �n ap�rare recurgeau la dispozitivul �n form� de potcoav� cu flancurile avansate cu scopul particip�rii a c�t mai multe for�e la lovirea simultan� �i pe o ad�ncime c�t mai mare a inamicului. �n toate aceste dispozitive �ns� luptatorul avea �n juru-i suficient spa�iu pentru libera mi�care �i ac�iune.
Dispunerea fortifica�iilor �n teren, structura �i varietatea dispozitivelor de lupt� arat� o temeinic� �i just� cunoa�tere a terenului �i avantajelor amenaj�rilor genistice. Construc�ia acestor lucr�ri �i a�ezarea lor reflect� o pricepere deosebit� a rolului strategic �i tactic al fortifica�iilor. Realizarea unui sistem de cet��i s-a f�cut pe baza unor concep�ii �i principii ce r�spundeau nevoilor strategice. Astfel aceste cet��i �i fortifica�ii au fost edificate la confrunt�riile Daciei �i �ndeosebi pe axele de comunica�ii pe care puteau s� p�trund� mai u�or invadatorii. �n timpul b�t�liilor de ap�rare a cet��ilor, ap�ratorii aruncau asupra asediatorilor bolovani de mare greutate, plumb topit, oale �i butoaie pline cu smoal� fierbinte, seu �i alte substan�e inflamabile, suli�e �i s�ge�i incendiare. Se foloseau de asemenea pe scar� mare �i catapulte �i baliste, at�t �n luptele duse �n jurul fortifica�iilor c�t �i �n luptele �n c�mp deschis c�nd erau transportate pe care cu 2 ro�i.
�n ceea ce prive�te cucerirea cet��ilor strategii daci au recurs la procedeul asediului, prin care se urm�rea �ncercuirea �i izolarea garnizoanelor adversarului. �n timpul asediului, al�turi de armele individuale, foloseau catapulte de mare putere, berbeci din stejar cu cap de bronz sau fier. Geto-dacii au mai folosit �i falces murales cu care scoteau pietre din ziduri �i perforatoare de ziduri numite terebrac de fapt un berbec cu v�rf ascu�it. La unison, izvoarele lumii antice �i prezint� pe daco-ge�i �n r�zboaie de ap�rare �i toate le subliniaz� curajul �i vitejia, disciplina �i organizarea. Modalitatea proprie de purtare a unui r�zboi, prin ridicarea la lupt� a �ntregii popula�ii apte de efort militar, le-a dat permanent un avantaj �n luptele necurmate cu aceia care le doreau avutul, f�c�ndu-i de neclintit de pe p�m�ntul Daciei, pe care �l considerau sacru �i numai al lor."
"